179 matches
-
unui ucenic vrăjitor: "Obiectele din care pe ușa din dos am ieșit/ Mă fugăresc prin cojile apei, mă aleargă prin mit" (Cavaler sfîșiat). Detestîndu-și nesatisfăcătoarea ipostază spirituală, urîndu-și eul la modul pascalian, se ridică împotriva acestuia prin mijlocirea unei porniri masochiste ce se amplifică printr-un sadism extrem de extensibil. Căci n-am putea interpreta altminteri înverșunatele tablouri ce ni se oferă, adevărat sabat al decreației, decît ca o implicită autonegare, ca o sinucidere în efigie. Bunele sentimente contrariate, sfidate, sfîșiate pînă
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
cu pustiul din Deșertul tătarilor, dar și cu pustiul epocii de consum - Italia marelui boom postbelic și al dolcei vita - personajul lui Buzzati experimentează vestita nostalgie de la boue, sau, cum observă în postfață Smaranda Cosmin, "în accepție dostoievskiană, curiozitatea, deopotrivă masochistă, de a proba până unde poate coborî sufletul omenesc și câte lovituri poate îndura". Experimentul ia sfârșit prin uzură. Laide e salvată prin speranța maternității. "E ora ei, fără ca ea s-o știe a sosit pentru Laide marea oră a
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
din zbor și a cerut redeschiderea cazului Armagedon II. Poate că e acțiunea unui naiv, dar momentul nu e rău ales. Cu atît mai mult cu cît în vorbe, premierul Năstase s-a arătat mulțumit de arestarea consilierului guvernamental. Cam masochistă mulțumire, totuși nu credem că dl Năstase va întinde lucrurile pînă acolo încît să-l fericească și pe dl Ciuvică.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
vreo treisprezece ani sunt reflexele „diplomației” instaurate de pactul dintre Iliescu și structurile ticăloșite ale comunismului. În urma acestei înțelegeri, România a ajuns la cheremul unor creaturi demne de manualele de zoologie. Văzând cine sunt personajele prospere ale tranziției, am o masochistă plăcere la gândul că toți oamenii pe care-i apreciez sunt săraci. Acum câteva săptămâni, într-o noapte sufocantă de august, îngroșam, alături de vreo mie de timișoreni, rândul celor care așteptau să treacă prin fața statuii Fecioarei de la Fatima, sosită în
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
de forțare a propriilor limite, voluntarismul teribilist de a-și etala precaritatea (proprie sau inventată, dar asumată) atunci când nici un imbold lăuntric nu le îndeamnă să facă un asemenea gest. Exhibiționismul lor literar este un act pur de voință, cu tentă masochistă. Sound-ul adesea declamator, biruitor, viril din lirica acestor amazoane ale postmodernismului nu face decât să le camufleze sensibilitatea reală. Paradoxal, deși se dezgolesc - nu doar de haine, dar chiar și de piele - multe dintre poetele generației 2000 nu dezvăluiesc nimic
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
din tonul plângăreț al ultimelor mele cărți, ca să nu mai glosez pe tema bătrâneții și a bolilor mele, m-am apucat să lucrez la o carte (e vorba de Calomnii mitologice) unde mă bazez pe o înclinație a mea (cam masochistă, poate) de a mă autodiscredita, la limita dintre "joc" și acele "adevăruri" care sunt prea grave pentru a fi spuse pe un ton serios: țin (v-am mai zis, am impresia) "conferințe" moliilor care-și fac numerele de balet prin
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
adaptabilă la orice situație, vag iresponsabilă, care trăiește din plin boema proletcultistă. O carte pe alocuri scandaloasă, dar obligatorie pentru toți cei care se mai întreabă cum a fost posibil ca scriitori importanți ai epocii să se pună, adesea cu masochistă voluptate, în slujba prostului gust și a imbecilizării programate. Nina Cassian, Memoria ca zestre, Editura Institutului Cultural Român, București, 2003, 370 pag.
