7 matches
-
a o valoriza. În ce măsurăeste aceasta cu putință, în orice caz, cum se realizeazăacest deziderat, vom vedea luând ca exemplu o situație pe care o vom examina în rândurile de mai jos. Fig. Nr.3 La o analizămai atentăa medievismului european, odatăcu conștientizarea conceptului de creștinism, constatăm căiubirea de patrie va cunoaște trei etape. În limbalatinăpatriaînsemnândțara tatălui,iar a fi patriot echivala, pentru cavalerul medieval, cu a-i fi loial nobilului, celui căruia îi aparținea pământul din care se hrănea
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
atrăgătoare niște adevăruri utile pe care el dorea să le audă, imagina spre cinstirea sfinților o înaltă genealogie, călătorii periculoase, strălucite fapte de arme în mijlocul luptelor sau mărețe lovituri de spada împotriva diavolilor și mii de închipuiri minunate". Astfel acest "medievism de reconstituire în care sălășuiește miraculosul"354 ascultă mai ales de exigența estetică a stilului. Astel textul este ospitalier cu Evul Mediu, cu o epocă și cu legendele sale, dar nepreocupat de realism istoric sau de vreun adevăr anume: sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
i istoric? ?i arheologic?. Cu această se ocup? numero?i erudi?i că Șir W. Dugdale (1605-1686), autor al lucr?rîi The History of St. Paul�s Cathedral (1658), societ??ile savante (Societatea Anticarilor, 1707) ?i revistele: �Archeologie� (1770). Acest medievism, care preg?te?te lucr?rile de istorie ale secolului al XIX-lea despre Evul Mediu, conduc, c?tre 1750, la o arhitectur? pitoreasc?. H. Walpole, diletant cultivat, pune s? i se construiasc? Strawberry Hill (1753), un conac �gotic� imit
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
înconjoară, sau de terifiantul lăuntric, interior, care-l hărțuiește și îl neliniștește. A doua consecință e insularizarea: Europa educată, rafinată, concepută ca o mare "insulă" de sociabilitate ilustră și de civilizație, opusă spune Jacques le Goff în studiile sale dedicate medievismului "pădurii" negre, întunecate din jur, "barbarilor" în întrecere cu care europenii își afirmă la tot pasul superioritatea, sau de ce nu? Diavolului, una dintre cele mai redutabile figuri ale terifianței din registrul imaginarului disciplinar european. În ambele cazuri însă, ne aflăm
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al prefăcătoriei. Cum se poate ieși din această stare de paralizie morală? Foarte simplu: demascând originile răului. Făcând procesul comunismului. Arătând că omul lobotomizat de astăzi e rezultatul sută la sută al politicii bolșevico-securiste, care a retrimis România în bezna medievismului cel mai imbecil. Dacă nu vom denunța statul comunist și instituțiile sale, ne vom târî la nesfârșit prin șanțurile neputinței, ale sărăciei și violenței. Va trebui arătată fără echivoc și fără părtinire contribuția reală a activiștilor de partid la sălbăticirea
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu acadele al medievismului romantic ne stau în cale, ci trecutul imediat, moștenirea comunistă și ceaușistă, care trag de noi îndărăt ca niște ghiulele de plumb. Acum e vorba, pur și simplu, să reconstruim o lume. Or, ea nu poate fi construită pe nisipul
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
personajelor decât asupra lui Wilde Însuși. Nu s-au observat, poate, Îndeajuns, lecțiile lui Walter Pater din Renașterea (Îndeosebi splendidul capitol „Leonardo da Vinci”, din care e aproape sigur că a derivat concepția „estetică” a lui Wilde) și fascinația față de medievismul poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea ironică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]