88 matches
-
Constantin Țoiu În fotografiile cunoscuților care au împlinit sau depășit vârste matusalemice și pe care îi vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
n-ar fi nici un motiv să vorbim de eșec, ba chiar dimpotrivă. Pînă în ziua de azi nu pot să mă plîng; anii trec și eu tot nu mă las. O să mai vedem dacă o să ajung sau nu la vîrsta matusalemică. Dar nici asta nu mă mai interesează prea tare. Cum îmi semnala în acele conversații prietena mea doctorița, important nu e să trăiești mult, ci să trăiești liniștit și mulțumit. Iar eu trăiesc liniștit și mulțumit. Printre satisfacțiile pe care
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ochii. Nepoții vor prinde vremuri când se vor striga din măgură în măgură, precum buciumașii unor veacuri de glorie. Supărarea e că, și așa, tot bătrânii vor fi tot mai numeroși. Aici, la porțile Orientului, ei vor să apuce vârste matusalemice și se înfățișează la puținele farmacii care le mai dau doctorii pe rețete compensate încă de la primele ore ale zilei. Câte unul decedează la coadă, acoperit pe caldarâm cu cearceaful, alții doar cad la pământ clasica situație despre care autoritatea
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Ion Irimescu Patriarh al sculpturii românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
după aur. Secveța următoare: Dânsul chelneriției - inventat de Robert Wilson, ca toate celelalte - pare desprins dintr-un cancan din buricul Parisului, de la Moulin Rouge. Muget de rinocer: “Ce-i asta?”, “In-cre-dibil!... Un rinocer!...”. Pe parcursul spectacolului, mugetul capătă atribute de limbaj matusalemic, pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care - culmea! - comunica incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american modernizează în stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de granzii comediei mute Charlie Chaplin și Buster Keaton. Trecem subit la scenă celor cinci becuri
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Ce strategie o fi și asta, să primim notă maximă și eu și ăia, l'un fripouille, l'autre gros singe? Celălalt comesean, ce-și zice Galaction: un bărboi cu cizme. Nici zece ani mai mult ca mine și pare matusalemic. Cap de conte Tolstoi, deși taică-său a fost un hoț de arendaș teleormănean. Mi-a împuiat mintea cu sionismele lui. Iată un ortodox sadea, adept al lui Herzl! Dar aici sunt de acord cu el: cum să ridici un
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
sublimele Cantos ale lui Ezra Pound la urletele de agitator la radio, antiamerican și xenofob în anii de coșmar? Ce poate explica dezagregarea operei lui Knut Hamsun de la romanele elementare, de o forță vulcanică precum Foamea, până la scrierile unei vârste matusalemice când laudă nebunia lui Hitler și binecuvântează cruzimea nazistă contra propriului popor? Ambii au rămas prizonierii minciunii, refuzând să-și exprime regretul sau căința. încă înainte de declanșarea războiului, prelungindu-și șederea la Paris, Henry Miller primește o epistolă arogantă de la
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
plec Din matricea scâncind a coastei mele. Hei, împărați și regi și guvernanți Ai pământului, dați-mi răgazul să cânt Această mână cu mine în ea, Având știința celui ce poate Să scrumească totul, iar din scrum Să refacă pruncul matusalemic În carnea mea și în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată un nor zăvorăște întreaga
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Aceasta ultimă, de altfel, e cea care (dar nu pentru că va fi "tras a prost", ci, eventual, dintr-o obscură premoniție) va ține piept aristocraticei ispite a caselor "celor mari cu paraclis de la Cișmeaua Roșie" (s. m.), rămase, ele, de pe urma matusalemicei mătuși Smaranda, și care, preschimbate-n lazaret, la '77, puțin după întemeierea Crucii-Roșii, au să-i aducă timpuria moarte... Aceleași case,-n care, rămas de capul lui, Pantazi, acest play-boy scarandiv și vulnerabil, va să cunoască, succesivamente, seducția mezalianței (sau
