204 matches
-
privire detașată și cuprinzătoare, întîlnirea (alianța!) dintre o mare companie și fenomenul artistic viu este primul pas către suspendarea unuia dintre cele mai nocive stereotipuri pe care practica și propaganda comunistă le-au impus cu forța unei ordini naturale: suspiciunea, mefiența și chiar ura între diferitele segmente sociale, în cazul de față între lumea reală, mediul economic cu alte cuvinte, și lumea artiștilor, aceea a creatorilor de bunuri simbolice. În condițiile în care comunismul a suspendat, practic, orice mediu de afaceri
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
oferă soluții suportabile, Victor Brauner este singurul din această mare garnitură care nu dezvăluie perspective prea încurajatoare și în opera lui nu pot fi găsite, nici măcar într-o măsură mică, formule de existență tentante sau parfumuri narcotizante. II.Prospecțiune și mefiență Patruzeci de ani fără unul, adică perioada 1925-1964, sunt cuprinși în expoziția din sala Kretzulescu. Pe o asemenea desfășurare în timp, chiar dacă ar fi expuse numai foile pe care s-au încercat vîrfurile creioanelor, și tot am avea un material
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Curajul e, după mine, virtutea principală. În plus, curajul e unul dintre lucrurile cele mai fotogenice la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt un mefient. Așa am crescut. Singurul moment cînd ies din mefiența mea e atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc ca pe niște policier-uri; un bărbat și o femeie: cine va trăda primul, ce
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
cele mai fotogenice la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt un mefient. Așa am crescut. Singurul moment cînd ies din mefiența mea e atunci cînd mă îndrăgostesc. Dragostea e ca o vacanță a mefienței mele. Mă fascinează poveștile de dragoste și-mi place să le urmăresc ca pe niște policier-uri; un bărbat și o femeie: cine va trăda primul, ce se va întîmpla mai departe?" Așadar, în '66, Palme d'or. În '67
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează, se află concomitent în poziția secundă a deconstrucției și în cea primă a întemeierii. Actul său este circular. Sentimentului său că toate formele poeticului au fost deja încercate îi răspunde atît blazarea, mefiența care poate favoriza tehnica poetică (meșteșugul ca un antidot al crizei spirituale), cît și o eliberare din obsesia oricărei formule, a oricărui canon. Altfel spus, curajul de a privi în față marile teme existențiale, de-a le contacta cu o
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
Rodica Zafiu Cînd același obiect e descris din perspective metodologice foarte diferite, dinspre paradigme care își au fiecare propria tradiție de cercetare, sînt firești tensiunile și mefiențele. Oricum, în asemenea cazuri e mai puțin probabilă polemica, fiind mai caracteristică ignorarea reciprocă. Interpretările pe care Constantin Noica le-a dat unora dintre cuvintele românești în sistemul său ontologic au fost primite cu o anumită ( justificată) rezervă în tabăra
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
paleta armonică în stare să favorizeze în mod imprevizibil, când elegiacul ori melancolicul, când burlescul sau anecdoticul, subliniază voluptatea autorului de a dezvolta o lume sonoră cu mijloace similare celor de la sfârșit de secol 19, când tocmai încolțeau atitudinile de mefiență și chiar de contrarietate în fața valorilor artistice consacrate. Murail postulează că agresivitatea materialului și complexitatea formei nu sunt suficiente pentru zămislirea operei muzicale. Este nevoie ca ele să fie judicios instrumentate, așa cum sunt orchestrate componentele unui orologiu, a cărui impecabilă
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
al doilea, mirarea cam disprețuitoare că în Est s-ar putea gîndi cineva la un proces al comunismului". "Mirare" care e și a noastră a tuturor celor ce nu "dilematizăm" comunismul... în sfîrșit, menționînd "sinceritatea aproape brutală", "umorul adesea negru", "mefiența", "tonul caustic" ale "Ťromanuluiť non-ficțional" semnat de Tia Șerbănescu, id est jurnalul acesteia, Liana Cozea și-ar putea încheia volumul semnînd următoarele rînduri ale autoarei Femeii din fotografie: "Sînt un cititor rău cu cărțile femeilor - poate pentru că știu că ele
