205 matches
-
de interior, deprins a-și depăna reveriile între rafturile bibliotecii sau în plimbările pe aleile moșiei de la Miorcani, Dinu Pillat moștenise nu doar umoarea lirică a tatălui, dar și optica lui ideologică: o inaderență funciară față de proiectele politice și o mefiență spontană față de ideea angajării în numele unui ideal colectiv. Și, dacă politic nu avea nimic în comun cu legionarii, în schimb ce îl lega de ei era afinitatea spirituală: Dinu Pillat, Așteptînd ceasul de apoi, prefață de Gabriel Liiceanu, ediție îngrijită
Hristoși în serie by Sorin Lavric [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
un râs aparte, acționând ca un tampon ce împiedica să se emane vreun resentiment. Până să înțelegi ce voise popa, zâmbetul, râsul te furau, lăsând orice reacție negativă deoparte, cât ai fi fost de bănuitor! Doar bunicul era copleșit de mefiență față în față cu fiu-său! Pesemne, nu-i venea să creadă că el, cam libertin în tinerețe, putuse avea un băiat ca Artemie! Pe de altă parte, el atrăsese, din moment ce devenise stâlpul casei, respectul celor din jur, dar și
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1449390043.html [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
privind transferul considerabilei sale averi, la sfârșitul memoriilor sale, cu o paralizantă premoniție, dizgrațiatul Constantin Marghiloman va trage un exasperant semnal de alarmă: ”AMENINȚARE DE PEPUBLICĂ” Până la urmă fatalitatea, cum ar zice chiar nenea Iancu, se va produce. Istoria, cu mefiența sa, va da naștere unui puternic cult al statului. Căci o republică nu vine niciodată singură. Am zis! Pentru conformitate: Ion Ifrim Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxix.html [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
Mă tem că de tăcerea din jurul cărților Danei Dumitriu e responsabilă o similară slăbiciune a receptării. Care poate fi tradusă printr-o stranie teamă de a valida un roman istoric comme il faut, dar nu tocmai comme d'habitude ; o mefiență în a înlocui politica inexistentă în teorie și inoperantă în practică din faptele voievozilor noștri de ev mediu cu ritualurile și doctrinele calculate ale unui stat modern; o ezitare în a împrospăta canonul cu un roman apărut acum ceva mai
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
prezența artiștilor din România. Dacă la debutul unui eveniment participarea acestora este de-a dreptul irelevantă, la maturitatea lui, și Bienala... de la Ploiești a dobîndit o asemenea maturitate, interesul lor devine, literalmente, asalt. Există, în această atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la ca-păt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și nu mai implică
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
față de critic. S-a ales cu "cinstea" de a fi un mărunt nomenclaturist, membru oarecare în Marea Adunare Națională, membru într-o Academie epurată de adevărații academicieni, fără, practic, dreptul de a-și reedita Istoria, fără catedră, cu disprețul și mefiența dintotdeauna, față de intelectuali, a activiștilor, a conducătorilor supremi din partidul unic. În a doua jumătate a vieții sale, după înregimentare, marele critic n-a mai creat nici o mare operă, cît de cît comparabilă cu Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iar ambele au fost opuse tradiției, care a fost identificată cel mai adesea cu religia, iar uneori cu elemente culturale care țin de obiceiuri, moduri de comportare, reguli de conviețuire, valori referențiale, mentalități etc., proiectate într-un trecut privit cu mefiență. Rațiunea analitică sociologică s-a vrut a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și funcționale, eficiente și universalizate. Raționalitatea valorilor seculare era inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
individuale. Cu cât calificările sunt mai înalte, cu atât probează capacități reflexive mai competitive la nivel individual. În constituirea și recunoașterea pe piață a calificărilor, au apărut deja noi tendințe. Mai întâi, expansiunea certificării formale prin diplome a generat o mefiență în percepția lor socială. Diplomele ar fi devenit substitute ale competențelor efective într-o asemenea măsură, încât inflația de diplome se asociază cu o deflație a calificărilor performante. Drept urmare, pentru a contracara acest efect perceptiv, diploma trebuie să includă într-
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de unde și prăbușirea prin care va trece în scurt timp. În schimb, aderența la ideile socialismului se explică prin antecedentele spirituale pe care le moștenise de la tatăl său. Grigore Conta a fost un popă atipic: un ateist convins, privind cu mefiență scornelile Bibliei (motiv pentru care în 1878 avea să fie caterisit din clinul bisericesc), și în același timp un răzvrătit social care răbufnea de ură față de arendașii alogeni din Moldova. De starea aceasta de spirit s-a molipsit și fiul
