190 matches
-
incercat sa gasesc articolul în ediția online, n-am reușit, nu prea cumpăr ziare. Nici reviste. Din păcate. Oricum, nici eu nu-mi pun întrebări rusești, prea mari pentru niște capete așa de mici. De pitici Te-a fleșcăit bine, meștere. Așa îți și trebuie. Domnule Bucurenci, Cu ocazia referirii la un articol semnificativ al lui A. Pleșu (oare v-ați simțit cumva vizat de cele scrise acolo ?) și deoarece mi-am amintit de panică în care intraseră Pleșu și Liiceanu
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
e ca în viață: cine fură azi o idee, mâine va fura emisiunea ? Mă inervezi... Nu-i dau dreptate prietenului, fiindcă-i pleznește apoi sternul din cauza orgoliului, însă îmi imaginez următorul dialog la depozitul de șabloane al televiziunii "X": -Bye-Bye, meștere! Psssst! Auzi, n-ai cumva o matricioară, oricât de mică, de anul trecut sau de-acum șapte ani ? Ai ? Bravo, m-ai fericit! Cât face ? Hai, că te fac o berică... -Fără tri berici nu eliberez nici un șablon, domnu'...! Iar
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
s-a părut că aud mârâitul din „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă și-un câne!” (de preferință o corcitură Pitbull-Rotweiler)...; când Ana lui Manole, cu stimă și respect față de profesia și funcția constructorului șef al Mănăstirii Argeșului, murea bocind: „Manole, Manole/ Meștere Manole,/ Zidul rău mă strânge,/ Țâțișoara-mi frânge...” I-auzi! Ce demnitate de folclor! Nici urmă de revoltă, sau de vreun reproș cât de mic, pe când în zilele noastreeee... Ana s-ar numi Andreea, numele tatălui din fruntea lui Manole
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
răspuns o voce din mulțime, risipindu-mi spontan stînjenitoarea idee că voi fi silit să particip la noua orînduire a țării". în acest marasm decent, posedînd gustul "acelui bitter suedez însumînd amărăciunea a treizeci și două de plante, una mai meșteră decît alta", atenția lui Barbu Cioculescu se îndreaptă spre lucruri, precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
sed doctorum libris expolitus atque excultus)<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, VIII, 12. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 65-66. footnote>. Augustin spune că o inimă curată e mai de folos și mai de dorit decât o limbă meșteră. Cateheza va cuprinde exordiul, narațiunea și încheierea și, cu Augustin, narratio devine metoda fundamentală a catehezei. Sunt fixate trei principii didactice, și ele privesc alegerea materiei, așezarea materiei și expunerea ei. Cele trei principii sunt: a) non multa, sed multum
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
un sonet cu oacheșul meu braț, Pe-un petic de atlaz cu crini brodați Și fără de pereche-n țesătură, Când te stârnesc cu nurii mei drăcești Și-ți suflu foc și pară prin pupilă, Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
fost leag[nul creatiei populare), să mitizeze un fapt real.Atunci la ce bun a mitiza crima lui Manole? “Și ea, vai de ea, abia mai putea, abia mai sufla, dar tot se ruga și tot mai zicea: Manole, Manole, Meștere Manole, Zidul rău mă strânge, țâțișoara-mi curge, copilașu-mi plâmge”. (fragment din balada”Mesterul Manole”). Să faci două crime este inaccesibil unui om normal.Cu discernământ.Dacă dorea să rămână nemuritor prin ”zidirea sa”, Manole trebuia să găseasă o altă
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
fântâna fusese sleită mult după ce troița însemnase creștinește răspântia. Încadrată de un gărduț din șipci de brad, troița uimea trecătorul cu picturile ei păstrate de-a lungul timpului intacte, vii și proaspete, ca și când ieri ar fi fost migălite de mâna meșteră a neștiutului iconar! Doamne, ce frumoasă era! Cum se ridica zveltă spre tării, deschizând cale rugilor către Domnul! < > devenise un reper pentru localnici: acolo drumul se despica în trei: spre satul vecin, spre vii, spre islazuri. Acolo era loc de
