31 matches
-
(în , transliterat Thessaloniki; în bulgară și , "Solun"; în aromână, "Sărună", iar în meglenoromână, "Săruna"), denumit și Selânik, Salonika sau a, este al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș din regiunea greacă Macedonia Salonic are o populație de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile, fiind astfel cel de-al doilea oraș
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și meglenoromână. Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun este o tradiție de Crăciun. Scrisorile de obicei conțin o listă de jucării pe care le doresc copiii și confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat că fetele
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
3,6,8 de regulă din lână vopsită cu care se leagă după infășare copilul mic sau, "ața" de la straița de mers la târg; bluz=jerseu cu sau fără mâneci, întreg ori cu bumbi; bruș= bulgăre (bulgăraș) de pământ întărit (meglenoromână=gruș); batcă=capcană(cursă) de prins păsări(iarna) făcută din dovleac; buracă= ceață groasă; beuță=cremene, piatra de la amnar; bure= vas confecționat din doage de lemn în formă de trunchi de con cu două funduri și în care se depozitează
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Se presupune că a fost a doua care s-a separat de restul limbii protoromâne, după aromână, aproximativ în secolele XII-XIII, când vorbitorii ei s-au așezat în regiunea Meglen, pe malul râului Vardar, venind dinspre nord. Prima mențiune despre meglenoromână a fost făcută de diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn în 1867, care a și distins-o de aromână, vorbind de două dialecte, dar fără să le numească. Lingvistul german Gustav Weigand a fost primul cercetător care a
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale lui Pericle Papahagi și Ion Aurel Candrea. Cele mai recente sunt culegerile lui Dionisie Papatsafa și Dumitru Ciotti. Există o singură lucrare cultă, o broșură despre creșterea
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
modernizarea societăților a accentuat împrăștierea meglenoromânilor prin mutarea multora în orașe sau chiar emigrarea în Europa Occidentală, în căutare de lucru. Aceste fenomene au dus la asimilarea multor meglenoromâni cu populațiile majoritare, inclusiv prin căsătorii mixte. Despre numărul vorbitorilor de meglenoromână există o estimare referitoare numai la Grecia și la Republica Macedonia, la 2.800 de persoane. Aceștia trăiesc mai ales în regiunea Macedonia Centrală din Grecia, unde se află regiunea istorică Meglen, prefecturile Kilkis și Pella, în localitățile "L’umniță
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
din Țărnareca față de toate celelalte, graiurile din L’umniță și Cupă față de celelalte, cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe relativ însemnate între graiuri. Fonemele vocalice ale meglenoromânei sunt: Transcrierea meglenoromânei nu este unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan. Vocalele care nu se găsesc în româna standard
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cele din Umă și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe relativ însemnate între graiuri. Fonemele vocalice ale meglenoromânei sunt: Transcrierea meglenoromânei nu este unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan. Vocalele care nu se găsesc în româna standard sunt redate în felul următor: /a/, /e/, /i/ și /u/ purtătoare de accent
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
și din Lundziń față de celelalte. În special din punctul de vedere al împrumuturilor se pot opune graiurile din Grecia, Republica Macedonia și România. Fonetismul meglenoromânei nu este unitar. Există diferențe relativ însemnate între graiuri. Fonemele vocalice ale meglenoromânei sunt: Transcrierea meglenoromânei nu este unitară în rândul cercetătorilor. În acest articol se folosește cea a lui Theodor Capidan. Vocalele care nu se găsesc în româna standard sunt redate în felul următor: /a/, /e/, /i/ și /u/ purtătoare de accent sună în general
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
se formează cu un prefix împrumutat din macedoneană, construcția fiind tot cu "di": "nai̯marli di toț" „cel mai mare dintre toți”. Numeralele cardinale sunt aceleași ca în română, inclusiv în ceea ce privește formarea numerelor începând cu 11, cu pronunțarea specifică meglenoromânei: Aceste numerale pot primi articol hotărât: "pricazma lu doi̯l’ fraț" „povestea celor doi frați”. Numeralele ordinale se formează în general din numeralele cardinale, la care se adaugă articolul "-li" indiferent de gen, înaintea lor folosindu-se prepoziția "la
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
