46 matches
-
mașina. Stătea acolo, afară, sub garajul improvizat. Wilt ieși, urcă în ea și se duse până la supermarket, de unde cumpără trei conserve cu mâncare pentru câini, o pungă de curry semipreparat și o sticlă de gin. Avea de gând să se matolească. Apoi se duse acasă și se așeză pe un scaun din bucătărie, unde îl privi pe Clem cum își înfuleca mâncarea, în timp ce punga de curry fierbea. își turnă un pahar de gin plin ochi, îl asezonă cu lămâie și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Gus au reușit să-l prindă și Îl țin. Gillman e marfă, iar Inglis știe asta, se zbate din ce În ce mai patetic, iar ochii ăia mirați Îl fac să pară mai distrus ca oricând. Uite, hai să ieșim daci. Cu toții suntem puțin matoli. Hai să mergem pânla masoni, insist eu. Ne Împleticim afară În viscol, iar Inglis e deja departe, o siluetă solitară care merge anevoios prin zăpadă pe Leith Walh. — Haide mă Peter! țipă Gus. — Dă-l În măsa de poponar, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
PUȚOI NEADAPTAȚI ȘI INVIDIOȘI CE SÎNTEȚI! Asta a fost bună. După masa de Crăciun de la cantină, care nu-i prea rea, (Ina a făcut de toate, curcan și garnitură), Lennox și cu mine ne hotărâm să ieșim și să ne matolim. Ne delectăm cu câteva beri civilizate la Lojă, apoi ne Întoarcem la Ray acasă și e viscol, dar În apartamentul lui. Viscolul e din cocaină. Ne simțim slăbiți și drogul ne dă iluzia puterii. Îi povestim lui Lennox discuția pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe Întâi ianuarie. Bladesey ia vreo două casete de la Virgin și HMV și ascultă albumele Frank Sidebottom Salutes the Magic of Freddy Mercury and Queen and Kylie și Timperley. Mai intrăm În câteva cârciumi din Rose Street, iar eu mă matolesc puțin și mă uit chiorâș la vreo câțiva puțoi borfași, mai ales la ticălosu ăla din Oxgangs, Degete Billy, care e Îmbrăcat În uniforma lui, adică Într-un halat alb șico mapăn mână cantodeauna când fură de prin magazine. Strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mort, din toate punctele de vedere. Fiindcă - și asta e marea mea ciudă - în decembrie ’89, taică-meu, în loc să se ducă în balconul Teatrului Eminescu, să zică și el două vorbe, cum a făcut profesorul Curcă, a preferat să se matolească, de bucurie că a căzut Ceaușescu. Și nu i-ar fi fost greu, taică-meu era un profesor de matematică foarte respectat în Botoșani, lumea l-ar fi ascultat, nu era nici măcar membru de Partid. N-avea voie, bunicul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
-n cercul zbaterilor drumul / iar din miros a mai rămas o dâră/ la poze-n parc când pregăteau albumul / mireasa-n gri mi s-a părut ceacâră / de ea un mire rebegit se târă / strivit sub rochia slobozind parfumul / nuntași matoli în ritmuri de manele / privesc spre mine lung dar nu mă văd / sunt eu acel cu ochii de oțele / Harapul Alb lângă un slujnic smăd / pustii vedenii întrupări rebele/ otrava n trup a slobozit prăpăd.“ „Smăd“, în loc de „smead“, ca să rimeze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
știți ce mai lipsește? Să declare Băsescu Republica Monarhie România și să-și pună coroana pe chelie. Numa’ așa, deal dracu’, ca să i-o ia lu’ Duda Înainte!!! Ia mai toarnă, Gicule, un păhărel. Sare și Sandu Șpriț. Să ne matolim nițel... 09.04.2009 Pașapoartele biometrice Bă, iar e lumea asta cu susu-n jos, ascultați la mine ce vă spun, că eu știu, am informații... Trag informațiile la mine cum trage fata frumoasă la porșe caien, bibanul la râmă și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai rar, ca să bea aceeași cantitate de dinainte de criză, ori vor veni mai des, dar vor reduce rația de alcool aferentă fiecărei ședințe. Din boxe cântă preferatul chefliilor, Ploieșteanu - mare boier, mare caracter, când Îți zice una la ureche te matolește vocal, vorba lui Gore -, iar Șpriț a propus ca și cinstea să fie desființată. Motiv pentru care Gicu a ciulit rapid urechile, precum iepurele preventiv. Adică vrei să fim necinstiți, ne-apucăm de afaceri cu borduri? Îl privește pe Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicu cere ajutorul lui Gore, iar Gore Îi suflă la ureche - aha, mersi, Gore, conotații sexuale? Tu ai zis asta, nu-ți lua vorba ’napoi! Te sucești? Gicule, voi și dacă ați fi patru, așa cum vă văd eu când mă matolesc și tot nu mi-ați face față. Mă matolesc și eu, fiindcă mi-e dragă viața, până la lacrimi, vorba lu’ nistor de la savoi. Da’ aici nu e vorba despre conotații sexuale, e filozofie de viață la purtător. Ne boșorogim, mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la ureche - aha, mersi, Gore, conotații sexuale? Tu ai zis asta, nu-ți lua vorba ’napoi! Te sucești? Gicule, voi și dacă ați fi patru, așa cum vă văd eu când mă matolesc și tot nu