139 matches
-
biserică greco-catolică cu hramul “Adormirea Născătoarei de Dumnezeu”) a fostei mănăstiri Feleacu, terminată în 1516, a fost construită pe locul alteia mai vechi, probabil de lemn. Biserica este atribuită ca fiind ctitorie a lui Ștefan cel Mare, atribuire contestată de medievistul Adrian Andrei Rusu. Monument de arhitectură gotică de tip biserică-sală cu 2 travee boltite în cruce pe ogive și absidă poligonală decrosată cu boltă pe nervuri, posedă picturi murale și icoane din secolul al XVIII-lea. Biserica a fost restaurată
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
fost ales decan la Rheims din 1196, însă a încetat din viață anul următor la abația Longpont. A scris cărți de comentarii asupra Vechiului și Noului Testament. Este de remarcat lucrarea sa asupra sacramentului penitenței. Opera sa manifestă perspective scolastice. Medievistul Jacques Le Goff îl citează pe Petrus Cantor atunci când caută să identifice "nașterea purgatoriului" în secolul al XII-lea, bazându-se pe utilizarea de către acesta a termenului "purgatorium" ca substantiv în 1170.
Petrus Cantor () [Corola-website/Science/324387_a_325716]
-
Maramureșului. Țiț Bud a reafirmat această datare în 1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii”. Datarea această a fost de la el preluată și perpetuata atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul medievist Radu Popa a pus sub semnul întrebării datarea lui Țiț Bud afirmând că aceasta, ca și altele asemănătoare, „se întemeiază pe creații livrești”, sugerând în schimb datarea după invazia tătara din 1717. Tendința această, de a dată majoritatea bisericilor de
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
ea a trăit în Anglia la curtea lui Henric al II-lea și în special la cea a lui Eleanor de Aquitania. Cele douăsprezece laiuri sunt dedicate unui rege, fără doar și poate lui Henric al II-lea. Mai mulți medieviști au sugerat că ea ar putea fi fiica lui Galeran IV, conte de Meulan, care s-a căsătorit cu Hugues Talbot în jurul anului 1170 și care a mers să trăiască cu el în Anglia. Această ipoteză este însă destul de improbabilă
Marie de France () [Corola-website/Science/329730_a_331059]
-
îmbrăcat în straie scumpe. Istoricii însă infirmă ipoteza Snagovului și afirmă cu probe cocludente că mormântul său ar putea fi mai degrabă la ctitoria să de la Comana. Falsă legătură dintre Țepeș și Snagov nu are nici un temei, în opinia reputatului medievist Constantin Rezachevici.
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
cercetată în vatra care i-a dat naștere. Limba, sintaxa poemelor sunt vii în conștiința azerilor de astăzi"”. Cea mai prețioasă informație transmisă de Kitabi-Dede Korkut este că aria geografică în care au loc evenimentele descrise în dastan, potrivit cunoștințelor medieviștilor, coincide cu hotarele nordice ale Azerbaidjanului. Renumitul istoric persan Abu Cafer Tabari (828-923), în binecunoscuta operă a sa, intitulată „"Istorie"”, scrie: „"Îndată ce ieși din capătul limitrof la Zandjan și Abhar și, în final, la Derbend-Hazar, toate acestea se numesc Azerbaidjan
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
sale justificat criticate, astfel: În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de lucru a celor mai mulți specialiști medieviști. Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau "Bassaraba") ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
rurale". "Noua istorie" a fost un curent condus de Pierre Nora și Jacques Le Goff, punând accent pe istoria mentalităților, a reprezentărilor colective, a structurilor mentale ale societății. Discursul istoriografic se bazează pe principiul duratei lungi. Jacques Le Goff, ca medievist francez, a fost influențat de Marc Bloch. A fost director la "Ecole des hautes etudes en science sociale". A explorat antropologia istorică, inspirat după modelul "Regii Taumaturgi", autor al mai multor lucrări, printre care: "Intelectualii în Evul Mediu, Pentru un
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
administrativă. Forțarea lizibilității: instrumentele de măsură populare versus etaloanele statului Instrumentele de măsură neoficiale s-au dezvoltat pe baza practicilor locale și, prin urmare, aveau În comun anumite caracteristici generice, În ciuda varietății lor uluitoare ce Împiedica uniformizarea administrativă. Mulțumită sintezei medievistului Witold Kula, vom putea prezenta aici destul de succint raționamentul ce stătea la baza practicilor locale În materie de unități de măsură. Primele unități de măsură erau la o scară umană și logica lor se observă În unele expresii ce supraviețuiesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
