243 matches
-
cei mai puternici oameni din zonă, dar nici unul nu a reușit să le miște măcar. Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu au cedat sub nici un chip, iar oamenii au fost nevoiți, În cele din urmă, să le taie cu faiul balamalele și să le scoată. În ciuda faptului că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cuptor ce răspândeau un miros atât de plăcut, încât salivau până și orătăniile din curte. Iepurii, erau vânați direct de pe combină în timpul recoltatului, tot de ei. Prea tineri, șoldanii bezmetici alergau speriați și, de spaimă, se încurcau ca proștii în fața matahalei ce le distrugea patrimoniu. Era suficient un retevei mai gros, o cheie franceză sau un simplu ciocan aruncat cu precizie și felul doi era asigurat. Se întâmpla ca unii să se prindă în combină și să blocheze șnecul sau elevatorul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
subunitatea decimată a cărui comandant devenise, deși avea un amărât grad de sergent, a rămas într-un teritoriu inamic înconjurat de germani. Pentru a ieși din încercuire, trebuiau să se deplaseze rapid, pe timp de noapte și să renunțe la matahala de fier ruginită, fără culată, fără obuze și fără posibilități de tractare. Au reușit. Au ajuns într-o zonă ocupată de aliați. Obuzierul abandonat a salvat viața a peste douăzeci de combatanți. Pentru a dovedi justețea hotărârii luate, avea nevoie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și matahala, din carne și oase, căzu înfrântă. Un răget asurzitor, nebun și turbat de mânie și durere, ce băga groaza în tot ce era viu, străbătu câmpia de la un cap la altul, în timp ce ceata de vânători cu sulițele ridicate în aer
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era surprinzător și descurajant faptul că un om atât de mare și de greu putea să alerge totuși aproape la fel de repede că și victima să. Însă panică îi dăduse aripi tânărului, care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o iubeau și o respectau că viitoarea regina a insulei Bora Bora. În cele din urmă, căpitanul Mararei se întoarse către Ihona, cea mai mare dintre fetele proaspăt eliberate, si întreba acru: —Despre ce naiba vorbește? —Despre Octar, regele Te-Onó. O matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
meu era iresponsabil de actele sale. În final judecătorul cel bun n-a avut ce face și l-a achitat pe animalul care și-a bătut joc de ea. Acesta, pe nume Șișu, a rînjit satisfăcut și a ieșit cu matahala aceea neagră ca smoala iadului. Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
firmă care se lansează, o editură, o librărie - ca să se asorteze cu ceea ce ar fi urmat, dacă Andreea s-ar fi Întâlnit mai târziu cu producțiile noastre. Dar joc? Într-adevăr: ce fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor? Nu știu cât a mai reușit s-o scalde Leac, cât a apucat să-i explice din ceea ce se Întâmpla cu adevărat, iar nasul de artist al Andreei mirosise. Știu că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Colentina. Luminile se lățesc pe zidurile de zece, douăsprezece etaje, Iliuță nu le poate număra niciodată până la capăt, și fiara deschide ochii ei de peste tot. Iliuță nu știe că nu după el se uită dânsa, nici după moțatele maică-sii. Matahala privește în altă parte și căută altceva, o pradă pe care Iliuță n-o poate ghici. Gângănii omenești cât unghia degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să rămână cu sine însuși... Gândurile îl asaltau din toate părțile: „Am terminat instruirea acestui pluton, dar nu sunt toți la fel de buni. Cel puțin din ce mi-am putut eu da seama. Unii parcă sunt născuți să fie cercetași... Iaca, matahala asta de lângă mine. Când îl vezi prima oară, te gândești că nu scoți din el cercetaș cum nu faci sită de mătase din coadă de câine. Dar... să-l vezi cum se mișcă și cum îți ghicește orice secret al
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ai dreptate, Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi că necuratul și-o luat tălpășița” mi-am zis eu...Am prins curaj și am urcat în pod. Un pas...doi...și când să-l fac pe al
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prezentase cu vălul pe față și rămăsese cu el doar câteva clipe! Dacă nu s-ar fi călugărit, s-ar fi căsătorit cu o fată din sat? Cu care anume? Geronimo cu siguranță avusese în minte pe cineva; plănuise totul matahala aceea, nu doar pentru sine, ci și pentru fiii săi. Dacă m-aș fi făcut catârgiu, aș fi descoperit o cu totul altă lume, își zicea cu voce tare, aș fi avut parte de multe bucurii, de o viață senină
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca niște movile negre și golașe - tot astfel îi apar și acești leviatani aceluia care-i zărește pentru prima oară. Iar cînd îi recunoaște în sfîrșit, însăși enormitatea lor îl face să se îndoiască, în forul său interior, că aceste matahale ar putea fi însuflețite, pe de-a-ntregul, de aceeași viață ce sălășluiește într-un cal sau într-un cîine. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, e greu să privești viețuitoarele din adîncurile mărilor, cu aceleași sentimente, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la mijloc, nerăbdarea îl dădu oricum de gol, căci în clipa cînd zări movila aceea albă, el porunci, cu un glas ațîțat, să fie coborîte ambarcațiunile. Cele patru ambarcațiuni, cu a lui Ahab în frunte, se avîntară așadar spre pradă. Matahala albă se scufundă însă, în curînd și în vreme ce noi așteptam, cu vîslele în aer, să apară din nou, ea se ridică, încet, chiar în locul unde se scufundase mai adineaori. Uitînd pentru o clipă de Moby Dick, contemplam cel mai uluitor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
băieți! Hei, Queequeg, trage-i una cașalotului ăluia, înțeapă-l, lovește-l! în picioare, rămîi în picioare! Hai, oameni buni, trageți vîrtos, nu vă mai uitați la spinările lor, zgîriați-le și treceți mai departe! Ambarcațiunea era prinsă acum între două matahale negre, despărțite de o strîmtoare lungă și îngustă ca aceea a Dardanelelor. Dar, printr-un efort deznădăjduit, am izbutit să ieșim la larg în cele din urmă, apoi am înaintat cu repeziciune, căutînd din ochi o altă ieșire. După multe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se umflară încet, formînd niște cercuri largi, apoi se săltară brusc, ca și cum ar fi alunecat de pe flancurile unui ghețar scufundat, pe cale de a ieși repede la suprafață. Se auzi un vuiet surd, parcă subteran; toți rămaseră cu răsuflarea tăiată: o matahală înfășurată în parîme, printre care se vedeau lăncii și harpoane, țîșni pieziș din mare, într-un salt lung. învăluită într-un văl subțire de negură, rămase o secundă în văzduhul irizat, apoi se prăvăli cu zgomot înapoi în adîncuri. Azvîrlite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]