28 matches
-
se pune întrebarea legitimă - oare cum i-au văzută “zeițele-mume” pe acești războinici “indo-europeni”, sau cum l-au văzut pe ucigașul cu corăbiile sale negre - pe Ulise? Iată de ce o reevaluare a tuturor valorilor acestei ”Culturi matrifocale pașnice și, probabil, matriliniară, agricolă (sau preagricolă) și sedentară, egalitaristă și pacifistă din vechea Europă” - așa cum o numește celebra arheologă M.A.G - “o cultură care a durat timp de douăzeci de mii de ani, din paleolitic până în neolitic”, impune azi o analiză genetică
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_codul_nu_constantin_milea_sandu_1394522122.html [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
cu cea la care se știe că a fost ucis Richard; ele au fost datate în preajma anului morții și erau în conformitate cu descrierile fizice ale suveranului. a arătat și că extras din oase se potrivește cu cel a două dintre descendentele matriliniare, una de generația a șaptesprezecea și alta de generația a nouăsprezecea ale surorii lui Richard, . Luând în calcul aceste descoperiri, împreună cu alte dovezi istorice, științifice și arheologice, Universitatea din Leicester a anunțat la 4 februarie 2013 concluzia sa finală că
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
că „se poate (dar acum e puțin probabil) ca la un moment dat în secolul al XXI-lea cineva care sapă acolo să dea peste ultimele rămășițe ale celebrului monarh.” În 2004 și 2005, John Ashdown-Hill a găsit doi descendenți matriliniari de a 17-a generație ai surorii lui Richard al III-lea, . Din ce știa despre organizarea mănăstirilor franciscane, el a tras și concluzia că ruinele bisericii mănăstirii Greyfriars sunt foarte probabil sub parcare și că peste ele nu se
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
analiza de laborator a oaselor găsite. Existau câteva linii de cercetare: Ashdown-Hill efectuase anterior cercetări genealogice pentru a găsi descendenți pe linie pur maternă ai lui Anne de York, sora mai mare a lui Richard, a cărei linie de descendență matriliniară există încă, prin fiica ei . Cercetătorul a găsit o a doua persoană din aceeași linie genealogică. Cercetările lui Ashdown-Hill au venit ca urmare a unei încercări efectuate în 2003 de a găsi secvența ADN a surorii lui Richard, Margareta, pentru
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
părintele unic - adesea muncește mai mult pentru a susține economic familia; rezolvă mai greu și în timp mai îndelungat treburile administrativ - gospodărești, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc). Transmiterea moștenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizează fie matriliniar (pe linia mamei), fie patriliniar (pe linia tatălui), fie biliniar (pe linie maternă și paternă). În cazul existenței căsătoriei între părinți, atunci, în cele mai multe situații, numele purtat de copii este cel al tatălui. În modul de manifestare a autorității, față de
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
NJ), Princeton University Press. Φ DREPTURILE OMULUI, ETNICITATE, Etnie, MONDIALIZARE, NAȚIONALISM, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, POPOR, Recunoaștere (politică de Î), Stereotip, Suveranitate/suveranism Neamtc "Neam" Neamul, fracțiune a clanului, este un grup de filiație organizat uniliniar (patriliniar, cu apartenența transmisă prin bărbați; matriliniar, cu apartenența transmisă pe linie maternă). ν Din cauza principiului exogamiei, căsătoriile se contractează În afara neamului propriu. Acesta cuprinde Între două și cinci generații provenind dintr-un strămoș comun, decan al generației celei mai vârstnice, În raport cu care fiecare Își cunoaște legăturile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
funcției lor efective, însăși realizarea lor de către bărbați sau asocierea lor convențională cu „fertilitatea” sau „erotismul” rămânând, în cel mai bun caz, rudimentare. Utilizarea lor în cadrul ritualurilor feminine de inițiere, sau interpretarea unora dintre ele drept reprezentări ale „fondatoarelor” clanurilor matriliniare sunt cel puțin la fel de credibile (Nelson 1990). Certifică larga ocurență a statuetelor feminine o creștere în importanța socială a femeilor, la rândul ei, permisă de creșterea generală a longevității, a numărului de progenituri, ca și a importanței lor economice din
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
poziția de „hrănit”, pe care o va păstra mai tîrziu (în franceza veche, cuvîntul avea un sens mult mai larg decît cel strict alimentar). Aceste obiceiuri au fost văzute ca dovada unei vechi predominanțe a dreptului matern și a filiației matriliniare, pe care nimic nu o atestă totuși în Europa străveche. Astăzi înțelegem că ele sînt, dim potrivă, un efect printre alte efecte ale filiației patriliniare : tocmai pentru că tatăl deține autoritatea familială, unchiul matern, veritabilă „mamă masculină”, asumă un rol invers
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
