168 matches
-
mai de folos decâtu toți, pre carile cu toții l-au pus mai mare și purtătoriu lor. (14), lucrarea Cronica moldo-rusă și (cu atât mai important) Descrierea Moldovei a lui Cantemir includ trecerea de la comunitatea pastorală la cea ierarhizată după legea medievalității. Dragoș devine tânărul voievod, singurul în măsură să fondeze și să stăpânească peste o țară; destinul îi este prestabilit, căci, fiind purtător al însemnelor divine, reiterează actul creației și al civilizării lumii. El a fost ... ridicat domn și voievod și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și judecat evenimențialul. Acolo unde istoria, sub voința divină, nu intervine coercitiv, imaginarul își pune în funcțiune sistemul grilelor lui de prelucrare și de codificare, pe coordonatele mentalităților generale. Încrederea în destinul justițiar, care, în urma vinei, atrage pedeapsa binemeritată, așează medievalitatea în descendența unei gândiri antice de tip mitic, la dispoziția unei divinități a cărei judecată, proiectată eschatologic, va reface în mod indubitabil dreapta ierarhie a valorilor (departe însă de justiția politică și de justiția de drept, așa cum erau ele definite
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este o replică dată realului, fantezistă, amplificată retoric tocmai pentru a proiecta la un nivel suprauman calitățile personajului, atunci și această lume ireală, mereu cucerită, devine imaginea ludică a unei existențe percepute ca fiind insuficientă, limitată și, în final, incontrolabilă. Medievalitatea românească, în parcurgerea treptelor către maturitate și a etapelor de formare a unei culturi înalte, nu a ajuns - se poate spune - la varietatea artelor sau a manifestărilor imaginarului occidental; dat fiind, cred, tipul de credință canonică și sistemul de mentalități
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
păcatului și prin ea toți murim. (Ecclesiastul) Cusutu-mi-a haine de piele/ păcatul și mie,/ dezbrăcându-mă de veșmântul țesut de Dumnezeu. (Canonul Mare, II a 12) Textul și imaginea ne atestă faptul că regimul de vizibilitate publică al medievalității era dominat de gesturile de omagiere a regalității și a eroicului și de manifestările puterii voievodale, boierești sau negustorești; "aparițiile" masculine sunt transferate în imaginar sub forma modelelor și memorate în registrele descrise anterior în funcție de valoare și de performanță concretă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
svinților). Spațiul românesc, precum și celelalte din "familia" ortodoxă, departe de occidentul inchiziției, operează diferit cu morala creștină; o adaptează în ce privește relația din cadrul cuplului, dar și acuzarea femeii, fie și în ipostaza ei de "vrăjitoare". Păcatul, în înțelegerea mai tolerantă a medievalității răsăritene, poate fi ispășit prin abstinență (virginitate și monahism) și prin unirea creștină, însă în cel mai mare respect față de interdicțiile dogmei. Societatea românească nu renunță totuși la ideea cuplului ierarhizat, reflectată și susținută în imaginarul cult și în cel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de basilei care ar fi putut ocupa tronul, dacă nu ar fi fost îndepărtate prin jocurile de putere, poate chiar ale unui frate, cum e cazul apreciatei Anna Comnena) și până la cronicile muntene, același dezechilibru între privat și public caracterizează medievalitatea ortodoxă în lumea cărții. Femeia are dreptul să se manifeste doar în anumite spații, în anumite circumstanțe, cu atât mai mult cu cât deține un statut social (oricum, alte chipuri nu apar în textele românești, în afara celor sfinte și ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un bestiar demonic inedit. O graniță labilă desparte somnul natural de transă, ca poartă de acces pentru călătoria prin lumea de dincolo, "vis al sufletului" sau, inversând, "viața ca vis al morții". Țiganiada oferă chiar mai mult: un topos al medievalității populare - "țara în care curge lapte și miere" − vizitată de eroul "cavaler" al taberei țiganilor, într-o replică dată unei realități niciodată mulțumitoare. Legendele apocrife notate de Grigore din Măhaciu atestă frecvența reprezentării infernului − tema dezvoltată cu predilecție de evul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu iz oriental, finalizate în cea mai pură tradiție ortodoxă cu epuizarea misterului prin căsătorie. Urmărită și în firidele vieții sale de taină, femeia este și aici prinsă în plasa ierarhiei sociale, reflex al atotstăpânitorului mod de gândire masculină din medievalitatea ortodoxă. De la casă la mormânt: un imaginar cronotopic Într-o poetică a spațiului, în interiorul căruia se mișcă lumea imaginară a medievalității românești, casa este ea însăși un reper antropologic, cu o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de taină, femeia este și aici prinsă în plasa ierarhiei sociale, reflex al atotstăpânitorului mod de gândire masculină din medievalitatea ortodoxă. De la casă la mormânt: un imaginar cronotopic Într-o poetică a spațiului, în interiorul căruia se mișcă lumea imaginară a medievalității românești, casa este ea însăși un reper antropologic, cu o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern, casa părintească, locul de origine), dar și al peșterii protoistorice, al grotei christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
