242 matches
-
în slavonă sau franceză. Se comentează semnificații diferențiate de la o cultură la alta ale unui cuvânt biblic sau ale unei sintagme. Se fac prezentări de ansamblu ale unei cărți biblice sau scurte rezumate de capitole. Se apelează curent la textele masoretice, comentatorii noștri dovedindu-se buni cunoscători ai studiilor filologice și hermeneutice privitoare la Vechiul Testament. Un adevărat deliciu filologic prilejuiește secțiunea Indicelui de cuvinte. Fiecare cuvânt înregistrat e un concentrat de savanterie: se menționează prima atestare a cuvântului în tipăriturile sau
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
cu luare aminte și delectare la ospețele sale savante. Acea olla potrida, ghiveciul pe care ni-l servea la seminarul său nu era poate pe gustul tuturor. Cum să-i savureze unii trecerile abrupte, fără legătură între ele, de la semnele masoretice ale vocalelor ebraice la comentarea unui vers din La Jeune Parque al lui Valéry, de la aceasta la simbolurile de pe un pocal de lemn al tribului Bakuba din Congo belgian, apoi la o notație din Notebooks, carnetul de însemnări postum al
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
canonică a viitoarei biblii ebraice, așadar "originalul", textul standard la care aveau să fie raportate toate celelalte manuscrise adiacente. A patra etapă a fost multiplicarea prin copiere și prin transmitere din generație în generație, pentru ca, în fine, ultima etapă, cea masoretică, să fie reprezentată de adăugarea la textul canonic a notelor critice, vocalelor și accentelor legate de pronunție. Așadar un periplu în cinci etape culminînd cu un codex, adică cu o antologie definitivă de scrieri în litera cărora se află mesajul
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
apoi de a preciza felul cum trebuie vocalizată (pronunțată cu glas tare) o anumită succesiune de consoane și, în fine, de a arăta modul cum trebuie accentuată pronunția fiecărui cuvînt. Toate aceste însemnări marginale, făcute lîngă textul canonic, reprezintă literatura masoretică, un fel de aparat critic avînd rostul de a asigura o mare acuratețe în înțelegerea și citirea versetelor biblice. Despre evrei se spune că, alături de creștini și musulmani, sînt poporul cărții. Înțelegi mai bine acest adevăr contemplînd, împreună cu Mihai Vladimirescu
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
cu adevărat de excepție, dacă s-ar fi adoptat și o metodă consecventă, asupra căreia voi insista pe parcursul și mai ales în finalul acestui text. Așa însă, totul s-a încurcat și încurcat a rămas până astăzi. Septuaginta și textul masoretic Analiza mea va fi susținută de exemple. Voi începe cu un excurs istoric, al cărui scop nu este de a furniza cititorului nespecialist o serie de informații brute, ci de a scoate în evidență un fapt esențial, și anume coexistența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este de a furniza cititorului nespecialist o serie de informații brute, ci de a scoate în evidență un fapt esențial, și anume coexistența separată a celor două versiuni vetero-testamentare, ebraică și greacă. Se cuvine spus de la început că versiunea ebraică masoretică a Vechiului Testament (de aici înainte TM) este posterioară versiunii grecești cunoscute sub numele de Septuaginta. Abia descoperirile recente (anii ’40-’50) de la Qumran (locul unde a sălășluit mai multe secole de-a rândul - între secolul al III-lea î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
inventat și practicat în provincia Tiberiadei), în care punctele-vocale se așezau dedesubt. Ultimul a devenit universal. Textul exemplar al Bibliei folosite de evrei este Diqduke ha-teamin, stabilit de către Aaron ben Asher în 930 d.Hr., iar cel mai vechi manuscris masoretic datează tot din secolul al X-lea d.Hr. În ceea ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții întocmite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna dintre edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe între textul Septuagintei și textul masoretic. Reconciliere à la roumaine Pentru a elimina din capul locului falsele dificultăți, specialiștii (precum D. Barthélemy, P.-M. Bogaert, E. Tov) recunosc în TM și în LXX nu două versiuni (una mai fidelă decât alta) ale aceluiași „arhitext”, ci „două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
versiunea TM, iar în cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX. Iosua. Nu mai departe de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau iar câștig de cauză textului masoretic. Căci versetele 4-6 ale acestui capitol lipsesc din LXX, absență compensată la sfârșitul cărții, unde LXX prezintă două capitole în plus față de TM. Evident, și traducătorii români revin acum la versiunea mai bogată, incluzând capitolele 34 și 35. 1-2Regi. Textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
