139 matches
-
cunoaștere, și cartea Elenei Băltuță, dedicată în 2013 lui Toma din Aquino: De la quo la quod. Teoria cunoașterii la Toma din Aquino și D-ul care face diferența. Ele ar putea provoca o dezbatere care să nu se adreseze doar medieviștilor, ci în care să intre fenomenologii și analiticii și, în general, orice minte omenească, pentru că ele pun o problemă universală: ce se petrece în cunoașterea noastră când spunem „acesta“, așezându-ne mâna pe mărul de alături? Dar ce se petrece
Așteptăm pe un altul? by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2827_a_4152]
-
același mod. Eu am încercat să schimb modul de a citi" - spunea cîndva scriitorul sîrb Milorad Pavić (n. 1929). Coborîtor din neamul Pavicilor care de șase generații a dat scriitori notorii, încă din secolul al XVIII-lea, reputatul comparatist și medievist și-a propus ca, odată trecut cu arme și bagaje în casta romancierilor, să-i confere cititorului, iar nu autorului, locul central al cărților sale. , Pentru că întotdeauna s-a vorbit doar despre scriitori talentați sau dăruiți, se cuvine să se
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Măcar atît. Dar nici nu a reușit, în mod activ, să impună stilul ei dezbaterii generale. În ce are mai bun și mai înalt, această dezbatere a rămas, în mod esențial, literară. ID a coagulat cîteva nuclee de filologi, de medieviști, de filozofi, de teologi. Deși cîteva dintre temele importante ale unor specialități umaniste au fost prezente în paginile revistei, specialitățile însele, prin profesorii, cercetătorii și practicanții lor, nu au pășit în arenă. Au rămas în izolarea lor publică. ș...ț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
mântuire. În ultimul an din mileniul trecut, în 1999, având șansa de a petrece mai multe seri sub același acoperiș cu Marian Papahagi, am discutat nevoia de a traduce - el simțea traducerea ca pe un act hermeneutic major, ca italienist medievist credea că e obligatorie abordarea Divinei Comedii. Eram amândoi de părere că traducerea de poezie trebuie să fie cât mai fidelă formei (cât sacrificiu fiind necesar pentru păstrarea rimelor aproape de original era una din temele noastre vechi, începută în 1976
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
calitatea excepțională a microstudiilor reunite. Spun că, dincolo de o limită a decenței și a unei normale ținute academice, textele autorilor sînt inegale și varietatea mizelor și intereselor este mai degrabă obolul adus de „partea română”, care cuprinde și lingviști, și medieviști, alături de „douăzeciștii” pe care studenții de la franceză îi cunosc foarte bine. Sau, dacă nu, o vor face de-acum! Cu riscul de a-mi atrage oprobriul unei comunități cu reflexe de solidaritate foarte bune, cred că cei doi profesori, dintre
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
de a-mi atrage oprobriul unei comunități cu reflexe de solidaritate foarte bune, cred că cei doi profesori, dintre cei prezenți în paginile volumului, care în momentul acesta își păstrează și, mai mult, își sporesc interesul față de lumea vie, sînt medievistul Ioan Pânzaru (actual renascentist) și vingtième-istul (fost și nu tocmai apostat dix-huitième-ist) Radu Toma. Specializările lor sînt menționate ca mijloc de identificare matricolă, pentru că nu vreau să mă gîndesc în cîte arii curiculare s-ar putea simți bine ce doi
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
conține o stilistică aparte, substanță dramatică, material pentru filozofie și corozivul distopiilor care odată au fost frumoase utopii. Se pare că filmul lui Jan Kidawa- Błoński are în vedere un caz real, cel al lui Paweł Jasienica (Leon Leh Beynar), medievist ca formație, profesor universitar, fost luptător în Armia Krajowa și în brigăzile antibolșevice, semnatar în 1964 a „Scrisorii celor 34”, devenit incomod pentru „organele” mereu vigilente, nu atât prin cărți incendiare, subversive, cât mai ales pentru aparteurile ironice și critica
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
a mai spus, cu aceeași ocazie, în 2005, că „nu există o scară Richter în materie de suferință umană”. A fost acuzat de „nega- ționism”. Calomniat pe internet și de unii dintre propriii colegi, a trecut cu greu peste campanie. Medievistul Sylvain Gouguenheim a pățit-o și mai rău, fiind dat pur și simplu afară din slujbă, pentru a fi pretins că moștenirea vechii Grecii n-a ajuns la noi exclusiv pe calea civilizației islamice, existând și o filieră occidentală. Așadar
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