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
colegii noștri de la ACADEMIA CAȚAVENCU au transformat-o în capăt de țară, pornind de la principiul autohton că e mai bună o partidă de tenis la vremea ei decît toate recomandările din lume. Dar, parcă pentru a diminua acest soi de mefiențe, și editorialistul CURIERULUI NAȚIONAL, Valentin Păunescu, afirmă că apariția pe firmamentul politicii externe românești a soției premierului a fost și inspirată și eficientă. Cu alte cuvinte, să dăm soției ce e al soției, chiar dacă nu se va ști, cel puțin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
și nefrămîntat de părtiniri. Optica aceasta distantă îți dă un gust de dezabuzare, căci consecința ei imediată nu e atît relativismul, evident pentru oricine s-a obișnuit să vadă în istorie sursa unor repere pentru viitor, cît scepticismul istoric: o mefiență statornică față de relevanța evenimentelor trecute și o rezervă apriorică față de natura umană. Dacă așa arată istoria, atunci o putem ignora, oricum nu învățăm nimic de pe urma ei - aceasta e reacția cititorului la lectura cărții. Ți-e cu neputință să ți-l
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
o carte frumoasă - cu fire ale buneivoințe. Știu că o viață nu se construiește prin decrete à priori, și în practică fidelitatea intransigentă e refuzul existenței reale. Cred că e imposibil să trăiești à priori, fără program. Știu prea bine: mefiența vis-à vis de limbă, frica perpetuă de a fi rău înțeles și de a se imputa intenții pe care nu le aveai, dar pe care celălalt le descoperă în tine ca pe niște greșeli, sunt în fond în fiecare din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încoace. Dar drumul pe care l-a urmat este foarte diferit de cel al lui Freud".5 Aproape obsesiv, cei care încercau să marginalizeze valențele demersului psihanalitic invocau eseul Noua structură și opera lui Marcel Proust, scriitorul manifestându-și aici mefiența în legătură cu posibilitățile freudismului de a sonda psihicul uman și, implicit, domeniul literaturii. E însă foarte probabil ca autorul Tezelor și antitezelor să nu fi asimilat, până la acea dată (1936), conceptele fundamentale ale medicului vienez, mai ales că eforturile sale erau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se par destul de firave. În fond, pentru aprofundarea eroticii camilpetresciene are prea puțină importanță dacă amorul-pasiune îl caracterizează pe Tristan sau pe Lancelot, din ciclul Arthur și cavalerii Mesei rotunde. N-am înțeles, de asemenea de ce Al. George manifestă atâta mefiență față de concluziile care se desprind din cartea Dragostea și Occidentul, ca și atitudinea lui sarcastică față de intenția lui de Rougemmont de a urmări atent anumite aspecte ale mentalităților din Evul Mediu. Superficialitatea cu care tratează importanța mentalităților demonstrează anacronismul ideologic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
formula sacramentală a rugăciunii. Se știe că creștinismul primar ca formă de comunalism a exorcizat proprietatea privată, pentru ca apoi să permită și chiar să Încurajeze, În limite niciodată trasate exact, acumularea proprietății materiale. Există Însă chiar și azi o oarecare mefiență a comportamentului religios creștin la opulență, un anumit impuls spre reticență la consumerism și selectivitate, dacă nu spre economisirea riguroasă a efortului uman, deci În linii mari, o strategie proprie privind acumularea proprietății. În legătura pe care am descris-o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
folosind, și el, un nume fals, încercând să dea de urma lui Mildred/Muriel, Patton refuză să-i furnizeze orice informație, deranjat de aroganța investigatorului din Los Angeles. Deși nu are intuiția dramei care avea să se producă, doza de mefiență naturală a omului ce trăiește în sălbăticie îl determină să refuze orice colaborare cu polițistul din oraș. Figura lui Marlowe însuși suferă modificări substanțiale, prin comparație cu aparițiile sale anterioare. Nu e vorba doar de schimbările vizibile la nivel fizic
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
profesionale, recuperarea istoriografică a rezistenței anticomuniste nu a fost la Început un subiect agreat În mediile academice (institute de cercetare, universități), ea realizându-se cu predilecție În cadrul unor societăți și organizații din zona societății civile: Academia Civică, Fundația Memoria etc. Mefiențele față de un asemenea subiect Încorporau și tarele unei mentalități din lumea istoriografică puternic contaminată și marcată de ideologia comunistă, mai ales În ceea ce privește segmentul istoricilor specialiști În istorie contemporană. Această problematică a rezistenței anticomuniste devine subiectul unor cercetări sistematice, instituționalizate În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