destul de alambicat. Dau câteva exemple. La sfârșitul „Cântării Anei” (1Regi 2), TM are două versete în plus (8-9). În Biblia românească ele apar. La fel se întâmplă și cu povestea lui Goliat, comprimată în versiunea Septuagintei: Biblia românească redă varianta masoretică, utilizând însă pentru întreaga carte întâi a Regilor versiunea LXX. 3Regi. LXX introduce un rezumat al domniei lui Solomon la capitolul 35, complet disproporționat față de restul capitolelor. Rezumatul respectiv lipsește din TM. Biblia românească l-a inclus, după „bunul” ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după „bunul” ei principiu: nimic nu trebuie lăsat pe dinafară, indiferent de versiune și de tradiția instituită de Părinții Bisericii. Trec rapid peste alte cărți, spunând că: pentru Paralipomene, textul grec are câteva abrevieri (Biblia românească recurge așadar la versiunea masoretică); pentru Esther, versiunea LXX, fiind mai lungă, este preferată; psalmii sunt traduși tot după versiunea mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, întrucât psalmii 9 și 10 formează în greacă o singură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sunt traduși tot după versiunea mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, întrucât psalmii 9 și 10 formează în greacă o singură unitate; Proverbele în versiunea LXX prezintă numeroase adăugiri față de versiunea masoretică - bănuim varianta aleasă de tălmăcitorii/diortositorii români. Ajung la cei doisprezece profeți. Ordinea lor în TM este complet diferită de cea a Septuagintei. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma la începutul secolului unul dintre marii bibliști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că versiunea greacă are un cu totul alt substrat decât cea ebraică. Pe lângă faptul că LXX numără cu 2.700 de cuvinte mai puțin decât TM, ordinea în care sunt dispuse anumite fragmente diferă enorm. Biblia românească a urmat versiunea masoretică fără nici o justificare. Bilanț și verdict Mă opresc aici cu exemplele. Care ar fi constatările de primă importanță pentru ancheta noastră? În primul rând, traducătorii/diortositorii Bibliei românești utilizează de-a valma cele două surse principale, instituind ca unic criteriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
versiunile românești anterioare folosite. Acestea fiind zise, la nivel stilistic, versiunea din 2001 mi se pare o reușită. Ieșirea din impas Creștinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct în greacă), iar a doua realizată exclusiv după textul grec al LXX. Franța dispune de două tălmăciri excelente ale TM (Biblia de la Ierusalim și Traducerea Ecumenică a Bibliei: TOB), precum și de două traduceri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
textului, stilul, originalitatea limbii, destinul exegetic în tradiția patristică. Subsolul propune două tipuri de note: 1. note strict filologice, legate de particularitățile semantice ori sintactice ale limbii LXX; 2. note și comentarii exegetice (de două feluri): a) trimiteri la textul masoretic acolo unde este cazul, adică acolo unde versiunea LXX diferă de TM, și b) citate din Părinții Bisericii, care au interpretat pasajul tradus. Modelul francez a fost preluat de un grup de eleniști, bibliști și patrologi români, care pregătesc traducerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Părinților creștini, LXX li s-a impus ca un text înzestrat cu un sens tare și autonom în el însuși, atât în privința adevărului doctrinar, cât și în nuanțele specifice textului grec. Cu toate acestea, chiar dacă nu cunoaștem toate detaliile textului masoretic sursă, LXX rămâne o traducere. Nefiind un original în sensul strict al cuvântului, care sunt criteriile care definesc astăzi autonomia acestui text? Cristian Bădiliță: Da, Septuaginta este ea însăși, în bună parte, o traducere, realizată într-un arc de timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și de traducătorul Exodului pentru a numi „chivotul legământului”. Aceasta este o caracteristică a LXX, de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui Noe, cât și pentru cufărul din lemn în care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni diferiți. Intenția este clară și ea se traduce astfel: pentru autorul Genezei, în versiunea Septuagintei, ambarcațiunea lui Noe reprezintă mai mult decât o corabie, ea reprezintă un adevărat loc de cult, un altar, dacă vrei. Prin ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
