78 matches
-
felină, El se închină, fire canină, Iubita lui stă într-o cadă, Fără să-l uite, fără să-l vadă. El, ochelari, fumează, bea, Nu știe ce-i o cafenea, Ea se dezbracă, el face la fel, Nu-i vizitează Mefistofel. Bonnard fragil și meditativ, Însăși privirea e un stativ, Nud în oglindă, fără oglinzi, Dar firea omului nu o cuprinzi, Poate cățelul mai înțelege, Este al lui, mai sus de lege. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Bonnard / Boris Mehr : Confluențe Literare
BONNARD de BORIS MEHR în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Bonnard_boris_mehr_1333348895.html [Corola-blog/BlogPost/346321_a_347650]
-
căzând pe osânda sângelui obscure danaide joacă pe timpane la porțile palatinului lui nero prevestindu-i frumoasa lui nebunie logos mă întreabă de ce incendiez metaforele în pivnița lui auerbach e posibil ca imposibilul să devină posibil să-l chem pe mefistofel în ajutor în aventuroasa noastră pornire spre cucerirea golfului de corali din care vom face candele cerești pe care îngerii le vor aprinde la raclele sfintei iubiri care zace în cimitirile de groază ale apocalipsei ninge peste noi funinginea din
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Logos_si_eros_ion_ionescu_bucovu_1352114233.html [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
când Pâcă fluierau, Nici pe Ahoe nu-l mai cunoșteau, Efectul Coandă fiind cam ignorat, Poeții s-au pus pe versificat. Iubita-fee a plutit ușor Deasupra capetelor supergeniilor, Cate fumau în draci ți beau la fel, Era cred mâna lui Mefistofel. Pălăvrăgeala fără rost s-a întrerupt, Nenorociții îndeajuns au supt, Afară, strigă șeful-pompier, Ziceai că este însuși Robespierre. Iubita mea plutea mereu mai sus și m-am trezit de vorbă cu Iisus. Nu știu cum s-a terminat Seara aceea de Shabat
CĂDEREA BABILONULUI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1413698975.html [Corola-blog/BlogPost/383806_a_385135]
-
dragoste, depărtarea fiind chiar motivația acestei apropieri între ființele care se iubesc. Ajung la mitul androginului lui Platon din Banchetul, preluat de mulți scriitori (găsit în mitologiile arhaice dar și în literatura română modernă, Adam și Eva de Liviu Rebreanu, Mefistofel si Androginul de Mircea Eliade: „Acele făpturi omenești din vremurile acelea era un bărbat-femeie, numit androgin, iar alcătuirea lui, ca și numele, ținea și de bărbat și de femeie”. Androginii aveau patru mîini și patru picioare, și un singur cap
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1429074255.html [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
nu cred că ar trebui judecat prea aspru. Mi-a placut maxim anti-product placementul McDonald’s din Dark Shadows (îl veți recunoaște în scenă în care Barnabas se înfiorează în fața M-ului gigantic galben pe care il crede simbolul lui Mefistofel), iar CGI-ul și cinematografia (plus coloana sonoră, despre care vorbeam mai sus) sunt de excepție. Așadar, duceti-va și vedeți filmul, o să vă placă.