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
putere, dar părea și veșnic. În cenzura dictaturii îți puteai permite doar apologia textualismului și a esteticii postmoderne care, fiind atât de abstracte, erau unica alternativă acceptată a realului. Ne puteam astfel ocupa în liniște de "postmodernismul definit ca fiind mefiența în metanarațiuni", în concepția lui Jean François Lyotard, căci cu ce Dumnezeu altceva te puteai ocupa? Cine tăcea la Martin? Păi, de obicei Martin și mulți dintre cei executați, eu îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
de o postură a satisfacției depline în raport cu viața, nu exclusiv cu cea literară. E adevărat, însă pozitivismului său (fără de pragmatism, înecarea eventualelor dubii de natură principială în implacabila dinamică a realului) îi răspunde o mai apăsată, mai "filosofică" neîncredere, o mefiență ce se propagă cu predilecție (alt simptom al despărțirii dezolate de existențial) în masa unor texte cu alură preponderent literară. Fiind mai incredul, Barbu e mai artist. Să urmărim cîteva aspecte ale posturii ce s-a caracterizat pe sine, prin
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma apriorică a infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
Declarațiile anti-Băsescu ale lui Cristian Tudor Popescu și similitudinea de soluții cu Corneliu Vadim Tudor nu sînt rodul unei opțiuni politice de ultimă oră (în editorialele mai vechi și Vadim și Năstase sînt făcuți harcea-parcea atunci cînd e cazul) ci mefiența sa în fața "teoriei conspirației" (fraudarea alegerilor) care a cuprins o bună parte din România, și sila în fața prostiei cvasi-senine a celor din conducerea BEC. Ziaristul este un justițiar în adevăratul sens al cuvîntului care nu ezită să pună la punct
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
în viața publică nu a fost pînă acum niciodată demonstrată. Iar atitudinea de distanțare superioară față de restul omenirii, proprie scriitorului, nedumerește și irită pe cei care nu văd semnificația reală a literaturii în desfășurarea vieții de zi cu zi. Ostilitatea, mefiența sau ignorarea denumesc coordonatele de bază ale modului în care "ceilalți" îi privesc pe scriitori. Nu vom găsi însă formulate explicit aceste adevăruri în discursul nici unei puteri politice, indiferent de țară sau de regim. Noțiunea magică de Cultură se cere
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
ale mistificărilor de tot felul. Sub portretul de aristocrat al unui Tolstoi bătrîn, bunăoară, se ascund zeci de schițe, care trebuie cunoscute, pentru a nu-l prețui în chip convențional. În fiecare studiu din Calea de acces se simte aceeași mefiență față de admirația protocolară, față de lectura lejeră, la lumina artificială a prejudecăților. Începi să-ți dai seama, aproape de sfîrșitul cărții că, de fapt, L. Raicu forțează filtrul operelor pentru a face să treacă prin el autorii, nu încremeniți într-o imagine
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
surîs la final, cînd simetriile oarecum previzibile ale pulsației cvadrate și ale dialogului cuplet-refren din rondo-ul părții a treia, au fost ocultate de năvala cîntului izvorîtă din bucuria de a face muzică. O bucurie care spulberă orice teamă sau mefiență. Și care ațîță dorința, altminteri cuviincioasă și cumpătată, de a ne re-întîlni cu muzica lui Mozart. Dar și cu Șerban Novac, slujitorul unui instrument ce numai la noi nu e privit ca june-prim și primit ca prim-ministrul unora dintre
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
dar nici să aruncați cu lături în oameni ce își văd de drumul lor, cu bună-credință, că, altminteri, vă asumați riscurile meseriei. Pe principiul arghezian: la un țucal aruncat pe degeaba în capul unui om, vi se cuvine o latrină". Mefiența amar-zîmbitoare a majorității textelor devine aci tăișul de sabie ce retează fără șovăire capul de carton al marionetei ideologice cu retrospective ifose de mecenat. Ne îngăduim a medita, într-o perspectivă contrafactuală, că, mai potrivită decît postura de editor al