totuși în Europa străveche. Astăzi înțelegem că ele sînt, dim potrivă, un efect printre alte efecte ale filiației patriliniare : tocmai pentru că tatăl deține autoritatea familială, unchiul matern, veritabilă „mamă masculină”, asumă un rol invers ; în timp ce, într-o societate cu filiație matriliniară, unchiul matern, care exercită autoritatea familială, e temut și ascultat de către nepotul său. Există deci o corelație între atitu dinea față de unchiul dinspre mamă și cea față de tată. În societățile unde relația dintre tată și fiu este familiară, cea dintre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acestei diviziuni, ceea ce produce bărbatul începe să fie acceptatca mai important și superior față de ceea ce produce femeia. O dată cu aceasta, descrește dramatic statusul femeilor în societate. În plus, bărbații doresc să fie moșteniți de propriii lor copii, și aceasta prăbușește succesiunea matriliniară în favoarea celei patriliniare 14. Aceasta, susține Engelsxe "„Engels,Friedrich", a eliminat drepturile mamei și a permis monopolul bărbătesc asupra puterii, reducând femeile la statutul de sclave ale dorințelor sexuale bărbătești și la mijloace de produs și crescut copii. Tranziția la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
privat (părintele unic muncește adesea mai mult pentru a susține economic familia, rezolvă mai greu și în timp mai îndelungat treburile administrativ-gospodărești, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc.). Transmiterea moștenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizează fie matriliniar (pe linia mamei), fie patriliniar (pe linia tatălui), fie biliniar (pe linie maternă și paternă). În cazul existenței căsătoriei între părinți, atunci, în cele mai multe situații, numele purtat de copii este cel al tatălui. În modul de manifestare a autorității, față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
distingând două tipuri principale, pe care le numește "dreptul mamei" și "dreptul tatălui". Cititorul va descoperi articole extrem de interesante despre importanța pe care o are la unele popoare relația dintre fratele mamei și fiul surorii, despre succesiunea patriliniară și cea matriliniară, sau despre un tip de rudenie cu totul special, cum sunt "relațiile glumețe", care presupun "o pretinsă ostilitate și o reală prietenie". Cititorul, care are în față, practic, prima traducere pe această temă, va remarca, poate, și asemănări frapante ale
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
legate de descendența pe linia tatălui și de rezidența patrilocală. Familia matriarhală, în care relațiile de familie sunt dominate de femei, este astăzi mai puțin prezentă în forma ei clasică (din perioada așa-numitului matriarhat). Ea este tipică pentru societățile matriliniare și matrilocale. De notat însă că societatea occidentală, și nu numai, cunoaște o rapidă extensie a familiilor matrifocale, datorită tot mai multor cazuri în care mama singură își crește copiii sau are soți fluctuanți. Familiile matrifocale (sau matricentrate) formează partea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și de la cultură la cultură, viața socială de ansamblu. Descendența reprezintă filiația de reproducere a indivizilor de-a lungul generațiilor și în interiorul familiei, precum și regulile stabilite sociocultural de recunoaștere și acreditare în funcție de persoanele considerate semnificative din grupul de rude (mamă - matriliniară, tată - patriliniară). Parentalitatea și descendența definite sociocultural nu se confundă cu dimensiunea biologică. După cum am văzut (capitolul 3), prin mariaj se poate atribui un tată copiilor, despre care se recunoaște (cultural) că nu este tatăl biologic. De altfel, în afară de diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și anume: cea cognatică, în care recunoașterea urmașilor se face atât pe linie bărbătească, dar și femeiască, și cea uniliniară, în care legăturile parentale, drepturile, îndatoririle și privilegiile sunt date fie de bărbat, fie de femeie. Matriliniaritatea. Când descendența este matriliniară, persoana pe care o avem ca reper (ego-ul) urmează linia genealogică prin femei, atât ca descendență, cât și ca urmași. Aceasta nu înseamnă că descendenții sunt numai femei. În fiecare generație există copii de ambele sexe recunoscuți ca descendenți. Selectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de la o generație la alta, adică fetele sunt cele care duc mai departe neamul, în timp ce băieții sunt scoși în afara filiației și nu mai reprezintă purtători de descendență. Schematic, modelul este prezentat în figura 3 (apud Fox, 1972): Figura 3. Descendență matriliniară Matriliniaritatea este asociată cu rezidența matrilocală și, astfel, într-un asemenea aranjament domestic, mamele și fiicele constituie elementele stabile, în vreme ce fiii și soții sunt mai mobili și divorțurile mai facile. Matriliniaritatea este legată și de matriarhat, dar asocierea (statistică) dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
