32 matches
-
Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului gingășia mea dansează pe spini sufletul (e)rodat expiră inspiră aspiră latura mea androgină lezează geometrii efeminate sunt ca Nero miros a sânge plebeu a matricid și-a poet port platoșa orgoliului semidoct lașitatea doarme perfect în sala de spectacol pe trandafiri gardienii o condamnă pentru virtute țineți ochii deschiși asistăm la repetiții brute latră câinii venal șatra mă cheamă la circ în lanul de grâu
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angi_cristea_1403289256.html [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
Medeea, magiciană vestită, fiica lui Acetes, regele din Colchis, este izbăvită de păcatul fratricidului prin ritualul sacrificial al unui purcel de lapte făcut de către mătușa ei, Circe. De asemenea, Oreste, fiul lui Agamemnon și al Clytaemnestrei, este purificat de păcatul matricidului prin sacrificiul expiator al unui porc săvârșit de una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, Apollo. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credințelor, obiceiurilor și tradițiilor românilor cu cele ale mitologiei grecești, dar și cu cele romane a rezultat
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1419014387.html [Corola-blog/BlogPost/371754_a_373083]
-
Medeea, magiciană vestită, fiica lui Acetes, regele din Colchis, este izbăvită de păcatul fratricidului prin ritualul sacrificial al unui purcel de lapte făcut de către mătușa ei, Circe. De asemenea, Oreste, fiul lui Agamemnon și al Clytaemnestrei, este purificat de păcatul matricidului prin sacrificiul expiator al unui porc săvârșit de una dintre cele mai mari divinități ale mitologiei grecești, Apollo. Cu timpul, prin amestecul culturilor, credințelor, obiceiurilor și tradițiilor românilor cu cele ale mitologiei grecești, dar și cu cele romane a rezultat
IGNATUL – DE LA MIT LA SINCRETISM RELIGIOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1450173382.html [Corola-blog/BlogPost/378421_a_379750]
-
se termine demența asta cu Italia și să-și găsească ziarele altă jucărie. Sper că în sezonul primăvară-vară n-o să mai fie la modă violul, dar în același timp mi-e și teamă de viitorul nou trend. Dac-o să fie matricidul, parcă văd c-o să suspin după moda actuală.
Noua modă: VIOLUL by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20162_a_21487]
-
necesității producției. Proiectul Oreste este adaptarea piesei Oreste de Euripide, care aduce personajul antic în contemporaneitate, fără a denatura firul narativ propus de tragedia antică. Piesa îi urmărește pe cei doi frați, Oreste și Electra, în așteptarea sentinței lor, în urma matricidului la care cei doi au fost complici, alături de Pilade, prietenul cel mai bun al lui Oreste. În încercarea lor de a face dreptate tatălui care fusese ucis de mama lor, Clitemnestra, cele două personaje prezintă perspective diferite atât asupra ideii
Un weekend bogat în premiere teatrale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104282_a_105574]
-
au fost foarte reduse în majoritatea istoriei lui Homo sapiens sapiens . În sens larg, nonuciderea se opune termenilor de: agresiune, asasinare, atentat sinucigaș, autogenocid, decimare, democid, epurare etnică, etnocid, , femicid, feticid, fratricid, genocid, genocid cultural, infanticid, împușcări la școală, homicid, matricid, omucidere, paricid, patricid, pedeapsă cu moartea, policid, politicid, pruncucidere, regicid, sacrificiu uman, suicid, suroricid, terorism, tiranicid, tortură, ucidere, ucidere amenințată, ucidere de corporație, ucidere în masă, ucidere pentru onoare, ucidere plătită, ucidere sexuală, ucideri domestice, ucideri rituale, uxoricid, violență, violență
Nonucidere () [Corola-website/Science/316208_a_317537]
-
Sofocle personajele se simt eliberate, având conștiința împlinirii dreptății, în piesa lui Euripide ele reapar pe scenă sugerând faptul că toată viața lor vor fi marcate de nelegiuirea săvârșită: deși au împlinit porunca unui zeu, cine va mai tolera niște matricizi? Ce aduce nou Euripide? Mai întâi, acțiunea este plasată în mediul rural. Apoi, corul este compus din fete de țărani, iar figura țăranului sărac atrage simpatia publicului spectator/cititor. Aici se pot citi printre rânduri convingerile democratice ale autorului, elogiul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dublul asasinat al lui Egist și al Clitemnestrei. La Euripide, statutul social al eroinei, măritată cu un țăran, este înjosit în mod îndrăzneț. De aceea ura ei este mai puternică decât în piesa lui Sofocle, eroina participând ea însăși la matricid. Deznodământul piesei cunoaște un reviriment din partea celor doi răzbunători ai lui Agamemnon care, înfricoșați de crimă, se scufundă într-un neașteptat regret. În piesa lui Sofocle, rechizitoriul Electrei este atât de bine condus, încât nu este de mirare că Oreste