a dus la o a doua ediție, ilustrată. De asemenea, la un film documentar pe France 5, în patru episoade, urmărite de un million de telespectatori. Disputa a pornit de la câțiva istorici, care îi reproșează autorului, care este el însuși medievist, că amestecă adevărul cu ficțiunea și comite numeroase greșeli de informație. Mai grav, îi impută o viziune tendențioasă asupra istoriei, în fond, o ideologizare de tip monarhocreș tin, care îl conduce la critici severe și nedrepte adresate, de pildă, Revoluției
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
securist al aprecierii faptelor, delicte politice am comis, fără voia mea, prin faptul că știam bine ce făceau câteva cunoștințe de-ale mele, uneori obsedate de asasinatul politic. Ca și în cazul Lugoșianu, Puiu Alexianu, mai în vârstă ca mine, medievist, vecin vechi al familiei noastre, m-a chemat în secret la el, fiind grav bolnav: „Vezi în ce hal sunt! Te rog cu limbă de moarte, să nu mă lași! Cât mai am puteri, măcar să pot curăți lumea de stârpitura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut practic niciodată la lumina zilei - Jennifer m-a lăsat să Înțeleg că părăsise Pennsylvania după ce fusese victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
parcă ghicea gândurile lui Amory Înainte să și le clarifice autorul, atât de asemănătoare le erau mințile În privința formei și adâncimii. — De ce Întocmesc liste? l-a Întrebat Amory Într-o seară. Liste cu tot felul de lucruri. — Pentru că ești un medievist, a răspuns Monsignor. Amândoi suntem. Este vorba de pasiunea de a clasifica și de a identifica un tip. — Este dorința de a obține ceva definit. — Este nucleul filosofiei scolastice. Până n-am venit aici, Începusem să cred că devin excentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Maiorescu la Nicolae Iorga și de la G. Călinescu la Nicolae Manolescu. Am fost, un timp, coleg de catedră (mult mai tânăr și neînsemnat, ce-i drept) cu președintele de atunci al Academiei Române, criticul Eugen Simion, cu directorul Bibliotecii Academiei, regretatul medievist Dan Horia Mazilu (conducătorul meu de doctorat) și cu președintele Uniunii Scriitorilor, criticul Nicolae Manolescu. Dar și cu alți critici și istorici literari de anvergură, ca Paul Cornea, Eugen Negrici, Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Dumitru Micu, George Gană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ortiz - în special cele despre noua generație de scriitori, simpatizanți ai futurismului, grupați în jurul micilor reviste La Voce și Lacerbo (Giuseppe Prezzolini, A. Sofici, G. Papini ș.a.). În Memoriile sale, Constantin Beldie dezvăluie și implicațiile politice ale colaborării romanistului și medievistului italian, complicate cu „rolul, mai puțin simpatic, de agent al expansiunii politicii italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit de la catedra sa rezervată în Italia”, exprimat prin articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cele de interes local. Directorul revistei era profesorul Constantin A. Stoide, apărea trimestrial, între anii 1941-1943, cu neregularități în timpii de apariție. Au fost scoase trei volume din publicația citată - îl caracterizează succint prof. Traian Nicola în monografia citată. „Un medievist” conchide „Enciclopedia...” lui Stănciulescu... care mai adaugă „Pretendența lu i Gr. Sturdza la tronul Moldovei” și „Contribuții la cunoașter ea l uptelor politice din preajma Unirii”, București, 1939. „Istoric literar și profesor... colaborator la periodicele „Buletinul Comisiunii monumentelor istorice”, „Gr aiul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de surprize".11 Acesta este punctul de vedere al istoricului F. Lot, în această problemă, asupra căruia am insistat mai mult, și concluziile sale oneste și obiective nu pot fi ignorate de nici un cercetător. După lucrarea lui F. Lot, istoricul medievist L. Musset refăcea bilanțul marilor invazii în Europa, în lumina studiilor postbelice el publică Les invasions. Les vagues germaniques, Paris, 1969. Lucrarea sa ne dă pulsul cercetării istorice europene față de problema continuității, la câteva decenii de la apariția cărții lui Lot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Daniel Barbu, în două lucrări importante, Pictura murală din Țara Românească în secolul al XIV-lea (București, 1986) și în articolul Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre (în "Revue roumaine d' histoire", XXV, 1986, p. 287-300). Cercetătorul medievist își întemeiază concluziile pe două argumente: mai întâi, faptul cu totul neobișnuit, al schimbării numelui voievodului în cursul domniei. El subliniază că schimbarea numelui în cursul domniei nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eliberării popoarelor. N. Iorga, fie și numai ca istoric al patriei, a abordat și a studiat această disciplină, chiar și în cele mai mici amănunte, și prin prisma istoriei relațiilor internaționale. S-a spus că N. Iorga este înainte de toate medievist. Este adevărat. Acesta a fost domeniul său preferat și el însuși s-a considerat medievist, în primul rând. Este însă sigur că, în al doilea rând, a fost modernist. Epoca modernă a istoriei patriei înseamnă trecerea la o nouă societate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
