9 matches
-
lui Socrate, căruia i-a fost discipol. Platon dă numele său dialogului care evocă moartea lui Socrate. Se cunoaște foarte puțin despre doctrina acestei școli. Unul din reprezentații ei, Menedemos, a transferat sediul școlii la Eretria ("școala din Eretria"). Școala megarică a fost creată de Euclid din Megara (a nu se confunda cu matematicianul Euclid din Alexandria, creatorul geometriei clasice, zise "euclidiene"). Filosofii megarici au jucat un rol important în dezvoltarea logicii, dând preferință dialecticii, și a metafizicii. Reprezentanți ai școlii
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
acestei școli. Unul din reprezentații ei, Menedemos, a transferat sediul școlii la Eretria ("școala din Eretria"). Școala megarică a fost creată de Euclid din Megara (a nu se confunda cu matematicianul Euclid din Alexandria, creatorul geometriei clasice, zise "euclidiene"). Filosofii megarici au jucat un rol important în dezvoltarea logicii, dând preferință dialecticii, și a metafizicii. Reprezentanți ai școlii megarice: Filosofia clasică greacă s-a dezvoltat mai departe și în epoca elenistică. Astfel la Alexandria a luat ființă "Școala din Alexandria", care
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
a fost creată de Euclid din Megara (a nu se confunda cu matematicianul Euclid din Alexandria, creatorul geometriei clasice, zise "euclidiene"). Filosofii megarici au jucat un rol important în dezvoltarea logicii, dând preferință dialecticii, și a metafizicii. Reprezentanți ai școlii megarice: Filosofia clasică greacă s-a dezvoltat mai departe și în epoca elenistică. Astfel la Alexandria a luat ființă "Școala din Alexandria", care a exercitat o puternică influență asupra gândirii filosofice în perioadele următoare, până în epoca expansiunii romane. În Atena, "școala
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
fiind înrudit cu cuvântul grec "κύων / kuôn", care semnifică „câine”, în amintirea lui Diogene, considerat un alt fondator al cinismului și căruia i se spunea „Câinele”, aluzie la modul său de a trăi. Școala cinică, alături de școala cirenaică, de cea megarică și de cea eritreică sunt cunoscute sub numele de ‘’Micii Socratici’’. Aceste școli au fost formate de elevi ai lui Socrate și sunt strâns legate de problema sofistică. ul s-a distins printr-o manifestare care a sfidat orice convenție
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
l-au urmat. Poftim, Socrate!" Da, așa este, zisei, putem numi socratici o grămadă de filozofi, așa în general, dar fiecare a întemeiat școli proprii de filozofie, nu s-au mulțumit să reia papagalicește conceptele lui. Așa a fost școala megarică, școala cirenaică, școala cinică, fără să mai vorbim de giganți ai gândirii filozofice ca Xenofon și Aristotel. Dar Euclide? Da, socratici, dar, ăhă! gândirea lor nu se târa pe burtă în fața gândirii lui, cu toate că Euclide, de pildă, în timpul tensiunii dintre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Școli în sintagme de tipul Școli socratice. Dezambiguizarea sensurilor se realizează la nivelul definiției de dicționar, printr-o cunoaștere de detaliu a filozofiei grecești: "denumire generică dată de unele școli filozofice grecești întemeiate de discipoli ai lui Socrate: 1) Școala megarică, întemeiată de Euclid din Megara; 2) Școala cinică, întemeiată de Antistene; 3) Școala cirenaică, întemeiată de Aristip din Cirene și 4) Școala din Elis și Eretria, întemeiată de Fedon din Elis" (Dicționar de filozofie, 1978: 653) Abstractele numărabile conferă termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
fraze construite elegant-meșteșugit, după modelul socratian, tocmai pentru a-i putea umili după aceea cu o logică a construcției conceptual-filozofice cum numai la "Recursul etapei", "Minutul 91", sau/și "Procesul etapei" se mai poate auzi... Sunt exact emisiunile unde intervențiile megarice ale unicului filozof din fotbalul autohton constituie etalarea doar a unei părticele a eristicii cu care îi face pe o seamă de participanți la show-urile respective să verifice mental dacă-și mai știu numele, adresa și, eventual, data nașterii
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
poate să nu fie în acțiune. Deci, ceea ce e doar posibil poate să fie sau să nu fie; și, în acest fel, un același lucru poate să fie sau să nu fie141." Aristotel (385-322 î.Hr.) se opune școlilor eleate, abderitene, megarice. El nu-l reduce pe "a fi" la "a fi în acțiune" (ceea ce este, ce a fost, ceea ce numim realitate). El afirmă că există două categorii de posibil: "a fi în potențial" (noul născut este un om potențial) și "a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de autodecizie, dezlegată de orice rațiune sau cauză exterioară 142." Într-un tîrziu, mi-am dat seama că teoria asupra lumii pe care eram pe cale să o construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că ceea ce "este" e necesar, că realitatea e necesitate, trebuie să știi, în opinia lor, să-ți accepți destinul. Un loc aparte îl ocupă, între stoici, Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului: "Tu, [Crisip] spui: "Evenimente care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]