8 matches
-
transmis, mai Întâi oral, pentru o lungă perioadă de timp, iar apoi În scris, culegerea de texte religioase ale zoroastrismului, numită Avesta, Zarathuștraxe "Zarathuștra" este numele, de origine incertă (compus cu uștra „cămilă”, probabil, „conducător de cămile”), al fondatorului religiei mazdeiste (de la numele zeului suprem Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", literal „Domnul” șahuraxe "ahura"ț „Înțelept” sau „al Înțelepciunii” șmazd³: cf. Boyce, 1975a, pp. 38 sqq.ț), sau zoroastriene (după forma grecizată a numelui fondatorului: Z½roastr¶s, de unde Zoroastruxe "Zoroastru")1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmat Încă de la Început scopul său de a ancora puterea politică În tradiția zoroastriană, Încercând să creeze, cel puțin ideologic, o legătură solidă Între tron și altar. De aici a derivat o orientare națională, chiar naționalistă, a zoroastrismului: binomul „Religia mazdeistă și Iranul” (d¶n ș m³zd¶sn ud xr³n) devine emblematic pentru Iranul sasanid. În realitate, secolul al III-lea a fost caracterizat În Iran, ca și În occidentul roman, de conflictul dintre universalism și naționalism, care s-a Încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezintă pe preotul zoroastrian ca pe un prigonitor al Apostolului Luminii (cf. Sundermann, 1986, pp. 285, 303; 1987, p. 56). Din aceste izvoare, pe ansamblu, Kerdșr apare ca fondator al puterii clerului magilor la Începutul dinastiei sasanide, restaurator al Religiei mazdeiste prin Întemeierea marilor temple ale focului (³dur ș Wahr³mxe "Wahra>m") și executarea corectă a diferitelor servicii liturgice („rituri ale zeilor”: kerdag³n ș yazd³n) În toate ținuturile În care exista zoroastrismul („ținuturile magilor”: mowest³n), ca ceremonii ale g³h³nb³r (radpass³g: MacKenzie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
abandonată cu timpul -, tipică perioadelor istorice În care, din necesități sociale și politice, comunitatea zoroastriană a Încercat să se Închidă fie pentru a se consolida, fie pentru a-și apăra propria identitate. Opera lui Kerdșr, de apărare agresivă a religiei mazdeiste și a intereselor clerului, nu s-a limitat la lupta Împotriva lui Mani și a doctrinei sale. Numit de Bahr³mxe "Bahra>m" al II-lea mowbed și d³dwar, „judecător”, al Întregului imperiu, domn al Focului din An³hșdxe "Ana>hșd"-Ardakhșșr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IX-lea, În care zoroastrismul a rămas viu, nu numai În Fars, ci și În alte regiuni iraniene, În Kerman, Sistan și Tabaristan (unde până la jumătatea acelui secol a domnit o dinastie zoroastriană locală; Spuler, 1952, pp. 194 sqq.), religia mazdeistă a Început să piardă din ce În ce mai mult teren (cu toată că reușit să aibă o oarecare influență asupra islamului; Frye, 1975, pp. 155 sq.), din cauza fenomenului tot mai consistent al convertirilor la islam, favorizat de măsuri politice și administrative, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
compusului mitra-ahuraxe "ahura", „Mitra și Ahuraxe "Ahura"”; este de presupus ca unității primilor membri să-i corespundă unitatea membrilor secunzi; iranianul Ahura (Mazd³xe "Mazda>") ar fi deci echivalent cu indianul Varuna. Al doilea aspect este de ordin textual: În religia mazdeistă reînfloresc progresiv vechile divinități indo-iraniene; Însă Varuna este constant absent. Acest lucru s-ar putea datora faptului că Ahuramazd³xe "Ahuramazda>" era identificat, cel puțin odinioară, cu Varuna. Și după cum Varuna primește epitetul de urucakÌas-, „cel care vede din depărtare”, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Într-o listă de da¶va(Veda, X, 9 și XIX, 43). Însă, ca personaje majore ale celei de-a treia funcții - sau, mai bine zis, ca moștenitori ai divinităților indo-iraniene corespunzătoare celei de-a treia funcții, În cadrul religiei mazdeiste - trebuie să le recunoaștem cel mai probabil pe două dintre Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" („Sfinții Nemuritori”): ameret³tși hauruuat³t-. Numele lor Înseamnă „Nemurirexe "Nemurire"” și „Integritate”, iar funcția lor constă În protejarea bunăstării fizice și a vieții: este deci vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
campaniei sale. De asemenea, tot Herodot atestă faptul că Amestri, soția lui Xerxes, pune să fie Îngropați de vii paisprezece copii de nobili persani, În cinstea unui zeu subteran. Având În vedere că Xerxes și familia sa erau deja, oficial, mazdeiști, asemenea practici au putut apărea doar ca rămășiță a unei străvechi practici religioase, Încă neuitate. Așadar, putem fi siguri că jertfa umană era practicată În civilizația indo-iraniană: În India a Încetat Înainte de primele noastre mărturii, dar amintirea rămâne vie În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]