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
o rupe intim cu regimul opresiv, Titus Popovici a efectuat o lungă și periculoasă echilibristică: între a beneficia din plin de avantaje exorbitante în raport cu ceilalți muritori, dar, în același timp, de a se compromite cît mai puțin prin scris. Rezultat: mefiența continuă a autorităților, paralel cu discreditarea în ochii intelectualilor adevărați. Există, din păcate, o întreagă legiune de scriitori români care au adoptat în perioada comunistă stilul de comportament Titus Popovici, montînd la nesfîrșit o existență bazată pe double face : în
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
strădania poetului de a găsi acestor forțe de o izbucnire, uneori primitivă, făgașul și eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se oglindeau constant în înțelegerea lui Ion Pillat care, cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
a scriitorului. Am vizitat-o pe doamna Sarmiza Eglantina Ghenovici într-o mansardă din blocul Adriatica, pe cheiul Dâmboviței. Era o bătrânică mică de statură, stafidită, trecută de 80 de ani (fusese profesoară de franceză!) care m-a întâmpinat cu mefiență - justificată în conjunctura anilor '80 - și a promis că va reinscripționa pe soclu numele lui Nicolae Filimon, rugându-mă "din suflet" să nu mă adresez "la foruri", era vădit înspăimântată. Sarmiza a decedat după vreo trei sau patru ani uitând
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
cât am putut această teză și am spus: chiar când România se află într-un regim totalitar, adevărata literatură se scrie în țară. Și am dat exemple din ceea ce s-a putut înfăptui chiar și sub Ceaușescu. Or, acum această mefiență între scriitorii din țară și cei din exil aproape a dispărut. Mai există ici-colo, dar nu cred că sunt vinovați atât cei din țară, cât mai ales scriitorii din exil. În ultimii ani, toate romanele lui Paul Goma au apărut
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
el în cazul Anei Blandiana. Nu am nici o intenție de a-i închina dulcețuri encomiastice, cu atît mai mult cu cît, potrivit propriei mărturisiri din Fals tratat de manipulare, autoarea nu doar că detestă laudele, dar în genere are o mefiență principială față de tot ce înseamnă cronică de carte, bună sau rea. Bănuiala pe care poeta a verificat-o în timp este că criticii folosesc o carte ca pretext pentru a-și etala idei ce nu au nici o legătură cu cartea
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
Luminița Marcu Trebuie să spun că la început am privit cartea lui Teodor Baconsky (Ispita binelui, Editura Anastasia) cu oarecare mefiență. Nu pentru că autorul n-ar fi dintre cei mai interesanți, Teodor Baconsky e binecunoscut pentru exemplaritatea cu care își îndeplinește rolul de ambasador pe lîngă Sfîntul Scaun, e un tînăr cărturar de formație teologică ortodoxă, cum nu sînt mulți; i-
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
ai epocii, în jurul căruia o mitologie se țese, însoțind ascensiunea profesională. Fidelitatea față de opțiunea paternă trădează în egală măsură un complex al scriitorului autohton, asupra căruia Nicolae Iorga insista încă din 1890. Refuzul unei cariere exclusiv literare e semnul unei mefiențe față de "profesionism" în literatură: cultivată ca un "violon d'Ingres", vocația scrisului îl plasează pe Ionel Teodoreanu, ca pe mulți alții, în spațiul unui diletantism strălucit. Legitimarea socială continuă să se realizeze prin practicarea unei "profesiuni onorabile". Aminteam de impactul
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
Sorin Lavric Descinzînd dintr-o familie normandică în mijlocul căreia a avut parte de o sobră educație catolică, Jacques Duquesne e pe jumătate creștin și pe jumătate francez, asta însemnînd că mai întîi posedă un ștaif conservator în virtutea căruia privește cu mefiență platitudinile moderne, dar mai apoi e suficient de mlădios pentru a se adapta noilor constrîngeri în vogă. Așa se face că, deși absolvent de Drept și Științe Politice, consacrarea i-a venit pe calea gazetăriei culturale, normandul încăpățînîndu-se să scrie
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]