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
incredulitatea funciară a românului cunoaște o radicalizare, o rebeliune ce-l aliniază uneia din ipostazele de bază ale poeticii moderne. De la mica demonie a ironiei și a circumspecției țăranului nostru se ajunge la o exaltare în negativ, la o metafizică masochistă ce-și interzice avînturile spre valorile pozitive, girate de divinitate, realizînd conștiința unei culpe, a unei delegitimări ontologice a creaturii. Alături de Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, paladinii expresionismului rural șaizecist, Gheorghe Istrate ne înfățișează un scenariu al
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
-i-se faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică defectuoasă în care crește Alice anulează structurile sociale preexistente. Nu doar că nu și-a conștientizat genul, dar acceptă relația incestuoasă cu fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât o femme auto- fatale, iar protagonistul observă propensitatea ei de a se distruge (" Cred că vrea să moară" spune Jeffrey despre ea). Personaje feminine masochiste s-au mai văzut, dar Dorothy face din ea însăși o mascaradă a feminității. Se oferă pe ea însăși ca un spectacol, și, în același timp, subliniază artificialitatea acestui spectacol. De aceea, masochismul ei e subversiv și nu încurajează vreo
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
acestui vis legitim. Să ne mai mirăm că publicul îl caută în sub-literatură, în proza de consum, în romanele "apă de trandafiri"? Doar acolo are el senzația că va găsi puțină speranță și puțină înțelegere. Elita izolată și de aparențe masochiste a scriitorilor valoroși se află astfel tot mai mult condamnată la elitism structural, adică la captarea unui public de dimensiuni tot mai reduse. O literatură concomitent valoroasă și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
în mine rădăcinile și crengile, cum îți pîrguiește în mine roadele. A crede înseamnă a-L lua pe Hristos în tine, a fi gestant în duh, a fi maică" (Psalmul 1). Apendicele ambiguu al acestei fiziologii jubilante îl reprezintă implorarea masochistă: "Fă-mă bubos, Doamne, ca să nu mă mîndresc, slăbănogește-mă ca să mă smeresc" (Psalmul 26). Găsim aci o sforțare a înălțării spre divin, de-o bună credință egală cu o expiere, care înțelege a lua asupră-și întreaga substanță a
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea. Baba nebună căreia toate mormintele îi
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Clément, op. cit., p.65 206 Ioan I. Ică jr. Și Germano Marani, Gândirea socială a bisericii, Edit. Deisis, Sibiu, 2002, pp. 234-235. 207 Pr.Prof.Dr. Dumitru Popescu, Teologie și cultură, Edit. Sofia, București, 1993, p. 44. 208 Ibidem, p. 66. 26 masochiste foarte precise, iar crimele de un sadism atroce proliferează neliniștitor, avându-i pe copii ca victime preferate. Tinerii adolescenți experimentează sexul de multe ori împotriva dorinței personale și fără o judecată prealabilă, ci doar pentru a fi la modă, pentru
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
să ajungă Gălățanu,/ să se îmbrace ca Gălățanu,/ să facă dragoste ca Gălățanu.// Toate femeile vor alerga înnebunite să se culce cu el,/ toți copiii lumii vor fi copiii lui./ Toată lumea se va chema: Gălățanu". A doua e versiunea negativă, masochistă, propunînd cu aceeași cuceritoare nemăsură un personaj patibular: "Mult curaj i-a mai trebuit lui să scrie toate astea. Să le spună de-a dreptu'./ Multă nerușinare. Mult iresponsabilitate față de nație,/ care-o să intre, așa, cu măgăriile lui în
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
lui, și i-l recomandă pe Cristian, un tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru o căsnicie durabilă. Horia se abandona "unei transe a flagelării și autoflagelării", se bucura că răul există și avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus și distructiv. Nu se poate imagina o combinație la fel de morbidă. Prozatorul merge pe linia
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
vezi asta - este că din cînd în cînd, unei doamne e bine să-i tragi o chelfăneala ca să-i poate spune lumea că o iubește. Ceea ce lumea îi spune oricum, în diverse moduri, și doamna respectivă știe și nu e masochista, pentru că înțelege și fără să o înjuri birjărește că nu merită decît iubire. Eu cam atît am avut să-ți spun despre zen-ul absolut în care îmbraci tu o intimplare de mahala românească. Mi s-a părut un articol subtil