mi-ați face față. Mă matolesc și eu, fiindcă mi-e dragă viața, până la lacrimi, vorba lu’ nistor de la savoi. Da’ aici nu e vorba despre conotații sexuale, e filozofie de viață la purtător. Ne boșorogim, mă... Nevăzutele dar simțitele puncte de suspensie Îl determină pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-mi gâtul în căutarea unui taxi, mă plimb acum de-a lungul centurii dentare, prin stucul străzilor acoperite de tartru și prin piețele cariate, până dincolo de grilaje, de verandele ornamentate, de clinicile scumpe, de arabii tranchilizați, de suferinzii de măsele matoli, îmbrăcați cu ce au mai bun și de femeile lor în blănuri și pantofi de lac negri, de copiii lor îngrijiți, îndurerați sau fericiți, apoi pe murdara Oxford Street străbătută în goană de autobuze, până în Soho, aglomeratul tărâm al sexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fidel, ceea ce povestea băiatul cu alură de elev de clasa a X- a sau a XI-a. ... Am fost sâmbătă la un bairam (iar ceea ce povestesc se întâmpla marți, săptămâna următoare) și distracția a fost pe cinste. M-am cam matolit și nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul. Când petrecerea era în toi, am realizat că se făcuse ora două, după miezul nopții, iar eu trebuia să fiu acasă la ora 11.30, așa stabilise babacu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme nimic. Se potoliseră și armăsarii. Bozoncea se tîrî până la ei. - Acum, Paraschive! șopti. Trecuseră trei sferturi de ceas și le amorțiseră oasele. Pământul era rece. Cel tânăr se ridică ușor și vesel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se fură? Noaptea pe fulgerătură, Atuncea caii se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel bătea cu degetele în spatele viorii, parcă o gâdila. Lemnul ei scump răsuna dulce o dată cu cuvintele: Căpitane de județ, De ce mă ții la arest, Pentr-un pui de murguleț, Că nu -lam vfndut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Așa! se însuflețiră pungașii. Chelnerii cărau fripturile, nu mai isprăviseră cu mîncatul.Vinul aburise paharele înalte și străvezii. Avea culoarea prunei brumării și le era mai mare dragul că trăiesc, că sânt liberi și că petrec. Când s-au mai matolit, a început Gheorghe să-și aducă aminte. Îl întreba Bozoncea: -V-au bătut, mă? - Pe săturate. Râdea Stăpânul. - Va să zică, a învățat și Paraschiv meseria? Mai că nu plângea Treanță. 281 - Ne-au ars cu cărbuni... -Ei? - Da, și ne-au bătut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu ne-am mai văzut de mult! Bea și miră-te că ne găsești, că iar am fost la mititică, dar ne-am întors! El abia punea gura. - Nu ți-o fi foame? Ți-o fi frică să nu te matolești, candriule! se mira cel tânăr. A început Sandu să plângă. S-a ridicat Paraschiv în picioare. - Lasă-l! s-a rugat ăl bătrân. Hoțul a scos șișul pe masă. I-a zis vînzătorului: - Să-ti cânte de moarte! închină-te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-l mai aveți. Mă privea compătimitor, disprețuitor, scârbit, furios. În cele din urmă ura proletară ajunse la suprafață. — Om de încredere! Vă pune poporu’ în funcții și vă bateți joc de noi. Vă trimite la ziua tovarășului și vă matoliți ca ultimu’ nehalit. Îl întărâta tăcerea mea. Nu urmăream decât cum crește frica în mine. Eram sigur că putea să mă pălmuiască. — Compromiteți poporu’ de v-adună de pe stradă și nici nu știți ce faceți. Și io vă servesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi va sări din nu știu ce pricină țandăra, mă voi rățoi dintr-odată la femeia aceea, îmi va răspunde și ea răstit, repezindu-mă, va părea că ne certăm, va veni prietenul J.J. și-mi va șopti, „Vezi că te-ai matolit, strici distracția, du-te la baie“, îl voi asculta, mă voi ridica împleticit de la masă, voi nimeri totuși baia, după un început de dans cu Veturia, care se va retrage amuzată spre fereastră, ieșind apoi pe balcon, voi porni iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă ați avea acum o sticlă de șampanie, ați mai bea rachiul ăsta scîrbos? Da, răspund în cor bețivii. Asta-i sănătate curată. Spumosul este făcut ca să te amărască. Nu te matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
deviase din ei, mă face să mă-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi ascultă și râse în sinea sa. Dar uitându-se mai bine, desluși pe omul cu vioara, era Săndel, cunoscutul scripcar, prezent cât era ziulica de lungă în multe din cârciumile orașului. - Săndel, dar ce-i cu tine? - M-am matolit șefu’! Mă odihnesc o țâră, pe urmă, dacă m-or ține picioarele, le iau în spate și plec spre casă. Apoi Săndel se adresă celui din preajma gardului, fără să știe bine cine pe cine sprijină... și-i aruncă: - Vezi mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]