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în fond, o realitate în biografia scriitorului) provoacă în inconștient un halou, dublat de imposibilitatea tragică a reconstituirii copilăriei ideale. De această dată, orfanul devine frustrat, iar refularea iubirii materne poate să atingă apogeul într-un gest echivalent cu un matricid. La Camil Petrescu, uciderea mamei în inconștient irupe în creație, prin caricaturizarea în exces a Emiliei Răchitaru. Alta, Ioana Boiu, Mioara, chiar Ela, creează o paradigmă feminină situată sub semnul misoginiei. Dintre toate femeile, Emilia este cea mai schematizată în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceștia, femeia se reduce la un simplu corp lipsit de suflet, cauza fiind o incapacitate a autorului de a se dovedi echidistant față de toți eroii săi. Misoginia în exces, de care dă dovadă Fred ca personae, este fundamentată pe un matricid, însă se repercutează și asupra lui Ladima, ca personae devenită indezirabilă pentru autor. În dorința de a face calvarul trecutului uitat, Camil Petrescu nu numai că îl suprimă, dar îl și discreditează moral, angajându-l într-o relație înjositoare (și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o recunoaștem și în stilul lui Göran Tunström. Prezentul și trecutul lui Harald sunt marcate nu doar de figura maternă, ci și de apariția Isabellei, un fel de surogat matern care va avea grijă să ducă la bun sfârșit puseul matricid al fiului, terminând-o (prin eutanasie?) pe supraponderala și foarte bolnava lui mamă. Frumoasa asistentă medicală acceptă să conviețuiască alături de Harald, autoritară și pragmatică, oricum mai pozitivă decât pesimistul ei concubin, pictor al culorilor sumbre. În timp ce acesta, trecut prin dedublări
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înțelegerea semnificației reale - teologice și istorice - a personajului în discuție. Isaia profețește ca ultimă etapă premergătoare parusiei întruparea lui Beliar într‑un rege însetat de sânge. Portretul tiranului trimite la figura lui Nero, prin următoarele aspecte: este vorba de un matricid; sub domnia sa, unul dintre Apostoli este condamnat și ucis (martiriul lui Petru); îi sunt ridicate statui în toate orașele; durata persecuțiilor este de trei ani, șapte luni și douăzeci și opt de zile, în total 1332 de zile, cifră ce reprezintă dublul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pacea absolută. Oracolele sibiline, scrieri iudaice, reluate și completate mai târziu de creștini, folosesc legenda lui Nero într‑o campanie de propagandă antioccidentală. Această alegere se datorează probabil ambiguității personalității sale: respingător, pe de o parte, prin biografia sa monstruoasă - matricid, infanticid, incestuos, persecutor -, atrăgător, pe de alta, prin simpatia pe care o nutrește față de popoarele Orientului, pe toată durata domniei sale. Creștinii au integrat legenda unui scenariu cristologic. Astfel, începând cu Apocalipsa lui Ioan (cap. 13), Nero devine figura emblematică a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rău pentru țară. Acesta este segmentul care anticipă drama la care insistă, printr-o subtilită analiză Vlad Zografi creionând subtile conexiuni cu Dostoievski (Crimă și pedeapsă), Tolstoi (Război și pace), Sofocle (Oedip rege) sau Alfred garry (rbu rege), privind „povara matricidului”, zvârcolirile conflictuale care ne pot aminti, deopotrivă, de Choeforele (Eschil) și de Electra (Sofocle). Protagoniștii devin marionete ale unui implacabil destin, fiind aruncați în mrejele morții. „Luminiscența putregaiului” uman s-așterne peste scenele lumii. și astfel, pentru eamlet, lumea devine
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pentru a-l păstra: își seduce verișoara, Lise Mouche, lăsând-o gravidă, nu o ia de soție decât după trei ani, când ea devine moștenitoarea averii tatălui său; furios, datorită slăbiciunii mamei pentru Jesus Crist, își lovește mortal mama, producând matricid; o transformă în amantă pe cumnata sa, sora soției sale, Françoise, din dorința de a păstra averea soției întreagă; își ucide tatăl. Lisa este un prenume feminin răspândit în onomastica europeană. Prenumele provine de la ”Elisabeta”, din vechiul nume ebraic ”Elisheiba
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
o murdărie malefică, forță de natură aproape fizică, miasma, flagel veritabil care amenința colectivități întregi. Apollon a făcut mai umane obiceiurile arhaice privind omuciderile 14. El este acela care a reușit să facă să fie achitat Oreste de vina de matricid (cf. Eschil, Eumenidele). Delfi avea o preistorie, ca loc oracular, cu mult înainte de Apollon. Oricare ar fi etimologia sa, grecii legau numele său de delphys, "matrice"15. Cavitatea misterioasă era o gură, un stomios, termen care înseamnă și vagin. Omphalos-ude