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
intensă a unei tragedii antice te eliberezi prin efectul catarsis-ului, iar în tragedia shakespeare-iană și în speță în Hamlet se moare din nevoia de a scoate la lumină adevărul și pentru a se face dreptate și nu din înclinația masochistă de a te îneca în propriul rahat, cum își dorește Hamletul modern al lui Müller. în acest context, valoarea creației realizată de Răzvan Mazilu, în numeroasele momente în care personajele se exprimă numai prin mișcare, este cu atât mai mare
Piesa din piesa by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10106_a_11431]
-
tu ceva/ putreziciunii progresive/ an care se lăfăie un urlet ănghetat./ El, - afli -/ stă de-acum ăncolo la baza/ oricăror simțuri (Puntea măgarilor, podul minciunilor). Efectul acestei demonice absorbții a Râului exterior al reprezintă dorința exasperata a accentuării fenomenului. O masochista aspirație către indistincția "buimaca" a existenței, catre conglomeratul sau amoral, catre universul dereglat, prin asumarea Râului sau intrinsec. Discursul liric, patetic an diformitatea lui secret-miloasă, functioneaza precum un filtru, reținând impuritățile spre a le neutraliză: "De-as avea și eu
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
fii atentă! Gîndește că eu am aproape 40 de ani. Ani trăiți. Trăiți atît de intens, încît toată literatura mea e numai un palid fleac pe lînga dramele, comediile, farsele, peripețiile pe care le-am trăit". Pe direcția acestor dezvăluiri masochiste, Cezar Petrescu nu ezită a recurge la termenii cei mai duri ai autoincriminării. "Poză" pe care o adoptă e cea a unei demonii repulsiv-seducătoare: "Vreau să-ți spun tot, ca să știi tot. Am trăit o viață dezordonată. De sinucigaș care
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
și jumătate Rubrica asta săptămînală ce îi ritmează de ani buni viața i-a intrat în sînge Cronicarului, devenit dependent de reviste literare "calde", cărora în scurtul concediu tocmai încheiat le-a simțit lipsa, ca un fel de revistotimie (cam masochistă). La întoarcere, primul lucru a fost să se repeadă la publicațiile adunate în cele 9 zile și jumătate de absență din redacție. Și dacă era marți, era revista 22, așa că a citit cu lăcomie numerele 33 și 34. A început
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
bucurau numiții, porecliți aleși. Nu are rost să continuu cu lista beneficiilor uitării în cei cincizeci și mai bine de ani de dictatură bolșevică. Nenorocirea urmează! Un nou val de uitare cuprinde România de după 1989. Românii uită cu o plăcere masochistă nu România interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire. Iar năucitoarea rătăcire au fost cei zece ani care au trecut din 1989 pînă astăzi, cu binele
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
-a nu o dată a apelat la mirajul condimentelor - vezi Marea crăpelniță a lui Marco Ferreri - satiră grotescă a consumismului, Vatel al lui Roland Joffé - frescă gastronomică a culiselor politicii totdeauna indigeste, Nouă săptămîni și jumătate de Adrian Lyne - faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra, care etalează talentele culinare ale unei brazilience plină de nuri ce-și părăsește soțul ingrat și Bahia natală ajungînd la San Francisco vedeta unui popular show tv, este evocat cultul unei zeițe a mării
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
atmosfere de legalitate (el e protectorul ordinii lumii, în fond...). De aici nevoia de a-i inventa femeii (care, de altfel, chiar este invenția lui, a eternului Don Juan, acesta este mesajul întregii literaturi a lui Nicolae Breban) o vocație masochistă. Violul se golește, în aceste condiții, de conținutul de atrocitate și devine o primejdie din care, dacă scapi, ești mai frumoasă și mai fericită. Asta crede Lelia, cînd se gîndește la pericolul prin care a trecut. Concluzia, la capătul unor
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
intră în competiție nu cu băutorii de iluzii literare din restaurantele bucureștene, ci cu Umberto Eco și cu Thomas Pinchon. Și mai ales că are succes, inclusiv în străinătate, nefiind un "neînțeles" sau un "nedreptățit", așa cum se proclamă, cu delicii masochiste, atâția dintre ratații de azi. Iritarea multora a fost stârnită acum câțiva ani de apariția romanului Orbitor, care, ca un diapazon de argint al scrisului, i-a obligat să-și aducă aminte cum sună marea literatură. Superbele poeme ale lui
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]