25 matches
-
(n. 18 decembrie 1933, Udine, Friuli-Venezia Giulia - d. 7 iulie 2016,Torino) a fost medievalist și scriitor italian. Lector universitar, traducător și autor de române istorice, a absolvit în 1956 în literatura modernă laUniversitatea din Torino, cu o teza despre literatura germană. s-a născut în Udine , în 1933, apoi, după o ședere de patru
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
decât câteva cercetări științifice care să fi abordat problema cruciadei copiilor. Primele studii serioase au fost făcute de francezul G. de Janssens (1891) și de germanul R. Röhricht (1876). Ei au analizat sursele dar nu au analizat și credibilitatea relatărilor. Medievalistul americab D. C. Munro (1913-14), după cum afirmă și Raedts, a oferit cea mai bună analiză a surselor și a fost primul care a făcut diferențierea între faptele istorice și legendă. Mai târziu, J. E. Hansbery (1938-1939) a publicat unele corecții
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
nume naționale rivale ale grecilor. Această luptă s-a potolit după Războiul grec de independență, și s-a rezolvat definitiv în secolul XX după pierderea Asiei mici în fața turcilor. Lupta a reflectat punctele de vedere divergente între istoricii clasiciști și medievaliști (katharevousa și demotici) în încercarea lor de a defini națiunea greacă, în absența Imperiului Bizantin care să încurajeze mișcarea. Numirea unei persoane de origine greacă "elenă" era bine stabilită încă de la sfârșitul evului mediu. Totuși, pentru cea mai mare parte
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "„in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: "„în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite”". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
mai mult, un cronicar polonez afirmă că pe tron s-ar fi suit un anume Stanciu, iar un cronicar turc se referă la un „Basmara“ (posibil Basarab). În istoriografia modernă se acceptă ca variante de domnitori ambii frați. Astfel marele medievalist Francisc Pall („Intervenția lui Iancu de Hunedoara în Țara Românească și Moldova în anii 1447 - 1448“ în „Studii“, XVI, nr.5, 1963) afirmă că ar putea fi Dan al III-lea cel înscăunat de Iancu de Hunedoara, iar Vladislav al
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
se desenează pe ceruri utopice”, cât și de politologul și europarlamentarul Cristian Preda, care a fost propus pentru excludere din PD-L pentru această susținere și criticile la adresa lui Silviu Prigoană, însă ulterior conducerea partidului a retras propunerea. Andrei Pippidi, istoric medievalist, scriind în "Dilema Veche", deplânge starea urbanismului în București, dând exemplu faptul că Planul Urbanistic General a fost modificat de trei mii de ori în ultimii 6 ani pentru a fi adăugate excepții individuale la regulile generale de construcții. Astfel
Nicușor Dan () [Corola-website/Science/326004_a_327333]
-
o prescurtare a numelui Constantin. În toate pomelnicele domnești nu găsim trecute nici numele de casă și nici diminutivele, ci numai numele curate de botez”". O altă ipoteză asupra lui Costea a fost cea emisă la începutul secolului XX de medievalistul Ilie Minea, care, după ce conchidea și el că "„evenimentele dintre 25 ianuarie 1372 și 1 mai 1389 sunt puțin lămurite prin știrile, ce ne-au rămas”", afirma că "„Costea Voevod, care, dacă nu e fiu al lui Bogdan, mai probabil
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
Dominicanilor, dorind să fie înmormântata acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "în curia matri nostrae carisimae, Horieganoio", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: ""în orașul Hârlău în adunarea (la curtea n.n.) mamei noastre preaiubite"". Târgul s-a dezvoltat în perioada domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), care a intuit rolul strategic al Hârlăului, prin poziția cvasicentrală în cadrul Moldovei medievale. În
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
Roma și Atena în antichitate. Cultura bizantină reprezintă, fără nici o îndoială, una dintre cele mai importante culturi ale lumii. Datorită poziției sale unice de continuatoare a valorilor Imperiului Roman, există tendința de a fi ignorată de clasiciști dar și de medievaliștii occidentali. Este frecventă tendința acestora de a atribui continuitatea culturii romane (în Europa) doar vestului (Sf. Imp. Roman) deși organizatoric, statal, Occidentul a avut într sec. V și IX o situație ingrată, politic confuză. De aceea, dezvoltarea culturilor vest-europene, slave