prohibitivă este una aparentă: lecturile efectuate În paralel la comitetele de cultură locale și la cele de partid, precum și la CCES35 (Direcția Publicații sau Direcția Literar-Editorială) au rolul de a se verifica reciproc și de a menține o stare de mefiență (și complicitate) generală favorabilă acceptării unui joc infinit și indefinit. Deplasările periodice ale redactorilor Înspre „magnetizantele” foruri contribuie la statornicirea unei relații de subordonare și negociere care absolutizează ideea de control instituțional rarefiat, dar foarte concret la nivel interpersonal 36
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de mătase; atelire pentru facerea roadelor chimice; fonderii; vapore; o flotă pe apă; o armie mare și disciplinată etc. Sub următorii lui, toate acestea au degenerat” (Opere, vol. VI, ed. cit., pp.235-236). 68. Mărturie deseori confirmată de alte surse. Mefiența turcilor față de vaccinarea după modelul Jenner a fost redutabilă - numai o „ordonanță energică a lui Mahmud al II-lea a pus capăt, În 1839, acestui refuz și vaccinarea a devenit obligatorie pentru toți copiii”, cf. Galip Ata, „Évolution de la médecine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Hügel (memoriile lui apar În 1845) și H. Steinbach (devenit comandant de batalion). Medicul general al armatei Khalsa avea să fie un francez, dr. Benet. Un artilerist remarcat avea să fie rusul Vievkenavici, În timp ce spaniolul Hurbon era inginer. Surprinde, În comparație cu mefiența inițială, angajarea mai multor englezi: Fitzroy, Foulkes, Gillmore, Harvey, Leslie etc. 99. Scrisorile de recomandare ale lui Swoboda Îi vor fi extrem de utile lui Honigberger; la fel, Swoboda Îl ajutase pe Kőrösi Csoma, care rămăsese În Bagdad Între 21 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în limitele Ortodoxiei, era de strictă actualitate. Dacă Biserica Catolică stabilise ca prag normativ tomismul, Biserica Ortodoxă nu fixase un asemenea prag, nu dintr-o lipsă a conștientizării raportului indestructibil dintre Ecclesia și Tradiția apostolică, ci mai degrabă dintr-o mefiență în forța Tradiției ortodoxe. Emblematică este mentalitatea laică a oamenilor Bisericii care lucrează în presă și care sunt lipsiți de preocupări spirituale în această activitate. Un scurt tablou al presei religioase ar putea fi unul elocvent în acest sens (a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române o mentalitate păguboasă, "o convingere întunecată și irațională" conform căreia doar comunitatea religioasă ortodoxă avea dreptul la protecția statului, în virtutea relației directe a autorității laice cu cea ecleziastică. Mai mult, ierarhia Bisericii Ortodoxe manifesta o mefiență și chiar o teamă endemică față de orice încercare de legiferare din partea statului asupra celorlalte culte religioase 28. Biserica nu trebuie să se găsească la remorca statului laic, ci ea "trebuie să intre în adevărata ei funcțiune, așa încât, nerefuzând a da
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
al unei civilizații, a noastră, care, pe de o parte, a adus pe lume tehnicile, mereu în progres, ale producerii, ale reproducerii, ale comunicării imaginilor, iar, pe de altă parte, pe latura filozofiei sale fundamentale, a dat dovadă de o mefiență iconoclastă (care "distruge" imaginile sau măcar le suspectează) endemică"205. Nu este în intenția mea, desigur, să aprofundez polemicile care au vizat, în domenii particulare ale teoriei sociale 206, precum antropologia, psihologia sau sociologia, problema imaginilor reflectate în conștiință (individuală
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
feministă declarată pe care am întâlnit-o a fost (și este) o flamură a feminismului în România, care folosea și încerca să răspândească corectitudinea politică într-o societate care nici nu auzise de așa ceva și pe care o privea cu mefiență maximă. Vocile critice la adresa corectitudinii politice erau în vremea respectivă extrem de multe și din registrele superioare ale intelectualității. Așa că ea apărea într-o lumină nouă și extrem de pozitivă în raport cu închistarea pe care o dădeau studiile moral ortodoxiste, ironic teologale și
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
schemelor cognitive, a imaginii.) Identificăm aici continuitatea în orizontul cognitiv a celor două forme de descoperire a adevărului. Durand observa faptul că apare paradoxal progresul tehnicilor de proliferare a imaginilor, tocmai într-o civilizație care a dat dovezi constante de mefiență iconoclastă. Occidentul a suspectat mereu imaginea de superficialitate sau chiar de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]