studiat această disciplină, chiar și în cele mai mici amănunte, și prin prisma istoriei relațiilor internaționale. S-a spus că N. Iorga este înainte de toate medievist. Este adevărat. Acesta a fost domeniul său preferat și el însuși s-a considerat medievist, în primul rând. Este însă sigur că, în al doilea rând, a fost modernist. Epoca modernă a istoriei patriei înseamnă trecerea la o nouă societate, înseamnă unirea, independența, desăvârșirea unității de stat, toate rămase, într-o bună măsură, obiective ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă în van venirea patriarhului în țările române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă ofensiva la sudul Dunării. Conflictul reizbucnește, Mihai Viteazul înfruntă un atac al turcilor în Țara Românească, respingîndu-l în 1599. După analizele din 1975 ale medievistului Ștefan Ștefanescu, în acel moment Mihai Viteazul "și-a pus progresiv ideea devenită apoi idee-forță că ar trebui să materializeze, conform intereselor poporului său, proiectele vizînd realizarea unirii țărilor române, restaurarea vechii Dacii". Istoricul pune în evidență dubla dinamică a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Constantinopol, un mitropolit pentru Țara Românească. "Departe de a se limita la domeniul organizării ecleziastice, opțiunea domnului Țării Românești, realizată în 1359, a însemnat prin elementele sale implicite și explicite o confruntare pe toate planurile cu pretențiile regatului angevin", scrie medievistul Papacostea. Miza se situează dincolo de religios, căci Ludovic de Anjou instaurează o ordine globală. În 1366, el merge în Transilvania, unde adoptă o serie de măsuri cu efect pe termen lung; regele decide asupra raportului între starea nobiliară și religia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și Moldova, în vreme ce noul curent ideologic și religios progresează. Primele catehisme luterane în română sînt tipărite la Sibiu, în 1544. Curentul trece apoi în Moldova și se oprește la Universitățile din Cracovia, Viena, Praga. Ideile circulă prin mijlocirea mediului negustoresc. Medievistul Papacostea a urmărit aceste etape: în 1532, un "doctor" din Moldova se duce la Wittenberg, chemat de Luther. Acest învățat, care se exprimă în poloneză și latină, pregătește o ediție trilingvă a Evangheliilor. Doctrina luteranismului îi apropie și impresionează pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este o trăsătură generală a activității universitarilor ieșeni. Un important centru rămâne în continuare, Universitatea din București, unde, alături de Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, se afirmă o nouă generație, ilustrată de savantul cu vocație pentru sinteză Constantin C. Giurăscu, de medievistul cu importante preocupări pentru istorie politică și culturală Petre P. Panaitescu, și de unul din deschizătorii de drumuri în arheologia modernă română Ion Andrieșescu. La Universitatea din Cluj s-a impus Ioan Lupaș, cu temeinice studii privind lupta de emancipare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Panaitescu, și de unul din deschizătorii de drumuri în arheologia modernă română Ion Andrieșescu. La Universitatea din Cluj s-a impus Ioan Lupaș, cu temeinice studii privind lupta de emancipare națională, domeniu abordat și în lucrările lui Silviu Dragomir și medievistul Alexandru Lapedatu. La Cernăuți, principala personalitate a fost Ioan I. Nistor care s-a distins prin studiile sale privind evul mediu și epoca modernă, alți cercetători făcând interesante cercetări în domeniul arheologiei, bizantinisticii, slavisticii. În general învățământului universitar îi revine
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
este o simplă speculație politică. Ca un răspuns la discursul respectiv, istoricul Ion Varta susținea că anul 1359, ca an al constituirii statului moldovenesc, este unul contestat încă din secolul XIX de savanți. „Dacă ar fi consultați istorici și savanți medieviști notorii s-ar vedea că, de fapt, este o altă dată. Spre deosebire de Țara Românească, anul întemeierii Moldovei rămâne o enigmă pentru istorici, deoarece nu avem dovezi concludente. Există trei documente de origine maghiară care ne permit să afirmăm că acești
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]