Umbre întunecate by http://www.zilesinopti.ro/articole/2597/recomandam-umbre-intunecate [Corola-blog/BlogPost/99408_a_100700]
-
îl individualizează și îi conferă o anume poziție între semeni - este motivul pentru care artiștii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv și un altul, eul creator. Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o natură angelică și deopotrivă demonică, definirea sa
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1443181750.html [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
îl individualizează și îi conferă o anume poziție între semeni - este motivul pentru care artiștii se definesc printr-un eu biologic, obiectiv și un altul, eul creator. Scindarea sufletului stă la baza capodoperei goetheene, Faust: acesta face un pact cu Mefistofel (diavolul) pentru a dobândi cunoașterea umană, opusă celei divine. Nu putem ignora nici scindarea eului despre care se vorbește în folclor, unde omul este văzut în același timp bun și rău, având o natură angelică și deopotrivă demonică, definirea sa
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1443091470.html [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
John Quinn. Epuizarea și vidul interior se instaurează pe măsură ce scriitorul grăbește terminarea romanului: Cu toate acestea, ultimul cuvânt al romanului, atribuit lui Molly Bloom, constituie o afirmație triumfală: „Da”. Joyce îi dezvăluie lui Frank Budgen sensul acestei monosilabe criptice: în timp ce Mefistofel din "Faust" proclamă „Sunt spiritul ce-ntotdeauna neagă” (»Ich bin der Geist der stets verneint«), Molly Bloom, femeia arhetipală, poate răspunde „Sunt carnea ce-ntotdeauna afirmă” (»Ich bin der [sic] Fleisch der stets bejaht.«). De altfel și piesa "Faust" se
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Înfățișa pe cei doi mari scriitori germani, Schiller și Goethe. Structural, lucrarea este alcătuită din 3 părți, fapt sugerat Încă din titlul dat de compozitor, O simfonie inspirată de Faust cu 3 schițe ale personajelor după Goethe: Faust, Gretchen și Mefistofel. Prima secțiune - cea care Îl Înfățișează pe Faust - este substanțială, constituindu-se ca o sinteză a Întregii simfonii deoarece multe dintre temele și motivele care apar se vor regăsi de-a lungul Întregii piese sub diverse prelucrări. Prima temă a
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
mai lentă și mai liniștită, În concordanță cu candoarea virginală a fetei. Progresiv, teme din prima secțiune sunt introduse, sugerând apariția lui Faust, până ce tema acestuia și cea a Margaretei se Împletesc Într-un duet pasional al iubirii. Apariția lui Mefistofel În ultima secțiune poate fi interpretată ca o Înfățișare a unei laturi caracterologice a lui Faust, o altă fațetă a personalității eroului sau poate fi Înțeleasă ca o portretizare a personajului demonic. Indiferent de opțiunea pe care ascultătorul o va
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
ca o Înfățișare a unei laturi caracterologice a lui Faust, o altă fațetă a personalității eroului sau poate fi Înțeleasă ca o portretizare a personajului demonic. Indiferent de opțiunea pe care ascultătorul o va alege, se poate remarca incapacitatea lui Mefistofel de a-și crea propriile teme. În schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
a-și crea propriile teme. În schimb, sunt preluate temele lui Faust Într-o viziune nouă, distorsionată, mutilată În reprezentări diabolice și pline de ironie. Muzica ajunge la limita atonalismului, două teme din secțiunea lui Faust creând o fugă infernală. Mefistofel apare Însă dezarmat În fața inocenței Margaretei, a cărei temă rămâne intactă și care reușește să-l alunge spre sfârșitul părții. Simfonia se Încheie cu un „Chorus misticus” ce are un caracter senin și optimist. Corul de voci masculine cântă versurile
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
Lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului." În textele apocrife și în Noul Testament, Satana este un demon rebel, dușmanul lui Dumnezeu și al omenirii, și întruchiparea răului. Satan mai este cunoscut și ca diavolul, "Prințul întunericului", Lucifer, și Mefistofel. Este o ființă spirituală superior omului.Biblia nu dezvăluie numele lui, doar titluri: diavol, împotrivitor, tatăl minciunii, rebel. În islam, Iblis (arabă إبليس), este diavolul principal. Perspectiva islamică asupra lui Satana are atât puncte comune, cât și diferențe cu cele
Satan () [Corola-website/Science/303590_a_304919]
-
pentru copii istoria vigurosului galinaceu! Din același spirit burlesc vine și altă ingeniozitate a fostului diacon - de data asta inocentă. Oricît de hazliu ar părea, Povestea lui Stan Pățitul e fundată pe tema faustică a pactului cu diavolul, mutată la sat. Mefistofel care bîntuie meleagurile moldave și care, dacă nu-l întinerește pe vremelnicul lui stăpîn uman, cel puțin îl îmbogățește și-i găsește o soție convenabilă, se numește Chirică, diminutiv de la prenumele Chiriac - derivat din grecescul Kir, Kirie, adică „domn”, „Dumnezeu