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Cristian Teodorescu Profetul din Dămăroia a murit surprinzător, cînd tocmai anunțase că se va întoarce și dădea semnele unei matusalemice pofte de viață. Medicii cu care am discutat despre boala lui erau însă de părere că zilele politologului erau numărate. Arterele lui Brucan, mi s-a explicat, erau ca niște camere de cauciuc expirate. Le peticești într-un loc și
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
nu-ți mai dai seama, ori nu mai știi bine cine cerșește și cine dă, privind de sus scena. Acest lucru mi de întîmplase și mie într-o zi. Mă oprisem la Universitate și depusesem o hîrtiuță de cinci lei, matusalemicii 5 lei de pe vremea cînd leul românesc încă mai era în stare să scoată un mîrîit, stins... Cerșetorul, stînd povîrnit pe un maldăr de ziare vechi, mulțumise văzînd traiectoria modestă a banului într-un mod aș fi putut să zic
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
găsesc un loc pentru el într-un azil. Neapărat. Respir ușurat când mă văd ajuns în stradă și mă lovesc peste obraz stropii reci ai ploii, în care s-a preschimbat între timp lapovița. Vântul suflă tăios. Vizita la profesorul matusalemic m-a tulburat, am o senzație extrem de ciudată, mi-e capul greu, parcă, atunci când fusesem în locuința lui mizeră, ceva sau cineva s-ar fi furișat în trupul meu. Ei, dar sunt un ins cu picioarele pe pământ, fără fandoseli
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
inițiator el însuși, aidoma protagonistului investigat -, Viorel Coman dezleagă, rând pe rând, pecețile universului magic al povestirilor lui Fănuș Neagu, nu cu fierul înroșit în foc, riscând a lăsa necuvenite urme adânci, ca la inventarierea cirezilor de bouri și zimbri matusalemici, ci, cu laserul diafan al unei des-tâlcuiri de mare finețe, pune în operă o maieutică proprie, desfăcând vălurile Mayei, arătându-ne, pentru o clipită, fermecatele-i secrete, pentru ca, imediat, să lege, să relege și mai tainic vălurile, valurile... Analizând în
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
Jos) -, Doamna Teatrului Românesc și Mondial de la cumpăna mileniilor al doilea și al treilea: Leni Pințea-Homeag este Unica. Așa după cum fiecare ființă umană unică este, chiar dacă, în ADN-ul său interior, în lamura minții și inimii sale sunt comprimate codurile matusalemice ale miilor, poate sutelor de mii de specii precursoare, pe care le ,,rezumă” și le înnobilează, urcându-le pe o nouă treaptă, le perpetuează, la capătul unui lanț trofic pe care nu se știe dacă îl va mai continua cineva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
ultimului veac românesc, prin povestirea, la persoana întâi, a unora dintre cele mai importante și mai dramatice momente istorice ale acestei perioade, așa cum au fost ele trăite de cei doi eroi principali ai cărții: Solomon Fridman, ajuns la o vârstă matusalemică, și Pompilian Covaliu, cu patruzeci de ani mai tânăr (primul - fost șef al grupului de avocați al unui mare industriaș interbelic, al doilea - scriitor și om de presă, mai întâi sub regimul comunist, apoi în anii de după revoluție). Prin destinele
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
către aceia dintre confrați care ar fi putut și ei să treacă, acum, pragul sexagenariatului, dar soarta a vrut altfel: Marian Papahagi, Marcel Constantin Runcanu, Olimpia Radu. "Altădată - scrie editorialistul Vieții Românești - 60 de ani mi se părea o vârstă matusalemică, acum nu. Nici dimpotrivă, dar nici matusalemică". La fel i se pare și Cronicarului care i se alătură lui N. Prelipceanu în urările de bine adresate noilor sexagenari. Lupta criticilor În numărul din septembrie al Ideilor în dialog, Dan C.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
putut și ei să treacă, acum, pragul sexagenariatului, dar soarta a vrut altfel: Marian Papahagi, Marcel Constantin Runcanu, Olimpia Radu. "Altădată - scrie editorialistul Vieții Românești - 60 de ani mi se părea o vârstă matusalemică, acum nu. Nici dimpotrivă, dar nici matusalemică". La fel i se pare și Cronicarului care i se alătură lui N. Prelipceanu în urările de bine adresate noilor sexagenari. Lupta criticilor În numărul din septembrie al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul Dincolo de osanale, dincoace de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
