260 matches
-
Constantin Țoiu Casa lui Călinescu (martie 1961). Exiguitate extremă. "Bordeiul" de lângă poartă. Impresie de Stat major refugiat într-o cazemată. Totul este proiectat înăuntru. Megalomania nu suportă în jur decât o lume liliputană. Geniul, poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu o aparență de modestie, sub forma nemulțumirii de sine a geniului romantic: "Conștiința insuficienței mă stăpînește mereu, cu toată aparența de infatuare". "Modestia, observă cu justețe Valentin Ionescu, e a omului excepțional, întotdeauna însă falsă, ea nu
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa dependență față de grupul social
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
și nici artele plastice, oricît de marcate ar fi ele de comenzi rigide ori de manipulări subtile, nu poartă în sine, așa cum o face tot arhitectura, sentimentul supunerii și misterul umilinței, ostentația burgheză și aspirația eternității, căutarea tihnei și dezmățurile megalomaniei. Și, într-un anumit fel, lucrurile sînt explicabile: arhitectura este o exprimare directă, explicită și incapabilă să se autoprotejeze prin ambiguități și prin penumbre. Iar cine și-ar propune să inventarieze comportamentul speciei, de la omul troglodit și pînă în zilele
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu megalomaniile lor cincinale. Iarăși - destins - de-a lungul șerpuitor al Ozanei, pînă la... pînă la... Cum să ocolesc Humuleștii lui Creangă! Cobor și mă-nchin minunii de bujdă (soră cu cea din Țicău), mai proaspătă și mai rîzătoare acum, la reapărutul
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
în care românii se nasc odată cu sorii și planeții), ca și cea a genezei politice a globului pămîntesc (la fel de ușor “înființat” ca o organizație de Partid), par scoase dintr-un Abecedar pentru oligofreni. Împinsă dincolo chiar de limitele naționaliste ale megalomaniei ceaușiste (Traian și Decebal, clișee ale genezei autohtone, fiind uitați cu desăvîrșire), apariția “românilor” și a “României” (etern și inevitabil socialiste) e mutată în cronotopia Big-Bang -ului, într-o vîrstă premergătoare tuturor celorlalte și într-un pionierat al pionieratelor care
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
constant de cititori fideli. În mare, cam acesta ar fi statutul scriitorului Nicolae Breban și la acest nivel se situează și orizontul de așteptare al celor care deschid Memoriile sale. S-a vorbit, în ceea ce-l privește, despre accesele de megalomanie și recunosc că mi-am creat o anume așteptare și din această perpectivă, cu atât mai mult cu cât formula memoriilor are, spre deosebire de jurnal, avantajul (deși adesea e vorba de un handicap) că scriu trecutul prin prisma prezentului. Cu alte
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă, ignoră, de fapt, istoria. De aceea Nicolae Breban este și un mare nostalgic. Nu o poate spune în gura mare, dar oscilația cu care ne prezintă comunismul îl trădează. Ubi sunt? este
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
Ion Simuț Camil Petrescu nu a fost înțeles prompt de E. Lovinescu, al cărui cenaclu l-a frecventat și în a cărui revistă "Sburătorul" a publicat poezii. O dovedesc agendele criticului, unde abundă comentariile negative, privitoare mai ales la megalomania camilpetresciană. Scepticismul criticului față de scriitor (exprimările sale reticente sunt foarte clare în legătură cu poetul, dramaturgul și publicistul) e oarecum paradoxal, dacă ne gândim că E. Lovinescu miza pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
politicii dîmbovițene (în frunte cu "fostul poet de curte al Dictatorului", Corneliu Vadim Tudor, ajuns lider al unui partid ultranaționalist, cel care promisese să "curețe țara de evrei, țigani, alte minorități și homosexuali" " vezi pp. 231-232), peisajul sordid (amestec de megalomanie și sărăcie cruntă, dominat de clădirea faraonică a Palatului Parlamentului), corupția și goana bezmetică după cîinii vagabonzi apar obsedant în gîndurile autoarei. Bucureștiul copilăriei și tinereții ei a fost de mult făcut una cu pămîntul de buldozerele ceaușiste, vechile cunoștințe
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
