30 matches
-
sau în alte povestiri), se merge la „revuluție” ca la o manifestare pașnică, lumea având răgazul de a mai trage și câte o dușcă în bodega „La trei struguri tricolori”, unde un cocoș, plin de o infatuată responsabilitate, bate cadența Marsiliezei, spre amuzamentul și buna dispoziție a clientului, de data aceasta evenimentul nu mai are conotația pe care o dă de obicei autorul, și anume menținerea sistemului existent, ci înlocuirea acestuia într-o formă cum nu se poate mai brutală, cu
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxviii_ion_ifrim.html [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
învăț franțuzește și să o fac pe mama fericită... (decisă) - Voi învăța franțuzește pentru că o mare ziaristă trebuie să stăpînească cât mai multe limbi. Eu vorbesc evreiește, ungurește și nemțește... Românește, am cam uitat... Iar frantuzește știu să cânt doar Marsilieza... (începe să cânte cu mare însuflețire) - „Allons enfants de la Patrie Le jour de gloire est arrivé Contre nous de la tyrannie L΄étendard sanglant est levé...” - Numai să nu mă audă bunica... ea nu vrea să supere pe nimeni... Dar să
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422432783.html [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
din Bialystok și Vilnius... Poate trebuie doar o scânteie și tot butoiul evreiesc de pulbere din Oradea să explodeze... iar aceea scânteie aș putea să fiu chiar eu, Eva Heyman... (începe să cânte cu pletele în vânt refrenul războinic din Marsilieza) - Aux armes, citoyens, Formez vos bataillons, Marchons, marchons, Qu΄ un sang impur Abreuve nos sillons ! - Ah, Doamne, dacă ar mai fi trăit Marta, buna și curajoasa mea prietenă! M-ar fi ajutat să organizez în Oradea un fel de răscoală
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/pascu_balaci_1422486401.html [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Medeea, Marchiza de Merteuil, Blanche Dubois... Și mă însoțesc, de asemenea, toate personajele pe care le-am îndrăgit și le-am aplaudat ca spectatoare. Și, astfel, eu aparțin lumii întregi. Sunt grecoaică, africană, siriancă, venețiană, rusoaică, braziliancă, iraniancă, romană, japoneză, marsilieză, newyorkeză, filipineză, argentiniancă, norvegiancă, coreeancă, nemțoaică, austriacă, englezoaică, într-adevăr lumea întreagă. Adevărata globalizare asta este. În 1964, cu ocazia acestei Zile a teatrului, Laurence Olivier anunța că, după mai mult de un secol de luptă, în Anglia tocmai se
Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105667_a_106959]
-
IAM e invitat la „Acoustic”, celebra emisiune a lui Sébastien Folin. Rapperii lansează acum „Rêvolution”, cel de-al 8-lea album de studio, după foarte apreciatele „Arts martiens” și „...IAM”, în 2013. „Rêvolution” este un album cu nouăsprezece titluri, unde marsiliezii își cultivă mai mult ca niciodată stilul curat și revendică o muzică militantă. FAUT PAS RÊVER, de la 19:30 „Faut pas rêver'' explorează modul de viață al locuitorilor din cele patru colțuri ale lumii. Această emisiune de evadare și cunoaștere
Emisiuni art de vivre, cinema francez și documentare despre locuri iconice, de Paște, la TV5MONDE by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105611_a_106903]
-
îmbuibații ce tocmai au fost alungați de la putere. Lăutarii, cu fălcile lor umflate de atâta suflat în trompete, ce își vor fi scos carnea de prin măsele cu bețe de chibrit transformate în scobitori, prinzând cu urechea din aer melodia Marsiliezei, își vor fi umflat pieptul într-o atitudine de emfază, emoționați de evenimentele percepute chiar și de ei. Era, presupunem, în cazul în care s-ar fi cântat acest cântec (autorul precizează că s-au cântat cântece de la '48), o
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
dezbate problemele de filosofie și morală care-l preocupă. Din necesitatea de a polemiza cu detractorii săi, verva mișcătoare a lui Voltaire s-a manifestat și în versuri. În 1763 scrie satira Educația unui prinț - contra bigotismului de la curțile regale, Marsiliezul și leul, îndreptată împotriva feudalilor hrăpăreți și Finanțele, denunțarea curajoasă a fiscalității excesive care apărea în acea vreme tocmai asupra celor mai productive pături sociale din Franța. Un gen literar propriu secolului al XVIII-lea, pe care Voltaire l-a
VOLTAIRE de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Voltaire.html [Corola-blog/BlogPost/350669_a_351998]
-
de 3.000 de soldați, dintre care 2.000 aparțineau Gărzii Naționale, ceilalți fiind mercenari elvețieni. Regele a cerut adăpost Adunării, pentru a-și proteja familia. Garda națională care apăra palatul s-a alăturat insurgenților și au început sa tragă. Marsiliezii au replicat cu mitralii. Regele a ordonat gărzilor elvețiene să înceteze focul. Dar 600 de elvețieni au fost uciși, iar dintre insurgenți, 90 de federați și 300 de parizieni au fost uciși sau răniți. Insurgenții au năvălit în Adunare și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