o țară întreagă. I s-a spus „cel Mare și Sfânt”. Canonizarea sa după cinci secole a fost o reparație târzie, datorită complexelor de inferioritate, pe care le-au cultivat românii ca să fie, de obicei, pe placul altora. Un istoric medievist, dintr-o familie de istorici, când s-a discutat trecerea lui Ștefan în rândul sfinților, declara, inept, că gestul reparatoriu nu are nici un sens, deoarece Ștefan cel Mare a fost un om ca toți oamenii. Ce uitau sau ignorau cârcotașii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un studii comparative pe baze economice cu instituțiile din Europa”. Valeria Costăchel a realizat un studiu despre imunitățile în Principatele române în 1947, studiu pe care nu l-a utilizat nimeni, pentru că nu se potrivea cu ceea ce aveau să afirme medieviștii după anul 1950. Cel care avea să stabilească o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei a fost Barbu T. Câmpina, folosind sfaturile și învățătura lui P. P. Panaitescu. În 1957 a apărut volumul intitulat Viața
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le furnizeze mijloacele cu care să își procure armuri. Judecând lucrurile în felul acesta, nu este de mirare că, în lucrările de istorie generală a Europei medievale sau cele care privesc istoria Imperiului Otoman, întâlnim mențiuni nesemnificative despre români. Reputatul medievist, Ferdinand Lot, autorul unei lucrări intitulate L’art militaire et les armées au moyen age, folosind o lucrare în limba franceză a generalului Radu Rosetti, însoțește afirmațiile istoricului român cu note și “sic-uri”, care dau impresia că F. Lot
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
B. Zientara, F. Graus, elaborau în anii 1970-1980 studii importante, revelatoare, altminteri, și în ceea ce privește căutările identitare din Polonia, Ungaria și Cehia după Primăvara de la Praga. Cercetări din ultimul deceniu semnate de istoricul maghiar G. Kristó2, cel polonez Sl. Gawlas 3, medievistul ceh D. Třeštík4, istoricii români Șerban Papacostea 5, Ioan-Aurel Pop6, Stelian Brezeanu 7 probează interesul major pentru subiectul anunțat. • Aspekte der Nationenbildung im Mittelalter. Ergebnisse der Marburger Rundgespräche 1972-1975, Hrsg. von H. Beumann und W. Schröder (Nationes. Historische und philologische
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
modernă - mase de oameni; națiunea nu s-a redus la nobilime, în evul mediu s-a murit pentru patrie, a existat dragoste de limbă maternă și conștiință de neam. Studiul lui J. Szűcs a fost întâmpinat cu rezerve de către unii medieviști din Occident 10. Nu este mai puțin adevărat că un curent important din istorio în elaborarea identităților etnice medievale, în Identități și solidarități medievale. Controverse istorice, București, 2002, p. 27-84. • J. Szűcs, „Nationalität“ und „Nationalbewusstsein“ im Mittelalter. Versuch einer einheitlichen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întotdeauna prezentă în om, ea se observă în teama față de străini și în sentimentul distanței, dar nu se va manifesta exploziv, nu va deveni naționalism decât în timpuri de mare intensitate, când vor fi puși în acțiune anumiți „carburanți“12. Medieviștii au avansat diferite opinii cu privire la timpul formării națiunii • unii au legat apariția acestui fenomen de crearea provinciilor ecleziastice în jurul Anului O Mie, alții - de poziția ocupată de Papalitate în timpul luptelor pentru investitură, al treilea grup de specialiști - de aspirațiile universaliste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
german J. Ehlers arăta că, întrucât națiunea este un fenomen de comunicare, iar sursele scrise ce ne stau la dispoziție constituie „insule în oceanul comunicării“ medievale, datele despre acest fenomen, mai ales pentru perioada timpurie, vor rămâne fatalmente inaccesibile 37. Medieviștii au apelat, în general, cu prudență la expresiile „conștiință națională“ sau „sentiment național“ și au preferat să vorbească despre conștiință gentilico-dinastică, conștiință teritorială, exprimată prin apariția numelui țării, individualizarea lingvistică; au fost supuși analizei termenii gens, terra, regnum, lingua, patria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este o trăsătură generală a activității universitarilor ieșeni. Un important centru rămâne în continuare, Universitatea din București, unde, alături de Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, se afirmă o nouă generație, ilustrată de savantul cu vocație pentru sinteză Constantin C. Giurăscu, de medievistul cu importante preocupări pentru istorie politică și culturală Petre