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
adusă din Germania cu o groază de bani, e montată de Constantin pe peretele cocioabei ca să acopere zgomotul sufocant făcut de carii. În hornul aceluiași adăpost incert se aciuase, fără să ceară voie, un viezure șchiop. Baba Fira, cea mai meșteră dintre vrăjitoarele din Valea Rea și cea mai longevivă dintre colportoarele de zvonuri, nu mai avea dinți deloc, "de-i stăteau obrajii numai ca prin minune". Câinele misteriosului străbunic, crescut cât un vițel și mai aprig decât un lup, "nu
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
simplu, ferm, de o tulburătoare căldură. Am stat mult de vorbă atunci și în turneul ce a urmat, lung și istovitor, la Avignon și Roma. Am avut ore în care am vorbit despre inteligența sclipitoare și ego - "nu era fantastic, Meștere, dacă jucați diabolic și nu vă puneați la umbra puterii?", "poate da..." - despre Nabokov, despre Platon, despre Kundera despre toate femeile membre ale Institutului Internațional de Teatru moarte după el. Nu s-a dezis nici o secundă de nimic. De fapte
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simțind vâjâitul corpului lunecând prin aer, avu impresia că țipătul de groază care se auzi era al lui, scos din el, din măruntaiele lui răscolite. Fu gata-gata să i se facă rău și să se prăbușească și el peste parapet. Meștere, strigă lipit de scândurile vagonului, îmbrățișând muchia metalică să nu cadă. Strigătul lui în vacarmul nopții răsună ca un hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Se spune că era frumos și de aceea l-au poreclit Oacheș. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Oacheș s-a căsătorit cu Rarița, fiica unor nomazi ce au poposit în sat. Ea era o femeie înaltă, hoață, isteață și meșteră în a învârti ulcica. De cum l-a văzut pe Oacheș a și pus ochii pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat până când nu l-a prins în mrejele ei, folosindu se de toate metodele magice
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
câinii s-au pus pe vânătoare.Azi așa, mâine așa, câinii s-au sălbăticit, vânau tot ce le ieșea În cale.Și oamenii le au zis lupi. PRIMA ZĂPADĂ (altă variantă) Nevasta lui moș Nicolae era una dintre cele mai meștere neveste de prin partea locului, ea făcând lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri minunate pe care alte femei nu le știau face. Dar ce spun eu: nici nu auziseră de ele.Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
moș Nicolae era una dintre cele mai meștere neveste de prin partea locului, ea făcând lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri minunate pe care alte femei nu le știau face. Dar ce spun eu: nici nu auziseră de ele.Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta prin casă, dar nu orice fel de cânt, glasul ei dimineața era ca cel al cintezoilor, iar ziua ca al ciocarliei. Degetele ei lungi trăgeau firul de mătase prin ac și Împungeau și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
să ședem oleacă. Badea Ion păși înainte, șopti ceva la ureche lelei Maria și intrară în "camera cea mare", de oaspeți. Totul lucea de curățenie, pereții erau împodobiți cu scoarțe viu colorate, lucrate în casă, mobila era ieșită din mâinile meștere ale badei Ion, din perete vegheau câteva icoane vechi, ferecate în argint. Apăru lelea Maria cu o tavă, pahare, o garafă plină cu ceva închis la culoare. Dispăru pentru câteva clipe și reveni cu un platou mare plin cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