continua lupta împotriva traficanților de droguri, el colaborează cu organizația Camorra, care este nemulțumită de apariția unei grupări rivale. Ajutat de oamenii Camorrei și de capul mafiot Antonino Percuoco "Manomozza" (Mario Pilar), Piedone reușește să dea o lovitură grea traficanților marsiliezi, distrugându-le laboratorul de producere a drogurilor și bătându-le oamenii de legătură. Deoarece metodele sale sunt considerate a nu aduce rezultate, Scarano este ucis și se încearcă să i se însceneze realizarea crimei lui Piedone. Conspirația eșuează însă. Luptele
Piedone - comisarul fără armă () [Corola-website/Science/326621_a_327950]
-
a înfrânge acest sentiment, îl îndârjea încă și mai mult, iar partidul liberal se folosea de această dispoziție a spiritului public spre a lovi în domnitor. Prin grădinile de petreceri, prin celelalte localuri publice, lumea cerea lău tarilor să cânte Marsilieza. Era o adevărată frenezie. Lăutarii atacau cântecul revoluției franceze, aplauze furtunoase urmau și strigătele de: „Trăiască Franța!“ izbucneau din toate piepturile. În urma observațiunilor reprezentan tului Prusiei, guvernul fu silit să interzică cântarea Marsiliezei prin localurile publice. Chiar și preoțimea se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
publice, lumea cerea lău tarilor să cânte Marsilieza. Era o adevărată frenezie. Lăutarii atacau cântecul revoluției franceze, aplauze furtunoase urmau și strigătele de: „Trăiască Franța!“ izbucneau din toate piepturile. În urma observațiunilor reprezentan tului Prusiei, guvernul fu silit să interzică cântarea Marsiliezei prin localurile publice. Chiar și preoțimea se dedea la manifestație în favoarea Franței. Când preoții veneau cu botezul la zi întâi cântau: Mântuiește, Doamne, norodul tău Și blagoslovește moștenirea lui, Biruință națiunii franceze Asupra celor protivnici, dăruiește ... Toate aceste fapte și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de pe Bulevard se răspândise ca fulgerul prin toate cartierele centrale și o semnificativă emoție le cuprinse. Respinși de pe Bulevard de forțele polițienești, un grup de studenți, tare de vreo 30-40 de inși, au plecat pe stradă cântând cântece patriotice și Marsilieza. Trecând prin Lipscani, din ușa fiecărei prăvălii primeam salutul și încurajările negustorilor cari se îngrămădeau să ne vadă. Obloanele fuseseră trase în grabă, ușile erau pe jumătate deschise, căci se și zvonise că „este revoluție pe Bulevard“. Negustorimea, mai ales
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
exprime dacă nu În forme directe, oricum În cele deduse, metaforice, artistice - timpuri mai calme, mai libere?! Ca să nu mai spunem că aceste forme „deduse” erau adeseori mai convigătoare, mai explozive, decât toate celelalte fraze și Îndemnuri directe la luptă. Marsilieza francezilor, creată de un tinerel ofițer necunoscut, a animat și mobilizat mii și mii de inși din diverse straturi sociale, dramele lui Schiller au aprins nu numai În ducatele germane flacăra speranței unor posibile libertăți civice, dar au măturat Întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în centru personalități precum mitropolitul Varlaam sau Ion Creangă. Începând cu 1963 prozatorul își modifică radical tematica, aplecându-se preponderent asupra figurilor de revoluționari bolșevici: Victoria Haei Lifșiț (1963), Eroica (1964), Zile de foc, de apă și de pământ (1974), Marsilieza (1984). Procedează la fel și în scenariile de film: Serghei Lazo (1967), Viscolul roșu (1971) ș.a. Piesele - Nu mai vreau să-mi faceți bine (1963), Evadarea din rai (1964), Cel mai bun om (1974) ș.a. - au fost puse în scenă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
Chișinău, 1967; Legende despre Lazo, Chișinău, 1971; Patru pași pe harta Americii, Chișinău, 1972; Badea Cozma, Chișinău, 1974; Zile de foc, de apă și de pământ, Chișinău, 1974; Scrisori din casa părintească, Chișinău, 1980; Lazo: Întâlnire cu eroul, Chișinău, 1981; Marsilieza, Chișinău, 1984; Scrieri alese, Chișinău, 1985. Repere bibliografice: Vasile Badiu, Profiluri literare, Chișinău, 1972, 394-397; Andrei Hropotinschi, Evoluția prozei contemporane, Chișinău, 1978, 271-303; Ion Ciocanu, Publicistica lui Gheorghe Malarciuc, „Nistru”, 1984, 2; I.C. Ciobanu, Modelări artistice, Chișinău, 1986, 57-64; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287969_a_289298]
-
necaz, Iași, 1929; Cel mai nou ghid al Iașului, Iași, 1932; Istoria neamului românesc povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată, București, 1937. Traduceri: Evariste Carrance, Casa de închiriet, Iași, 1882, Căpitanul Bumbdeaur, Iași, 1906; Rouget de L’Isle, Marsilieza, Iași, 1886; W. Shakespeare, Hamlet, principele Danemarcei, Iași, 1887; P. Mollé-Gentilhomme, C. Guéroult, Marchiza de Pompadour, Iași, 1894; [Th. Barrière, L. A. Theuriet, Fr. Ponsard, A. Seguin, Ed. Pailleron, H. Monnier, H. Murger, Al. Dumas-fiul, G. de Letorière, Molière], în Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