P. Panaitescu, și de unul din deschizătorii de drumuri în arheologia modernă română Ion Andrieșescu. La Universitatea din Cluj s-a impus Ioan Lupaș, cu temeinice studii privind lupta de emancipare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Panaitescu, și de unul din deschizătorii de drumuri în arheologia modernă română Ion Andrieșescu. La Universitatea din Cluj s-a impus Ioan Lupaș, cu temeinice studii privind lupta de emancipare națională, domeniu abordat și în lucrările lui Silviu Dragomir și medievistul Alexandru Lapedatu. La Cernăuți, principala personalitate a fost Ioan I. Nistor care s-a distins prin studiile sale privind evul mediu și epoca modernă, alți cercetători făcând interesante cercetări în domeniul arheologiei, bizantinisticii, slavisticii. În general învățământului universitar îi revine
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
III și împărăteasa Eugénie, cel de-al Doilea Reich german) sau doar cîțiva ani (e.g Mexicul sub Maximilian și Charlotta, cel de-al Treilea Reich). Au mai existat "imperii" și dinastii imperiale cu nume exotice, astăzi cunoscute numai orientaliștilor medieviști și africanologilor, e.g. imperiul Ashanti (deja menționat, v. supra) în Africa, Imperiul Almoravid (în Maroc, nordul Mauritaniei, vestul Algeriei, Andalusia și Baleare), Imperiul Almohad (în Maroc, nordul Algeriei, nord-vestul Libiei și sudul Spaniei), Imperiul Ghaznavid (în Afghanistan, părți din Iran
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
opera lui Hegel 1) este indiciul unei inversări a relației clasice de fondare dintre ființarea supremă și ființarea comună, ajunse la o „supremă reconciliere”. Observațiile heideggeriene sunt aici foarte pătrunzătoare - deși inexacte din punct de vedere istoric (cum au arătat medieviști ca E. Gilson sau Alain de Libera). Ele ne atrag atenția asupra unui tip de reprezentare idolatră a divinului, pe care gândirea metafizică îl construiește plecând de la experiența ființărilor (die Seiende) imediat disponibile, al căror statut ontic este ulterior proiectat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
alegoria animalieră, a descoperit un alt gen de discurs și s-a înscris, instinctiv, într-o altă tradiție. Alte legi l-au condus; poietica a luat locul operațiilor cognitive riguroase. V. CE ESTE UN ANIMAL ÎN EVUL MEDIU? Dacă un medievist dintre cei mai buni, precum Jacques Le Goff, susținea ipoteza unui Ev Mediu prelungit, care s-ar fi întins cam până în secolul al XIX-lea chiar și în cultura occidentală 1, cu atât mai mult merită reactualizată întrebarea care privește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, care a cunoscut un succes meritat doar printre specialiști, întrucât autorul pare să nu agreeze sau în orice caz să nu practice amenitatea eseistică a altor medieviști care știu să livreze informația riguroasă într-un stil mult mai prietenos, stimulând setea de poveste despre vremurile de demult a cititorului nespecializat în istoria medievală (mă gândesc la Georges Duby, Jacques Le Goff, Jean Delumeau, Georges Minois sau, mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi este foarte util omului simplu, creștinului înspăimântat de incapacitatea sa de a-și evalua șansele la mântuire. Devine, pentru acesta, un adevărat instrument de cunoaștere. O cunoaștere care se aplică în mai multe domenii. "Datorită "conformității" sale, scrie același medievist, el devine un referent privilegiat care poate fi folosit ca o "cheie de lectură" universală"78. Prin mijlocirea sa omul se poate cunoaște pe sine: raportându-se la "modelul" oferit de animal, la "oglinda" în care-l transformă, individul poate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
I, p. 202)"/>. De aceeași părere era și Nietzsche, la sfârșitul secolului al XIX-lea <endnote id="(598, p. 301)"/>. Nu cred că trebuie să insist prea mult. Din perspective socio-economice și cultural- religioase, Întregul fenomen a fost studiat de medieviști de seamă, printre care Jacques Le Goff, În câteva lucrări remarcabile <endnote id="(346 și 347)"/>. Așa cum am văzut, În folclorul românesc, relația evreului cu banul este subliniată mereu, În diferite forme. Într-o legendă moldovenească, Sfânta Maria l-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
, Mihai (23.VIII.1907, Tecuci - 5.X.1978, București), istoric literar, medievist. Este fiul Ecaterinei (n. Muste) și al lui Theodor Berza, moșier, licențiat în drept. B. a urmat Facultatea de Istorie a Universității din Iași, unde Ilie Minea și George Brătianu i-au fost mentori. De asemenea, a audiat cursuri la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]