răsuflă ușurat. Reveni la Ana, la măsuța de sub nuc, la Toni și Pic cel mic... Cât fusese prins "în vale", Ana se ocupase de schițe și desene pentru facultate, dar și de gospodărie, de grădină, de bucătărie. Petre descoperi ce meșteră e fata lui în toate și ce bune bucate știe să pregătească, pe care le mânca întotdeauna cu mare poftă, spre încântarea "bucătăresei". Într-o seară, stătea cu Ana pe prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
care-i susține doar ciorapul de pe piciorul valid. Foarte îndatoritor, Jean întreabă: — Trena să v-o punem la pachet? Te rog frumos, răspunde demnă Liliane. Lui Lionel piciorul fetei îi trezește o dorință nefirească, pe care și-o exteriorizează imediat: — Meștere Robert, nu știu ce m-a apucat așa, dintr-odată, dar îmi vine să dansez. Ai putea face rost de o orchestră live? — La ora asta? se sperie șeful de sală. Dacă nu poți, nu poți. Asta e. — Eu n-am zis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
favorită încă de când eram mititel. Am antrenament... DĂNILĂ: Proba... favorită... antrenament... Tu știi ce spui; numai dracu' poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă vine... CODÂRLIC: Cam așa. (Efect final, bufnitură puternică) Ei, ai socotit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri și la cucoane. Iară dacă s-or mai ivi și alte nevoi, mă întorc eu la dumneata înapoi. Cam asta ar fi. LIANA: Tare frumoase stihuri, meștere Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești, timp de șapte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adăpost. Și-am nimerit bine aici, sub acoperișul și sub mila Măriilor Voastre. Mă bucur de oameni blânzi și buni, și caut, pe puterea mea, să fiu de ajutor la rându-mi. LIOARA: Jupâneasa Ilinca mi-a spus că ești meșteră la socoteli, dreaptă, cinstită și ascultătoare. Așa că te întreb să-mi spui cam ce ți-ar plăcea să faci tu în viața asta, fata mea? Că doar n-ai să rămâi mereu ajutor jupânesei Ilinca. LIANA: Măria Ta, în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
există nici o conductă de scurgere a apei menajere. - Cum asta? - Am descoperit un puț absorbant, colmatat până la refuz, care nu merită altceva decât să fie astupat și betonat. - Și ce-i de făcut? - Să ne legăm la rețeaua stradală. - Știi, meștere Lică, ce înseamnă acest lucru? - Bănuiesc! - Sigur că bănuiești, doar nu ești de ieri, de azi în construcții... - Deocamdată, ca să nu irosim timpul, am pus oamenii la alte lucrări, avem ce face, dar... - Bine, bine, am înțeles, mă voi ocupa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cap? Cum adică s-a dus să-și ia o cafea? Păi, pe ăsta cui l-a lăsat?", zise medicul făcând un semn către nea Vasile, căruia îi ridică brusc bărbia, spunându-i: "Capu' pe spate și gându' la patrie, meștere!". Și-o fi zis că durează mai mult..." "Și ce dacă! Aici trebuia să-nțepenească, nu să-mi umble mie aiurea. Poate își închipuie că glumesc cu mopu' ăla. Ei, văd că mă pune pe picioarele dindărăt, vacarena asta a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Înăuntru pe lângă marginea prelatei. — În cazul În care iese cu Împușcături, suma se dublează din nou, a zis moșul, scoțând tacticos un pistol din interiorul hainei, pe care l-a depus pe bord. Politica firmei. — E o bucată de hârtie, meștere, nu un evadat. — Ehe, habar n-aveți ce surprize poa’ s-ascundă o foaie de hârtie, a spus el, În timp ce bușea ușurel cu bara din față un mocăit care ezita să se dea la o parte. Ascultați aici. Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca un lan, Don Brighiu și l-a făcut. Am intrat ușor pe ușă, Și-am privit cam disperat, O-ntreagă aparatură Adusă la reparat. Împrejur sârmă ghimpată, Doi cireși în lateral, Iar Don Brighiu, fără pată, Pufăia în ancestral. Meștere, ce-s toate astea? O-ntrebare cam otova ! Cu-n zâmbet răspunse Brighiu Aparate din Moldova. Îmi pusese mintea-n cuie Și l-am întrebat discret. O așa desfășurare Chiar și fără un decret? Undeva, sub mare grijă Izolat de
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]