frate al "veșnicului rătăcitor". Simbol suprem al lumii lui, casa, obligatoriu pură și ocrotitoare, fie cea familială, fie cea ecclezială, fie mormânt, fie Eden (re)recucerit, este locul ultim către care tinde să ajungă omul medieval. Camera oglinzilor Ieșirea din medievalitate și paradoxurile imaginarului Temele politice majore identificate în textele oficiale, așa cum sunt ele analizate de Valentin Al. Georgescu, Vlad Georgescu, Andrei Pippidi sau Dan-Horia Mazilu, conferă imaginii despre sine a comunității românești medievale o trăsătură surprinzătoare: un grad ridicat de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fondements de la pensée politique moderne. Paris: Albin Michel, 2001. [1978] Smalley, Beryl. Storici nel medioevo. Napoli: Liguori, 2012. [1974] Solcanu, Ion I., Artă și societate românească. Secolele XIV-XVIII. București: Ed. Enciclopedică, 2002. Sorohan, Elvira (coord.). Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000. Spector, Céline (coord.). Le pouvoir Paris: Flammarion, 1997. Stănculescu, Ileana. Il Giudizio Universale nella pittura murale esterna del nord della Moldavia. Bologna: Aspasia, 2001. Stăniloaie, Dumitru. Din istoria isihasmului în ortodoxia română (texte selectate din Filocalia
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
2008). 29 Articol apărut în Observatorul cultural 234 (492): 10-11 (17-23 septembrie 2009). -------------------------------------------------------------------------2 1 IMAGINARUL MEDIEVAL Drumul din oglindă Teorii moderne ale imaginarului Elemente pentru o nouă lectură a imaginarului Imaginarul medieval în scrierile din Țările Române Ieșirea din medievalitate și paradoxurile imaginarului Speculum memoriae Bibliografie generală Résumé Abstract
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să contrazică prejudecata curentă conform căreia literatura română nu ar fi avut o conștiință critică înainte de momentul marcat de revista „Dacia literară”. Îmbinând viziunea diacronică cu cea sistemică, demonstrează că rudimente ale unei asemenea conștiințe pot fi descoperite în producțiile medievalității târzii sau chiar în cele folclorice. Demersul ocolește exagerările, pendulând cu dezinvoltură între nivelul individual și acela al unei întregi culturi. În plus, reexaminarea anumitor concepte și relații se face cu discernământ și spirit critic, ceea ce contribuie la inducerea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
existenței și idealurile omenești mărginite și destinele umane nu s-a putut efirma în mod serios. Existența li se înfățișa ca un întreg închis, ce se lăsa conceput ca un adăpost pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat această imagine limitată a lumii. Ideile grecești au foat folosite într-un mod mai mult sau mai putin forțat la dezvoltarea intelectuală a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o diferență importantă: ea constă în caracterul evident didactic al celor dintîi, în inteția lor subliniată de a inocula ascultătorilor un anumit comportament în căutarea adevărului și dispariția acestui gen de "pedagogie" în humorul timpurilor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este un lucru extraordinar -, un ciudat, organic, proto-art nouveau [...]92. Tabloul lui Burne-Jones se refuză unei demers pedagogic, unei moralități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
brizează spațiul tabloului ca niște lunete dispuse simetric într-un dreptunghi ale cărui diagonale se intersectează într-o imagine centrală, a regelui așezat pe tronul său. Se poate decela o posibilă influență prerafaelită în această acuareală, în sensul recuperării unei medievalități idealizate al cărei partizan era William Morris. Dacă spațiul interstițial îl constituie un peisaj feeric, cu valențe mioritice, în schimb Făt-Frumos apare în armură asemeni unui cavaler medieval. Geometrizat și stilizat, astfel încât lasă impresia unui mozaic, desenul se situează și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemenea întinderi de apă i-ar fi plimbat imaginația lui"227. I. Teodorescu remarca tocmai juxtapunerea temei împrumutată basmului românesc cu cadrul "feeric" al peisajului breton, exact ceea ce disocia cu acribie Paul Constantinescu, castelele al căror stil arhitectonic corespundea unei medievalități occidentale de personajele extrase din basmul românesc, purtând amprenta vestimentară a stilului bizantin din pictura murală a bisericilor din Nordul Moldovei, caz similar cu cel al lui Kimon Loghi ale cărui "citate" din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]