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
dar, în special în perioada bipolară a superputerilor din Războiul Rece, vulnerabilitatea la mită a multor regimuri ale țărilor cele mai slab dezvoltate a fost sistematic exploatată, atât de Uniunea Sovietică, cât și de Statele Unite.16 Sunt implicați, așadar, atât Mefistofel cât și Faust, atât ispititorul cât și cel ispitit, atât perspectiva cererii, cât și cea a ofertei. O parte fără cealaltă nu poate exista. Note 1. O cleptocrație este definită aici ca un stat perceput de conducătorii lui doar ca
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
aceea de a-i ajuta și de a-i face fericiți pe alții, și nu propria persoană, ca până atunci, gustând delectarea clipei supreme a actului de generozitate. Gest care îi va aduce cu adevărat fericirea și senzația de împlinire. Mefistofel pierde prinsoarea. Lemurele îi îngroapă trupul lui Faust, iar sufletul lui, în glorie cerească, este luat de îngeri și dus la Tatăl Ceresc, obținându-și mântuirea. Sufletul îi fusese salvat. Acel suflet care pe pământ a purtat denumirea de Faust
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
1947), în „caiete” și „îndrumătoare” culturale sau înregistrate pentru emisiuni radiofonice. Dezinteresat de soarta propriilor scrieri, cea mai mare parte rămânând risipită în publicațiile vremii, de multe ori R.-Ș. preferă să folosească pseudonime: Cronicarul Dâmboviței, Ion Dacu, D. Dinu, Mefistofel (cu Horia Furtună), V. Ronea și V. Rugă (cu Al. Băbeanu), V. Sângeru, V. Șerban. În poezie trece prin diferite formule, de la cele tradiționale la cele moderat moderniste, fiind caracterizat de E. Lovinescu drept „un fraged pastelist și un frenetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
melancolic al lui Telescu din poza de pe coperta cărții sale și simte o rudenie de neexplicat cu dispărutul. E atît de familiar! Deodată Înțelege: este zîmbetul unuia care l-a Întîlnit și el pe Diavol. Telescu Îi este frate Întru Mefistofel. Cu toții cad de acord că le place mirosul merelor răscoapte. După castroane de borș de varză și piroști cu smîntînă și sos de mere, Tiffany și Milena pleacă la o ședință foto, „coperta și posterul“ unei mari reviste de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat, al casei scărilor. Dar Fratele, zefliu, încă nu se dădea plecat. Câh-hmm... și Diavolul? Tâlharul? Mastema, Maldoror, Mefistofel, Lucifer, Prințul Minciunilor, acela cât de multe nume ar putea să aibă? Cine s-o știe? E posibil, ba chiar e foarte probabil, ca Satana să inculce în oameni credința falsă că numele, ca și puterile lui, ar fi nenumărate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1995, p. 348. 86 René Guénon, Regele lumii, traducere din franceză de Mihai Ungureanu și Ana-Maria Ștefan, Iași, Editura Institutul European
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Cultul lui Buddha - Zeul Soare”) care a putut răspunde invitațiilor lui Eliade de a contribui și la a doua revistă fondată de acesta la Chicago. 2. Pentru rolul privilegiat pe care l-a avut patternul androginului și cel al lui Mefistofel în cadrul conferințelor Eranos, în particular la G. Scholem, Corbin și Eliade, vezi Steven Wasserstrom, op. cit., cap. „Use of the Androgyne in the History of Religions”, p. 214. 3. Vezi „Mythologies asiatiques et folklore du Sud-Est européen: le plongeon cosmogonique”, RHR
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
-l comite. Acesta ar fi aspectul moral. Din punct de vedere psihologic, Binele ca și Răul sunt nu numai tendințe ale Eului, ci și moduri de „a fi” ale acestuia. Binele afirmă, pe când Răul neagă. Întrebat de Faust cine este, Mefistofel Îi răspunde: Sunt spiritul ce totul neagă... Astfel cam tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu. Mefistofel este conștient de natura sa. El simte și știe acest lucru. La fel, Sf. Pavel din Tars trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ci și moduri de „a fi” ale acestuia. Binele afirmă, pe când Răul neagă. Întrebat de Faust cine este, Mefistofel Îi răspunde: Sunt spiritul ce totul neagă... Astfel cam tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu. Mefistofel este conștient de natura sa. El simte și știe acest lucru. La fel, Sf. Pavel din Tars trăiește, În planul vieții sale interioare, neliniștea pe care i-o dă conflictul dintre Bine și Rău, ca două tendințe care se confruntă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică a maestrului (Virgiliuă și a discipolului (Danteă, educatorul și elevul, cel care conduce și cel care este condus. Un alt dublet cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]