Rădăuți, fiind cazate în barăci insalubre și degradate, cu trei mese pe zi, ce erau insuficiente și de calitate proastă. Cei câțiva profesori supraveghetori dădeau din colț în colț la nemulțumirile noastre, iar în urma unor conflicte de „idei” cu muncitorii matusalemici și cu țiganii locali, s-a umplut paharul, astfel că ne-am făcut bagajele după o săptămână de lucru și am plecat pe cont propriu in corpore acasă. Naș fi vrut să fiu în pielea neputincioșilor profesori însoțitori care, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
activat, lăcomia nu o să-l lase să facă o asemenea risipă. Pe la vreo șase și jumătate își făcu apariția cel de-al treilea portar. Anton era un bărbat corpolent, gușat, cu ochi exoftalmici și nemaipomenit de placid. Părea un pachiderm matusalemic și plin de înțelepciunea pe care vârsta ar trebui să o confere. Dar nu era vorba de înțelepciune, ci doar de o banală problemă glandulară. Una cu care omul se învățase și care îi dădea un aer de mulțumire. Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
preumblările pe pământ american, dar, ca de obicei, după ureche, fiindcă studiul canadienilor se referea la siropul de arțar obținut prin anumite metode, nu la orice fel de zahăr. Asistenta oftă fără voie, gândindu-se probabil la brambureala din mintea matusalemicei profesoare. Aceasta dădu gestului o interpretare personală: " Da' de Dan ai mai auzit ceva?". "Nu, doamnă. Nu am nici cea mai mică idee." "Te-am văzut vineri, parcă, că îi dădeai ceva și ați avut o discuție, așa...", făcu insinuant
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
excesivă, afișată de primar la prima vedere, aștepta cu înfrigurare să i se destăinuie. Când Gerard vru să deruleze filmul cu inventarul, primarul, cât un munte, umflându-și pieptul din toate baierele trupului, începu să-i povestească cu o răbdare matusalemică și într un stil bombastic, absolut tot ce nu-l interesa pe administrator sau nici măcar nu viza problema cu care venise Gerard în cabinetul primarului. Mirosea de departe, a pierdere de vreme. Fiecare frază a acestuia începea cu o aluzie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doctor zgudui lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog al vremii, Eliza Gabrovescu, la fel de matusalemică și uscată ca și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
porumb, țuică marca Hambârlai, din porumb și foame din zori și până în zori. Cargobot strânse mâinile consumatorilor precum Președintele Republicii, întrebând posac și mecanic pe fiecare de sănătate. Află că încă unul de-al lor a dat colțul la vârsta matusalemică de 45 de ani, rata de viață fiind cunoscută aici cu media cuprinsă între 38 și 42 de ani. Cargobot făcea excepție, reușind să atingă 60 de coți, ca urmare a deselor întreruperi ale acestui nobil sport al drink-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alegem profesiunea care n-are alt merit decît acela că promite o viață lungă? Călugării trăiesc, de obicei, mai mult decît ceilalți oameni; trebuie să ne facem călugări pentru asta? Nu e vorba ca un om să ajungă la vîrsta matusalemică tîrîndu-și indolent și inutil firul vieții; dar cu cît se va fi gîndit mai mult, cu atît el va fi făcut mai multe acțiuni lăudabile și utile, cu atît mai mult va fi trăit. De altfel, dintre toate distracțiile, vînătoarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
chiar și după decenii de mariaj) și-mi strecura bilețele dulci, zaharoase, sub pernă, sub farfurie, în buzunarele capoatelor sau legate de gâtul cățelului nostru. Acum, foarte recent, când se împlinește un an de la dispariția lui și când eu împlinesc matusalemica mea vârstă (cele două evenimente s-au petrecut foarte aproape unul de celălalt), am luat întâmplător o poșetă veche, pe care n-am mai purtat-o de cel puțin cinci-șase ani. Și am găsit, ascuns într-un compartiment al poșetei
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]