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare și reviste, la radio și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid, homosexual, pervers, a fost lansată în librării pe 23 februarie. Cinci zile mai tîrziu, evenimentul editorial a avut o variantă dialogică abil înscenată dar lipsită de efectul scontat: autorul a apărut la teatrul Berliner Ensemble, în compania lui Daniel Cohn-Bendit
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
rigoare, de-a face durerea omului la pierderea ființei dragi cu scenariile halucinante propuse de cercetători specializați în gesturi de înnobilare a atrocității: "Pentru bărbat și pentru femeie, pierderea mamei este o necesitate biologică și psihică, jalonul prim al autonomizării. Matricidul este o necesitate vitală a noastră, condiția sine qua non a individualizării, cu condiția ca ea să se petreacă într-o manieră optimală și să poată fi erotizată; fie că obiectul pierdut e regăsit ca obiect erotic (e cazul heterosexualității
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
banchet, să-i asasineze pe toți guvernatorii de provincii și pe comandanții de mari unități militare, să ordone armatei renane să treacă prin foc și sabie Gallia. în același timp se lansau versuri injurioase la adresa împăratului, amintindu-se, printre altele, matricidul; la teatru publicul aplauda ori de câte ori actorii rosteau replici care păreau a fi aluzii defăimătoare pentru Nero; pe statuile acestuia apăreau afișe și grafitti cu îndemnuri la rebeliune. în pofida oricărei evidențe, ultimul iulio-claudin se îmbăta însă cu apă rece și credea
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
forțate, Victor Eftimiu privește Antichitatea prin prisma valorilor creștinismului. Ca și Thebaida, Atrizii reprezintă o contaminare a mai multor izvoare grecești. Varianta lui Eftimiu oferă un rezumat al Orestiei lui Eschil, de la vestea întoarcerii lui Agamemnon la primele remușcări ale matricidului Oreste. Modelul principal este combinat cu numeroase elemente din surse secundare, căci dramaturgul român împrumută de la Sofocle personajul surorii Electrei, blajina Chrysotemis (Electra), iar de la Euripide scena sacrificării Ifigeniei (Ifigenia în Aulida), substituirea adevăratei Elena cu o umbră care l-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cărui fiică, vestala Chryseis, s-a sinucis după ce a fost necinstită de Agamemnon (O zi prea mult dorită :/ Am răzbunat copila de tine pângărită - III, p. 327). Apolo nu-i mai cere lui Oreste să-și răzbune tatăl prin comiterea matricidului ca în Purtătoarele de prinoase, Electra fiind singura responsabilă pentru instigarea la crimă (V). E adevărat că în final Oreste are viziunea Furiilor venite să-i pedepsească crima, dar ultimele versuri distonează oarecum cu restul piesei și marchează mai degrabă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se închină la vechii zei ai cetății, abandonați când troienii au trecut la cultul olimpienilor preluat de la greci, și vrea să afle taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil, viața matricidului Oreste depinde de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul unei noi justiții. În piesa conservatorului Iorga, apărător al tradițiilor, adversar al modernismului, triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru Dumitriu (Preludiu la Electra) rețin, în reinterpretările dramatice ale mitului Atrizilor, mai ales secvența cuprinsă în Orestia lui Eschil de la întoarcerea lui Agamemnon din război la eliberarea lui Oreste de urmărirea Eriniilor, cu accent pe matricidul pus la cale de Electra. În schimb, Mircea Eliade în Iphigenia (piesă jucată în 1941, publicată în 1951) se oprește la un episod petrecut înaintea războiului troian, sacrificarea Ifigeniei cerută de zei pentru a îngădui declanșarea expediției. În deznodământul piesei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de pildă cea a delirului lui Oreste, urmărit de Furii pe țărmul Tauridei. Zbuciumul eroului, descris atât de spectaculos de păstorul lui Euripide, martor la uciderea vitelor și la înroșirea apelor mării, apare la autorul modern într-un monolog al matricidului amenințat de demență rostit în fața lui Pilade (scena 9). Din tragedia originală, Everac reține atitudini ale personajelor și argumente folosite de acestea. El notează astfel resentimentele Ifigeniei față de tatăl dispus să o jertfească pentru a-și satisface dorința de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sumbru al lucrării lui Everac exclude prezența și acțiunea divină. Oricum, rolul elementului sacru și ritualic fusese deja diminuat prin eliminarea explicaților lui Euripide referitoare la ce a determinat sosirea lui Oreste în Taurida, anume îndemnul lui Apolo ca tânărul matricid să aducă statuia lui Artemis în Grecia, spre a le împăca pe crâncenele Erinii aflate mereu pe urma lui. Finalul lui Paul Everac implică totodată și evitarea recunoașterilor dintre personaje, identificări pe gustul autorilor clasici, dar care au fost resimțite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]