25 matches
-
ar viziona. Nu sunt, Doamne ferește, partizanul academismului rânced și-al conservatorismului lipsit de imaginație. Dar nici al amatorismului cras, al lipsei crunte de talent și de imaginație. Ador modernitatea inteligentă, plină de idei și savoare, dar îmi repugnă minimalismul vulgar, mecanicitatea greoaie, violența gratuită și ambițul în spatele cărui gâlgâie lăcomia. Dacă noul Mesia al artei românești și-ar vinde produsele la iarmaroc, n-ar fi nici o problemă: acolo s-au născut, acolo să-și trăiască gloria. Dar când niște stupidități ce
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
Marlowe ne înfățișează un erou din ce în ce mai reflexiv, tot mai îndepărtat de modelul inițial. Scufundarea în plasa obsesiilor, slăbiciunilor și nevrozelor e un proces logic, cu un crescendo poate dezamăgitor, dar perfect motivat de sleirea energiilor vitale. Nu lipsa subiectelor, nu „mecanicitatea” scenariului conduce la aceste situații, ci devenirea interioară a eroului. Limbajul este barometrul sensibil ce înregistrează toate aceste mutații: de la strălucirea și grațiozitatea dialogurilor din cărțile de început la amărăciunea și resemnarea din ultimele. Faptul că Marlowe renunță la atributul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui The Big Sleep nu va mai fi regăsit în nici unul din romanele ulterioare. În ultima creație chandleriană, Playback, personajul e aproape desfigurat de singurătate, descurajare și disperare. Rătăcirile, reveria maladivă, exprimarea amară a frustrărilor, intrarea într-o fază a mecanicității pure sunt aspecte ce sar în ochi de îndată ce începi să parcurgi romanul. „Am pășit ușor, fără țintă, dar știam unde am să ajung. Pentru că am ajuns întotdeauna” - iată o construcție textuală nespecifică ultimei etape a carierei lui Marlowe. Afirmația din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ani ai vieții), obsesia scrisului, a preciziei exprimării, a acurateței stilistice e la fel de acută în primele, ca și în ultimele texte. Chandler nu acceptă pentru romanul detectivistic rolul de rudă săracă, de moștenitor umil al unei tradiții precare, pentru care mecanicitatea formulelor, reproducerea modelului eficient, dar inexpresiv, ocupă prim-planul scrisului. Format la școala postvictoriană a respectului față de cuvânt, el cere eleganță, precizie, expresivitate și, mai ales, o anumită respectabilitate științifică. Aceasta e conferită doar de uzul „pe scară largă”, de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mergând tiptil în urmă conului de umbra al lanternei. Apare și o repetiție: la fiecare zgomot ei se opresc și sting lumină 21. În continuare, Ieronim va aprinde și stinge lumina de mai multe ori, repetiție care subliniază o anumita mecanicitate bergsoniana. Înaintarea este întreruptă de incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mare, modestă tragicomedie a donjuanului care se sinucide din dragoste pentru o femeie ce nu se lasă sedusă, comedia Omul fără identitate atrage atenția criticii și a publicului. Subiectul, pierderea identității, se preta unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care ajung instituții și categorii sociale, în al căror angrenaj absurd individul e cât pe ce să sucombe. Demonstrației i se sacrifică întrucâtva verosimilitatea și concizia, dar multe scene relevă o vervă aparte, iar unele tipuri (medicul psihiatru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești În cap. Poveștile : mași- nării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și Învățasem să ies În afara ei, dar atunci apărea o nouă structură, deghizată Într-o idee
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un joc de puzzle, pe care îl construiesc tenace, conștient că, în cele din urmă, voi fi eu însumi construit de el. În consecuția celor de mai sus, mă simt minunat când așa-zisa „creativitate” implică și o doză de mecanicitate, de repetitivitate. Îmi scriu articolele la aceleași ore și în aceleași zile ale săptămânii, „nimerind” fără efort numărul de cuvinte și semne. Pentru a explora necunoscutul am nevoie de instrumente pe care să le cunosc foarte bine. Nu pot scrie
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
atacului împotriva lui Ceaușescu, la Congresul al XII-lea al PCR, atac venit din partea unuia din veteranii partidului, Constantin Pârvulescu. Deși vorbim de vremuri apuse, simt și acum fiori reci pe șira spinării. Sala plină de activiști aleși pe sprânceană, mecanicitatea și rigiditatea desfășurării ședințelor îți dădeau senzația unei subumanități surprinse într-un moment de demență colectivă. Ce mi-a dispărut între timp e senzația de sufocare, de pradă aflată în cușcă, pe care-o aveam mereu sub comunism. Dar a