și rahitice, adaptate noii revoluții agrare; vânjoșii ciulini în devenire completau peisajul împreună cu o mulțime de insulițe de pământ arid cu urme, ici-colo vizibile, ale unuia dintre cele mai mari sisteme de irigații din Europa. -Păi, da, zice Haralampy, că megalomania ne-a mâncat zilele: Casa Poporului, recolte astronomice, coloși industriali, Comtim... -De ăsta am scăpat, am zis, l-am dat la vecini... Nu m-a auzit, așa că a continuat: -...Un sistem de irigații uriaș " ce să facă democrația cu el
Vizită de lucru cu amintiri... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12725_a_14050]
-
militar în Legiunea străină, dar și ale unui explorator dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea, dar și mai mult decât atât. Era filosoful, căutătorul adevărului ultim, un ins dotat cu o inteligență excepțională. Sey Mondy are o megalomanie dubioasă, când de demon distructiv, când de creator demiurgic, pusă mai clar în evidență de povestea apartenenței lui la "un comando spiritual" de doisprezece scriitori, toți scorpioni, convocați și sechestrați într-un loc secret, într-un Defileu și un Lapidarium
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
uneori latura deplorabilă, de inegală grație sufletească" (p. 43). Despre Nicolae Breban scrie în 1962: "Ce mă nemulțumește la N(icolae) B(reban) e brutalitatea lui (care nu e semn de forță), caracterul peremptoriu al afirmațiilor pe care le face, megalomania furibundă" (p. 100). Despre același Breban, trei ani mai tîrziu: "Am un prieten pe care încep să-l detest: Breban. Cu tot formidabilul lui talent, în raporturile personale e mînat de subiectivism furibund, pînă la fanatism (cea mai odioasă boală
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
care încep să-l detest: Breban. Cu tot formidabilul lui talent, în raporturile personale e mînat de subiectivism furibund, pînă la fanatism (cea mai odioasă boală a spiritului). Dumnezeule ce plăcere îi face să se audă dizertînd! Nu îngîmfarea, nici măcar megalomania nu mă supără atît cît faptul că are numai certitudini și nici un dubiu!" (p. 122). Fănuș Neagu într-o însemnare din 1980: "La Sinaia - a fost o catastrofă numită Fănuș Neagu. Huligan, antisemit - m-a terorizat o noapte întreagă pînă
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
acele nenorocite de caiete filosofice", fapt ce ar aduce adevărata realizare: "cel puțin să iau aci hotărârea că nu mă voi sinucide înainte de a le transcrie" (p. 28). Treptat, una din temele majore ale jurnalului devine conflictul cu lumea. Deși megalomania nu-l va ocoli (dovadă sunt "agendele" și memoriile lui E. Lovinescu), în 16 decembrie 1935 crede că nu are suficient orgoliu creator: " Cred că o dovadă a mediocrității mele e că, până acum, n-am avut curajul să înfrunt
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
Franței și populația Chinei, măcar să facem ce stă în puterile noastre, își va fi spus înțeleptul secretar general al Partidului, un supra-Tată ideologic, omnipotent precum zeii vechilor mitologii, intervenind discreționar în viața atâtor familii și modificându-le orbita în funcție de propria megalomanie. E greu de cuantificat suferința adusă de acest stahanovism biologic, considerat și astăzi de unii drept un salutar proiect de fortificare a neamului. Pe lângă miile de femei care au murit crucificate, literalmente, pe masa avorturilor clandestine (mama mea este una
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
accepte, atîta vreme, fără să crîcnească, toate fanteziile zămislite de mințile bolnave ale unor conducători cvasi-analfabeți? Cum a fost posibil ca o lume întreagă să privească neputincioasă - după ce ani în șir l-a cocoloșit cu cele mai înalte onoruri -, la megalomania agresivă a lui Nicolae Ceaușescu, un individ pe care bunul simț elementar te îndemna să îl eviți. O istorie a comunismului românesc este necesară, dincolo de informațiile factuale pe care le oferă, pentru a înțelege ceea ce s-a întîmplat în realitate
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