avem acces la această „înstrăinare” produsă de părinții Bisericii prin notele abundente, monumentale și savante din subsolul traducerii. Care este importanța moștenirii patristice pentru viața spirituală a unui român oarecare? Ea nu înseamnă în același timp o îndepărtare de tradiția masoretică? C.B.: Părinții au interpretat, ei n-au schimbat nici o iotă din textul LXX. și au interpretat LXX în sens cristologic, în lumina evenimentului pascal. LXX a fost Vechiul Testament al întregii creștinătăți pentru o perioadă de opt secole; Vulgata lui Ieronim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Moise. Odată cu apariția primelor comentarii creștine ale LXX (cele paulinice, apoi ale marilor apologeți, în special Iustin), LXX începe să fie contestată de iudaism, care, încetul cu încetul, va redescoperi și repune pe tapet Biblia ebraică. Dar, atenție, textul masoretic este mult mai recent decât LXX. Există azi o adevărată confuzie cronologică, pe care mi se pare important să o limpezim. Importanța textului masoretic este indiscutabilă, dar ea nu trebuie să umbrească specificul, importanța și mai ales vechimea LXX. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iudaism, care, încetul cu încetul, va redescoperi și repune pe tapet Biblia ebraică. Dar, atenție, textul masoretic este mult mai recent decât LXX. Există azi o adevărată confuzie cronologică, pe care mi se pare important să o limpezim. Importanța textului masoretic este indiscutabilă, dar ea nu trebuie să umbrească specificul, importanța și mai ales vechimea LXX. De aceea, am mai spus-o de câteva ori, pe lângă traducerea noastră trebuie pusă la punct cu profesionalism și o traducere a textului masoretic. În privința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
textului masoretic este indiscutabilă, dar ea nu trebuie să umbrească specificul, importanța și mai ales vechimea LXX. De aceea, am mai spus-o de câteva ori, pe lângă traducerea noastră trebuie pusă la punct cu profesionalism și o traducere a textului masoretic. În privința tradiției patristice, iarăși se cuvin nuanțe. Mai ales antiohienii - dar nu numai, lucrurile pornesc tocmai de la Origen - foloseau ca termen de confruntare și textul ebraic al VT. E drept, nu-i acordau aceeași importanță ca Septuagintei, dar nu le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sale e nesigură, dacă nu chiar lipsită de îndrăzneli proprii. Gîndit ca un compendiu de cinci studii complementare, volumul de față e o introducere didactică în opera lui Eugeniu Sperantia, dar o introducere a cărei principală virtute stă în grija masoretică de a reda nuanțele originalului cercetat. Cu alte cuvinte, Maxim Danciu este un migălos înregistrator și un atent clasificator, lipsa flerului literar suplinindu-l cu o postură seacă și onestă, de martor asistînd la o procesiune de idei. De aceea
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
se va părea croit dintr-un eter descărnat, care umple spațiul imponderabil al unei erudiții snoabe. În schimb, pentru un spirit care găsește satisfacții în noțiuni oculte de subtilă origine celestă, volumul e un joc cu mărgelele de sticlă, o masoretică rafinată ce despică distincții fine, scoase din texte vechi. Cîți intelectuali mai simt azi imboldul de a-l urma pe Culianu în tipul acesta de efort exegetic? Probabil că niciunul, de vină nefiind lipsa de înzestrare nativă, ci atrofia unui
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
III - a, sg. Gal și atribuie următorul sens expresiei: „Ființa lui Iahve va fi cunoscută din faptele lui viitoare în relație cu Israel” - Exodus, a critical theological commentary, S.C.M. Press, London, 1974, p. 76; Unii bibliști au sugerat traducerea textului masoretic în cauză la forma activă, cauzativă de Riphil, astfel că sensul ar fi următorul: „Cel Care Crează”; „Cauza de a fi”; „Cel Care va fi”; „Eternul” - vezi R.L. Ottley, The Religion of Israel, Londra, 1936, p. 30; Frank M. Cross
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
Avant-garde: The Case of România 16.20-16.40 Magda Cârneci, redactor-șef revista „Artă”: Evreii din avangardă românească 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, Universitatea București, Centrul de Studii Ebraice „Goldstein-Goren”; Bibliotecă Academiei Române: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă 17.00-17.20 Pauză de cafea 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence on Central and East European Modernism 17.40-18.00 Camelia Crăciun
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]