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
cărui inteligență vastă, dar „rănită secret”, mărturisește ca puțini alții despre „răul ontologic” al finitudinii umane? Un spirit care se revoltă, ca puțini alții deasemeni, împotriva „răului secolului”, acea „dictatură carteziană a spiritului” pe care a adus-o cu ea mecanicitatea civilizației industriale de masă. Un spirit care nu acceptă „logosul castrator” al ideologiilor, fie ele de stînga sau de dreapta, acest logos orb al programelor „muncitorești sau rasiale”, naționale sau internaționale, politice sau estetice, care au bulversat, au desfigurat secolul
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
scrisesem câteva mii de pagini. Într-adevăr, iPad-ul e doar varianta îmbunătățită a „sculelor" care de vreo trei luștri au devenit parte a vieții noastre. În mod clar, suntem mai pregătiți pentru iPad decât am fost pentru trecerea de la „mecanicitatea" mașinii de scris la „virtualitatea" computerului și a laptop-ului. La prețurile ridicole pe care prevăd că le vor avea într-un an-doi, va fi mai greu să nu-ți cumperi unul decât să-ți cumperi! Nu știu, pe de
iPad, you pad... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6223_a_7548]
-
mai are impactul de altădată, în ciuda faptului că domeniul e puternic susținut de stat, iar peliculele produse în fiecare an sunt, numeric, suficiente pentru al alcătui o masă critică. Ei bine, și aici a triumfat conformismul, lipsa de imaginație și mecanicitatea pură a subiectelor: "Annie se culcă cu Daniel și Jérôme se culcă cu Claude, apoi Daniel se culcă cu Claude, iar apoi se întâlnesc toți patru la restaurant și vorbesc despre asta." Acest stil cultural reprezintă, de fapt, victoria relativismului
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
incluse între urgențele noastre. Până aici, totul e cât se poate de simplu, de firesc. Ce am înțeles cu acest prilej a fost că, în practică, lucrurile sunt infinit mai complicate decât le vedem noi de dincoace de Dunăre. În mecanicitatea de gândire care ne domină, avem tendința de a aduce la același numitor pe toți românii care, din motive istorice, au ajuns să trăiască în afara granițelor actuale ale țării. Or, diferențele sunt enorme. Între moldovenii care și-au păstrat în
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
Republica Literelor și Republica Monahilor inițiază reforma, fiecare în partea sa de lume. și cheamă la revoluția menită să restaureze valoarea omului și să-i redea acestuia dreptul la fericire; fericirea obținută aici și acum, în ambele cazuri, prin suveranitatea mecanicității și reducția la limite uman abordabile a infinitului, în viziune apuseană; prin absorbția în transcendent și unirea cu Persoana Divină, în variantă răsăriteană. Revoluțiile proiectate au avut loc. Destinațiile spre care au țintit și-au ratat, însă, în mod inexplicabil
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
sensului. Transcrierea e doar partea finală (despre ale cărei dificultăți nu e nevoie să vorbim) a unui proces care mobilizează întreaga ființă. Coborârea în adâncuri trebuie să corespundă unei reveniri pline de semnificații, altminteri ea se reduce la o pură mecanicitate. Conștient de capcana în care se află, scriitorul notează cu acribie fazele întregului proces, oricât de lipsite de sens ar fi acestea. Notațiile lui Tony Judt sunt o încercare de autoanaliză, conștientizarea unui proces al autocunoașterii, cu toate riscurile implicate
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
de astfel de personaje, de la care, pentru a extrage o informație banală, e nevoie de întreaga artă a descoaserii interlocutorului - adică de maieutica lui Socrate. Nu mă plictisește, în schimb, să fac de sute, de mii de ori același lucru. Mecanicitatea, rutina, evacuarea imaginației din acțiunile pe care trebuie să le prestez nu m-au speriat niciodată. Probabil că am o profundă structură de funcționar, că, fiind în deficit de imaginație, compensez prin patinarea pe orizontală. Înaintea apariției computerelor, puteam reface