orice popor cult». Nici monograful nu se arată mai puțin mefient cu triumfalismul cultural de două parale: “Mesajul maiorescian este cât se poate de limpede: cel mai mare pericol de deznaționalizare pentru un popor este propria mediocritate, stagnarea în euforia megalomaniei de toate felurile și, implicit, absența raportării la criterii axiologice universale, transcendente” (pp. 17-18). Ceea ce aduce cu totul nou interpretarea lui Cornel Moraru, este un plus de competență în ceea ce numește “recuperarea logicianului și a teoreticianului filozofic”, un contur rotunjit
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
cărți, reviste, ziare de toată mîna, oglindind o elasticizare excesivă a criteriilor, o inoportună “egalizare” a numelor. Sub pretextul concurenței oneste și al dorinței de-a sluji interesul public, a proliferat o producție mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul și megalomania de natură individuală ori de grup și nu în ultimul rînd țelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
dramaturgului Emil Mladin, Avenida Populista, reunește patru dintre piesele sale, toate într-un act: Avenida Populista, Cașalotul (premiată la Festivalul comediei românești, în 2006), C.V. Ministerial și Cravata. Prima piesă, cea care dă și titlul volumului, e o satiră la adresa megalomaniei "conducătorilor supremi" din regimurile dictatoriale și a supușilor care le întrețin cu cinism visurile de mărire, în speranța de a se alege cu ceva de la festinul lor. În Avenida Populista, dramaturgul lasă "locul și timpul acțiunii la libera alegere a
Megalomani mari și mici by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9306_a_10631]
-
îi citești imediat cu intersul și simpatia rezervate prietenilor, știi că n-ai să fii dezamăgit. Oricum, bătrînul Cronicar crede că e mai plăcut să ai de-a face cu scrisul unui om decît cu scriitorul în carne, oase, vanități, megalomanii și susceptibilități. O asemenea "cunoștință din scris" îi e și timișoreanul Marcel Tolcea, poet și publicist ale cărui volume de poeme (două: Ochiul inimii și Bicicleta Van Gogh), dar și rubricile din "Orizont", "Adevărul", "Plai cu boi" ne-au încîntat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
de aripa scriitoricească cea mai legată de regimul comunist ca și de revistele nemijlocit propagandistice, Luceafărul și Săptămâna. Era un pseudomit lansat de ideologii partidului, menit a hiperboliza eul etnic ce s-ar fi cuvenit a constitui un suport al megalomaniei ,geniului Carpaților". Nu fără legătură cu pretențiile mai vechi ale sovieticilor cum că rușii ar fi fost pionierii mai tuturor invențiilor și descoperirilor din lume, așii transformării naturii - precum un decalc suficient de vizibil. Apucătura stalinistă care asocia cultul demențial
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
practică un asemenea cult al propriei sale personalități, o ediție a prozei sale fiind însoțită de fotografii care reprezintă: casă în care s-a născut scriitorul, primul său caiet de elev etc. Dar Vasile Andru este încă simpatic, prin naivitatea megalomaniei sale. Laszlo Alexandru, cu vizibilă lui nerăbdare de a deveni o autoritate în lumea literară și, mai ales, cu prozaicul sau spirit de observație, care îl ajută să descopere câte un vierme chiar și în cel mai frumos măr, nu
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
mai scurte perioade, și oameni onești în fond) pe care, de la un capăt la altul, Monica Lovinescu a sancționat-o. Că vreme de cincizeci de ani, această tară a purtat chipul comunismului și că, mai apoi, ea s-a numit megalomanie sau meschinărie interesată, e doar un amănunt. E motivul pentru care opera (exact așa !) Monicăi Lovinescu nu și-a pierdut nici azi din strălucire. Și, aș zice, nici din necesitate.
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
într-o elegantă manieră cinematografică de rigoare clasică - se constituie într-un elogiu adus imaginației. Virtute umană evidențiată prin excelență de arta filmului. După cum o demonstrează într-un cu totul alt stil waydowntown al regizorului scenarist Gary Burns, preocupat de megalomania arhitectonică, de așa-zisul "modernism gone wrong". Un tînăr funcționar plictisit ce lucrează într-o imensă clădire lansează printre colegi un pariu: salariile pe o lună celui care petrece un timp record fără să părăsească incinta vastă a uriașei "închisori
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]