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
his intellectual involvement with the rising Hitler's național socialist party, which hâd yet attracted other influent members of the George Kreis, like Ernst Bertram, Woldemar Uxkull-Gyllenbad and especially, although he was not an official member of the Kreis, another medievalist historian, Kantorowicz's friend and point of reference, namely Percy E. Schramm. Kantorowicz was surely a committed and voluntary Wehrmacht fighter în the First World War, and sure enough, în many occasions he bragged about his participation în the repression
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
mai completă expunere a mitologiei gnostice (incluzînd maniheismul și pe negnosticul Marcion) Întreprinsă vreodată pînă acum. Cu toate că, potrivit așteptărilor mele, cartea se va dovedi destul de incitantă pentru specialiștii din domeniile mai sus menționate, de la istoricii Antichității tîrzii și pînă la medievaliști, cred totuși că noutatea ei fundamentală nu rezidă atît În masa de informații - adunate pentru prima oară la un loc -, cît În metodă. Concepția noastră modernă asupra istoriei este imprecisă și depășită. Are nevoie de o revizuire radicală, În lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a sa Italia illustrata [Italia Ilustrata] (1458; publicată în 1474), care prezintă regiune cu regiune și oraș cu oraș, explicând etimologiile numelor și oferind scurte istorii ale fiecărui loc. Dar lucrarea care i-a adus faima de durată că primul "medievalist" al Europei a fost a sa Historiarum ab inclinatione Romanorum imperii decades [Deceniile de istorie de la declin la Imperiului Român], scrisă între 1439 și 1453. Biondo începe istoria să cu jefuirea Romei de către vizigoți în 410 AD. El consideră căderea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și Ioasaf”, TA, 1935, 907; P.P. Panaitescu, „Manuscrise slave din timpul lui Ștefan cel Mare”, CL, 1944, 1; Ilie Corfus, „Manuscrise slave din timpul lui Ștefan cel Mare”, RIR, 1944, fasc. 1; Bucur, Istoriografia, 434-437; Dan Simonescu, Emil Turdeanu: un medievalist român în context european, RITL, 1983, 4; Andrei Oișteanu, Emil Turdeanu, JL, 1990, 33, 45-46; Victor Spinei, Un patriarh al medievisticii românești, CRC, 1991, 31; Mircea Anghelescu, Emil Turdeanu - 80, RL, 1991, 45; [Emil Turdeanu], RITL, 1991, 3-4 (semnează Paul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
un fapt fericit că de ea are parte unul dintre scriitorii noștri importanți.Să menționăm și bogăția manifestărilor lui Pavel Chihaia, astfel cum ni se impun atenției prin actuala Opera Omnia: romancier, nuvelist, dramaturg, poet, traducător, critic de artă, istoric medievalist, jurnalist. Dar nu este aici și dispersare, împrăștiere în prea multe direcții? Ar fi putut să fie dacă nu ar fi existat la Chihaia un liant, acea „cale regală interioară” de care vorbește Angelo Mitchievici în studiul său introductiv, asigurând
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
la istorie, independent de aspectele ei evenimențiale, Cutuma provine din surse care preced faptele memorate. Acestea se proiectează asupra ei, constituind un fundal unde toate semnele își corespund și definesc împreună ordinea universului ș...ț Datorită acestui fapt, în ochii medievalistului, poezia, între secolul al XI-lea și al XIV-lea, ține, prin unele aspecte, de folclor. Cu atît mai mult pentru lumea bizantină, care ne privește direct, cutuma va avea o importanță covîrșitoare, pe toate planurile și va domina pînă
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
cercetare din spatele acestei expoziții. Este pentru prima oară când putem vorbi despre un eveniment conceput de muzeul nostru într-o manieră atât de complexă și sperăm ca acest exercițiu expozițional să deschidă drumuri noi în practica muzeală de la noi. Ca medievaliști, ce semnificație desprindeți voi din iconografia frescelor create cu aproape o jumătate de mileniu în urmă pe aceste meleaguri? Ca aspiranți la acest titlu atât de onorant, suntem datori să spunem că pe parcursul cercetării interdisciplinare s-a putut recupera - după
Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeșului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3764_a_5089]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Cartea lui Pierre Riché din 1962, Educație și cultură în Occidentul barbar, secolele VI-VIII, apare în ediție românească la Editura Meridiane, în traducerea competentă a Floricăi Bechet. Renumitul medievalist francez s-a dovedit, de-a lungul timpului, un redutabil specialist îndeosebi în aspectele legate de epoca lui Carol cel Mare și de invaziile barbare. Iată cum cartea de față îmbină cele două teme majore ale profesorului emerit de la Paris
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
se opresc chiar înaintea renașterii carolingiene, adică atunci când sistemul educațional medieval este deja constituit și funcționează. Se poate remarca, prin urmare, că Pierre Riché își alege ca obiect de studiu, într-o manieră declarat ambițioasă, o zonă albă de pe hărțile medievaliștilor, pe care urmează să o completeze prin acoperirea unor întinse arii geografic-culturale și prin varierea exhaustivă și abilă a surselor documentare. în evoluția Occidentului barbar (dar din ce în ce mai educat), Riché distinge între trei perioade, potrivit amintitului raport dintre educația antică și
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
Scriitorul n-a uitat niciodată asasinarea mamei lui în noaptea dintre 21 și 22 iunie 1958, în cartierul El Monte din Los Angeles, făcând din ea figura centrală `n numeroase ficțiuni. A murit Jacques Le Goff Cel mai mare istoric medievalist francez, tradus și la noi încă de pe vremea Editurii Univers, pusă pe picioare de Romul Munteanu în anii 1970, Jacques Le Goff, a încetat din viață la 1 aprilie, în vârstă de 90 de ani. Se poate spune că studiile
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
și nejustificat și umplându-i stomacul cu gaze neeliminate, gaze cu caracter și personalitate, iritate de faptul că stau închise. Se întreba dacă nu cumva valva sa pilorică încearcă să-l prevină de ceva, ca un fel de Cassandra. Ca medievalist, Ignatius credea în rota Fortunae sau roata norocului, o noțiune centrală în De Consolatione Philosophiae, lucrarea filozofică ce pusese bazele gândirii medievale. Boetius, filozoful roman care scrisese De Consolatione, în timp ce se afla închis pe nedrept de împărat, spusese că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
frumoasă nu se mărită cu regele, căruia îi era făgăduită, ci cu Shreck, de dragul căruia se preschimbă într-o variantă feminină de căpcăun, nostimă și la fel de verde și de urâtă. Comparația dintre Sir Gawain și Shreck ar putea șoca un medievalist. Totuși, în afara simbolismului culorii verzi, care în ambele cazuri are semnificații pozitive (întoarcerea la natură, fertilitate), există și alte similarități între cei doi. Orizontul de așteptare al publicului este bulversat de răsturnări neașteptate de situație; atât cititorul, cât și spectatorul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Franța, au devenit o adevărată obsesie după publicarea lucrărilor lui Michelet. Ele urmăresc, cu o plăcere perversă, de foarte multe ori, drumul urmat de cadavru din clipa morții până ajunge În faza finală, a scheletului descărnat, imagine supremă a ceea ce medievaliștii numeau la morte secca 31. Nu e greu să descoperim un traseu identic În jurnalul intim al sinucigașilor. Desigur, nu la descompunerea fizicului uman asistăm În confesiunea jurnalieră, ci la o repetiție generală, o trăire paroxistică, dar rămasă, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit-o
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una dintre cele mai puternice pe care a suferit-o poezia română. Dar robustul organism național al acestui culegător de lectură populară - romantică și ea - al acestui pelerin în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sa de cavaleri medievali, despre care George Murnu aprecia: "Cavalerii săi medievali ne transportă într-o feerică lume de povești"80. În revistă este reprodus un tablou al seriei, Din alte vremuri, tablou care ar putea fi oricând înseriat revivalului medievalist prerafaelit. Cel care servește drept model Ceciliei Cuțescu-Storck este însă Edward Burne-Jones, "un Moreau englez" (C. Philipps), a cărui estetică merge împreună cu o exigență ce limitează dintru început accesul la mesajul operei sale. Cecilia Cuțescu-Storck se va dispensa însă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]