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. Mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești în cap. Poveștile : mașinării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și învățasem să ies în afara ei, dar atunci apărea o nouă structură, deghizată într-o idee nouă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de la bun început pe picior greșit. Ei doi parcă nu începuseră căsnicia de la anul zero, făcuseră un salt rapid, la foarte puțină vreme după ce spuseseră "da", fără să știe de ce, fără să știe cum, între ei intervenise acel proces de mecanicitate care se instalează de obicei între soți după mulți ani de căsnicie. Se trezeau la sunetul ceasului, se despărțeau în stația de autobuz, învățau după program, respectau mereu aceeași oră de masă, dragoste făceau după calendar, nu mai rămăsese nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ordonate și simple caracterizează și execuția lui Bibi (2002), robotul care îndeplinește în fața publicului toate aspectelețcheie ale video performancețului lui Bruce Nauman din 1968. Recrearea pe viu a unei lucrări filmate necesită, iată, niște comenzi electronice. Comenzi motorii care indică mecanicitatea exagerată voit a elementului uman pregătit să traseze și să facă vizibile spații adiacente precum monitorul sau pătratul format din banda adezivă. Agenții, societatea artificială (2004) e o lucrare compusă din zece miniroboți. Urmăriți de la distanță, miniroboții se mișcă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
particular al disputei vulgare dintre a fi și a nu fi. Or, la scriitorul de jurnal, sinuciderea nu e doar „o acțiune pozitivă și violentă, care implică o anumită desfășurare de forță musculară”20 (!), ceea ce coboară actul În regimul strictei mecanicități, ci... o temă literară! Nu se poate ca scriitorul, luat de avântul propriei sale expresivități, să nu-și trateze suferința (ori presimțirea acesteia) ca pe o temă literară. Nu de exhibiționism e vorba aici, cât de amânarea, ca pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de anomie, isterie, inconștient, maladii mentale, maniaco-depresivitate, narcisism, transfer, voință 21, sinuciderea ocupă un loc distinct, undeva Între conceptele nevrozei și cele ale violenței. Caracterul brutal al sinuciderii provine, fără Îndoială, din brutalitatea intrării În moarte și nu neapărat din mecanicitatea nediscriminatorie a gestului funest: la urma urmelor, atâtea sinucideri se produc prin metode gingașe! (Antologică rămâne tentativa poetului care a Încercat să se sinucidă umplându-și dormitorul cu flori de crin!) Sancțiunea finală a unui proces pe care nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
l-a declanșat și pe care nici nu-l poate controla, jurnalul intim al sinucigașului e mai puțin un document al dispariției - așa cum jurnalul scrierii unei cărți e un „document al creației” -, cât o dâră, o urmă, o aură a mecanicității actului suicidar În sine. Repetitiv și halucinatoriu, jurnalul sinucigașilor e Însă arareori unitematic. La o lectură normală, sinuciderea nu e - nici la Virginia Woolf, nici la Pavese, nici la Drieu la Rochelle - subiectul exclusiv al mărturisirii. Aceasta are mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Și din acest fragment răzbate aceeași pasiune pentru detaliu și aceeași incapacitate de a sesiza dimensiunea istorică a evenimentelor la care autorul asistă - destul de impasibil, de altfel (cu adevărat șocantă e observația că nimic nu-l scoate pe autor din mecanicitatea măruntă a vieții cotidiene: În timp ce coloanele de muncitori iau cu asediu instituțiile dictaturii, scriitorul se Îndreaptă impasibil spre magazinul de pâine!). Preocuparea lui de căpătâi - ca a mai tuturor autorilor de jurnale - e să capteze imaginile, să inventarieze Întâmplările și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vorbească. Discreția - cuvânt legat În mod aproape magic de ideea de intimitate - funcționează asemeni unui mecanism de captat sunetele. Înmagazinate pentru o vreme, ele sunt apoi redate, retransmise cu extremă fidelitate, dar și cu un surplus - ce provine din Însăși mecanicitatea Înregistrării - care le sporește misterul. Prin definiție, intimul e inviolabil. Din acest motiv, jurnalele destinate publicării Își pierd atributul fundamental, riscând să intre În categoria confesiunii jurnalistice, a mărturisirii ori a simplelor dări de seamă. Cel puțin pentru o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
modalitate de a eterniza, de a construi din neputințe edificiul solid al amintirii. Scrisul nu se suprapune niciodată trăitului, pentru că e reflectarea unei realități. Un autor de jurnale care ar scrie necontenit nu ar avea de transcris decât gestul propriei mecanicități. Intervalul pus, Întotdeauna, Între acești doi poli obligatorii ai jurnalului intim determină retrospectivitatea timpului scrierii. Pentru că, firește, orice formă a scrisului există doar În perspectiva unui timp recapitulativ. În ciuda voinței autorului de a-și controla toate registrele creației, el nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]