butonieră... în dispozitivul convoiului, după grupul fruntașilor, venea corul - un cor improvizat de un dirijor de ocazie. De la el porneau comenzile cîntecelor din repertoriul mișcării muncitorești de la începutul secolului, din care două erau invariabil repetate pe traseul parcursului: "Internaționala" și "Marsilieza", tradusă rudimentar în românește. Dirijorul dădea tonul agitînd un baston în chip de baghetă, ceea ce nu împiedica, spre disperarea lui, stridențele atonale ale sutelor de demonstranți, despărțiți pe specialitățile de muncă: hamali, căruțași, lopătari etc., fiecare cu purtători de placarde
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
urai acest oraș pe care nici nu-l văzuseși încă, Florita? ș...ț Și de parcă Marsilia ar fi vrut să-i dea dreptate pentru a-și justifica antipatia, totul începu să-i meargă anapoda de cînd puse piciorul pe pămînt marsiliez. Hotelul Montmorency se dovedi a fi groaznic, cu purici care îi aduseră aminte de sosirea în Peru, în septembrie 1833, în portul Islay, unde, în prima noapte, în casa lui don Justo, dirigintele Poștei, crezuse că va muri din cauza înțepăturilor
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
de spanioli; îi dădură o cameră simplă, spațioasă, și nu avură nici o obiecție să primească acolo grupuri de muncitori. Poetul-zidar Charles Poncy, autor al imnului Uniunii Muncitoare pe care Flora conta pentru a o ajuta în programul întîlnirilor cu muncitorii marsiliezi, plecase în Alger, lăsîndu-i o notiță: era epuizat, nervii și trupul lui aveau nevoie de odihnă. La ce te puteai aștepta de la poeți, fie ei și muncitori? Erau alți monștri de egoism, orbi și surzi la soarta celor de lîngă
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
său epocal Hélas, Hugo... în definitiv, îmi zic, vai de acest Paris invadat de lumea a treia, pestriț, cu obsesia lui napoleoneană defunctă, însă rămasă ascunsă în subconștientul franțuz, de popor războinic, retoric, mai des mâncând bătaie, decât biruind... însăși Marsilieza lor crudă, agresivă, șovină, ...ce naiba! textul măcar să-l mai schimbe și ei puțin, măcar verbele instigatoare la atrocități, îmi spun; și din nou mă întorc la Napoleon și la obiectele lui muzeale păstrate la Carnavalet pe care îl revăzui abia
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
devenise o occidentală care iubește imaginea României atemporale (C, 69). La întoarcere, avea impresia de a fi parcă venetică în țara natală, după cum, la începutul exilului, se simțise străină în Franța necunoscută în profunzime (A fost o vreme când ascultând Marsilieza încercam un puternic sentiment de alteritate... Azi, situația s-a inversat: România este aceea care mi se pare altă țară, un loc pe jumătate străin, în ciuda limbii familiare și a fețelor cunoscute - C, 71). Cu toate acestea, a reușit să
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
grădiniță, Coroana femeiască, Cât te-am iubit, Mimi d'amour, Malgré toi, Reviens, Valsul vânătorilor, Si tu veux, Marguerite, Serenada lui Braga, Sous les ponts de Paris, Tu ne sauras jamais, Ochii căprii, Serments de femme, Călugărul, Nu pot crede, Marsilieza și altele. Prin urmare, Aglae, care venise cu ceva de lucru în mină, pretinse că era bine ca Titi să-l distreze pe G. Călinescu moș Costache, cîntîndu-i cu vioara. Titi nu se lăsă mult rugat și începu să cânte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic zâmbet. „De atunci trăiesc ca un laș”, spuse el, după pauză, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
preț! Acela al spiritului care se întunecă. Și cum l-aș putea uita pe acel om simplu care, într-o zi, în Bucureștiul de pe vremea lui Ceaușescu, uimit la vederea cuiva care se plimba cu steagul Franței pe umeri cântând Marsilieza, m-a întrebat: „Ăsta e nebun sau e disident?”. Incertitudine ontologică prilejuită de perplexitatea pe care o asemenea nepăsare față de orice precauție securitară i-o provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al națiunii și a dus la ceea ce a fost probabil prima mobilizare în masă în numele națiunii din istorie, când clasele de jos ale societății franceze s-au raliat la chemarea armatei. Această mișcare este exprimată în imnul național al Franței, Marsilieza: Aux armes citoyens Formez vos bataillons Marchons, marchons Qu'un sang impur Abreuve nos sillons.* O consecință importantă a acestui concept de stat-națiune ca fiind unic și indivizibil, a fost strădania de a crea o societate care era uniformă din
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]