un asemenea aranjament domestic, mamele și fiicele constituie elementele stabile, în vreme ce fiii și soții sunt mai mobili și divorțurile mai facile. Matriliniaritatea este legată și de matriarhat, dar asocierea (statistică) dintre rolul economic și politic al femeii (matriarhat) și descendența matriliniară și rezidența matrilocală nu este prea mare. Există chiar o contradicție în sistemul matriliniar (corelat cu cel matrilocal), datăde faptul că femeia are privilegii în domeniul descendenței și rezidenței, în timp ce bărbatul deține puterea politică (și economică). Nu soțul însă, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt mai mobili și divorțurile mai facile. Matriliniaritatea este legată și de matriarhat, dar asocierea (statistică) dintre rolul economic și politic al femeii (matriarhat) și descendența matriliniară și rezidența matrilocală nu este prea mare. Există chiar o contradicție în sistemul matriliniar (corelat cu cel matrilocal), datăde faptul că femeia are privilegii în domeniul descendenței și rezidenței, în timp ce bărbatul deține puterea politică (și economică). Nu soțul însă, ci un bărbat din clanul femeii, adică fratele ei. Fratele mamei este cel care exercită
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
descendenței și rezidenței, în timp ce bărbatul deține puterea politică (și economică). Nu soțul însă, ci un bărbat din clanul femeii, adică fratele ei. Fratele mamei este cel care exercită autoritatea asupra copiilor și ia deciziile cruciale în legătură cu averea și personalul grupului matriliniar. Ca soț, bărbatul are un statut mai precar, dar ca frate deține prestigiu și putere. Matriliniaritatea și rezidența matrilocală pot fi explicate parțial prin aceea că, în anumite contexte tehnoecologice, bărbații trebuie să lipsească mult de acasă (expediții de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
patrilocală este un model mai răspândit. Societățile bazate pe agricultură și păstorit practică acest sistem. Îmbinând avantajele de descendență și rezidență cu cele ale puterii economice și politice, dominația bărbatului este fără rivalități din partea femeilor. Sistemul nu are contradicțiile celui matriliniar. Nu s-ar putea spune însă, dintr-o perspectivă mai generală din punct de vedere socioantropologic, că este superior altor aranjamente domestice. 4.3. Descendența cognaticătc "4.3. Descendența cognatică" Bilateralitatea (biliniaritatea). Cea mai răspândită formă de descendență cognatică (adică
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
generaționale. Asemenea sisteme terminologice există deopotrivă pentru matriliniaritate, cât și pentru patriliniaritate. Literatura de specialitate a consacrat primei variante denumirea de terminologie Crow, iar celei de-a doua, Omaha. Întrucât ele sunt simetrice, discutăm în cele ce urmează numai versiunea matriliniară Crow (vezi figura 9). Figura 9. Terminologia Crow. Ego-ul bărbat Ca și în terminologia irocheză (vezi figura 8), și în cea Crow se distinge între unchi și mătuși în paralel și unchi și mătuși în cruce. De asemenea, între verișori
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cruce (4) -, ceea ce înseamnă că există o mare probabilitate ca ei (Ego și 4) să se căsătorească cu femei din aceeași matriliniaritate. Și întrucât criteriul dominant este matriliniaritatea, este firesc ca urmașii lor să se numească la fel. Importanța descendenței matriliniare și a diferitelor strategii maritale de alianță este sugerată comparând figura 9, în care ego-ul este masculin, cu figura 10, în care ego-ul este feminin și asimilările dintre copiii ego-ului și ai unchiului în cruce nu mai operează. Figura 10
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o stare de disconfort și insatisfacție. Pattern-urile descendenței și moștenirii. Societățile diferă în practica care determină cum proprietatea este moștenită și cum descendența este stabilită. În sistemul patriliniar averea și descendența este transmisă bărbaților, nu femeilor. Într-un sistem matriliniar reversul este adevărat, numai că acest sistem este mult mai puțin comun decât sistemul patriliniar. La fel ca alte societăți moderne România are, cu o excepție, un sistem bilinial. Românii se consideră ei înșiși a fi rude atât cu familia
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
dintr-un strămoș comun și care își pot reconstitui genealogia plecând de la acest strămoș. Se vorbește de descendență pe linie paternă și de filiație patriliniară dacă rudenia se transmite prin bărbați și de descendență pe linie maternă și de filiație matriliniară, dacă ea se transmite prin femei. Grupurile concrete pe care le întâlnim pe teren sunt adesea construite pe baza unei referințe comune de descendență, dar cuprind, de asemenea, membri din alte neamuri (mai ales soțiile sau soții). Se vorbește atunci
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
tatălui său, dar un bărbat și fiul surorii sale, de exemplu, nu aparțin aceluiași grup: fiul surorii face parte din grupul tatălui său. Copiii unei femei nu fac parte din rudenia sa, ci din aceea a soțului ei. În regim matriliniar, când înrudirea se transmite prin femei, ego aparține grupului mamei sale. De exemplu, un bărbat și fiul fratelui său nu aparțin aceluiași grup: fiul fratelui face parte din grupul mamei sale. Copiii unui bărbat nu fac parte din rudenia sa
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]