́" „se însură”, "ạń ți mancă" „mi-e foame” (literal „mi se mănâncă”), "si si cuminică" „să se cuminece”. În cazuri ca cel al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sensul „cine”, iar al doilea, ca relativ, se poate folosi și referitor la persoane. Exemple: "Cari" are formă de genitiv-dativ analitic ("la cari"), iar la genitiv și formă sintetică ("curui̯"). Exemple: Adjective și/sau pronume nehotărâte meglenoromâne sunt: În meglenoromână verbul poate fi la diatezele activă și reflexivă. La diateza reflexivă, pronumele reflexiv de persoana a III-a ("si") fiind omonim cu varianta "si" a conjuncției "să", poate să fie omis: "si si ducă" sau "si ducă" „să se ducă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a mânca tot, a termina de mâncat” (perfectiv): "Ca dumăncǫ́..." „după ce sfârși de mâncat...”. Sunt și sufixe specifice aspectelor: "-că-" și "-dă-" pentru imperfectiv, "-cn-" și "-dn-" pentru perfectiv. Exemple de perechi de verbe astfel marcate: După Narumov, în meglenoromână se disting formal trei moduri personale (indicativ, conjunctiv și imperativ) și trei moduri nepersonale: infinitiv, gerunziu și participiu. La modurile personale se disting timpurile: După același autor, indicativul viitor, condiționalul prezent și condiționalul perfect nu au forme specifice, dar se
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
prin forme de mai sus și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de formele de mai sus viitorul indicativului, mai mult ca perfectul conjunctivului, prezentul condiționalului și imperfectul condiționalului. Menționează de asemenea construcția din latină „vreau” + infinitiv având în meglenoromână valoarea prezumtivului perfect. În meglenoromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română. La prezentul indicativului și conjunctivului, precum și la imperativ se disting la conjugările I și a IV-a verbe cu și fără sufix. Infinitivul La
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de formele de mai sus viitorul indicativului, mai mult ca perfectul conjunctivului, prezentul condiționalului și imperfectul condiționalului. Menționează de asemenea construcția din latină „vreau” + infinitiv având în meglenoromână valoarea prezumtivului perfect. În meglenoromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română. La prezentul indicativului și conjunctivului, precum și la imperativ se disting la conjugările I și a IV-a verbe cu și fără sufix. Infinitivul La conjugarea a IV-a sunt
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
am să văd”. Mijlocul principal de exprimare a viitorului este cu formele conjunctivului prezent, fiind nevoie de context ca să se distingă valoarea de viitor. Exemple: Conjunctivul prezent este foarte asemănător cu cel din română: Observații: Conjunctivul perfect se formează în meglenoromână cu conjunctivul prezent al auxiliarului "veari" și participiul: După Capidan și P. Atanasov, există și conjunctiv imperfect, cu forma de indicativ imperfect precedată de conjuncția "să/si": "si căntam". După P. Atanasov, meglenoromâna mai are și conjunctiv mai mult ca
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a IV-a cu rădăcina terminată în r, ț, tš, ș, z sau j: "urǫ́t" „urât”, "ạmpărțǫ́t" „împărțit”, "nărăntšǫ́t" „poruncit”, "ișǫ́t" „ieșit”, "ạncălzǫ́t" „încălzit”, "prăjǫ́t" „prăjit”. Și sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
nu-i̯ bună di lu țerbu" „Carnea de căprioară nu e mai bună decât cea a cerbului”. La superlativ, tot "di" stă înaintea cuvântului ce înglobează cuvântul caracterizat : "nai̯marli di toț" „cel mai mare dintre toți”. În meglenoromână sunt frecvente construcțiile de tipul „mi se pare”, „mi se cuvine” extinse și la verbe care în principal nu sunt impersonale: "nu-l’ ți măncă" „nu-i e foame” (literal „nu i se mănâncă”), "la si durmea" „le era somn
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
sunt impersonale: "nu-l’ ți măncă" „nu-i e foame” (literal „nu i se mănâncă”), "la si durmea" „le era somn” (lit. „li se dormea”), "nu-ń ți duți" „nu-mi vine să mă duc” (lit. „nu mi se duce”). Lexicul meglenoromânei cuprinde unele cuvinte moștenite din substratul traco-dacic, partea sa de bază este formată în majoritate din cuvinte moștenite din latină, și se îmbogățește cu cuvinte împrumutate din limbile vecine, precum și prin formare de cuvinte pe teren propriu, mai ales prin
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari" (< „a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "gol", "lupată", "deal", "drag". Cele ulterioare sunt din macedoneană, unele mai vechi, folosite în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cele din macedoneană: "baftšă" „grădină”, "isap" „socoteală”, "itš" „deloc”. Cele mai multe sufixe sunt de origine latină, fiind aplicate la cuvinte comune cu celelalte idiomuri romanice de est, altele la cuvinte comune, dar fără derivatul respectiv în română, altele la împrumuturi ale meglenoromânei (exemplele sunt date în această ordine): Sufixele nelatine sunt preluate cu cuvinte împrumutate dintr-o anumită limbă, dar cele productive sunt aplicate și la cuvinte moștenite, și la împrumuturi din alte limbi (exemplele sunt în această ordine). Sufixe slave vechi
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
nelatine sunt preluate cu cuvinte împrumutate dintr-o anumită limbă, dar cele productive sunt aplicate și la cuvinte moștenite, și la împrumuturi din alte limbi (exemplele sunt în această ordine). Sufixe slave vechi: Alte sufixe: Din latină au rămas în meglenoromână puține prefixe: Majoritatea prefixelor sunt de origine slavă. Unele au numai funcție gramaticală, exprimând aspecte și moduri de acțiune (vezi mai sus Aspecte); altele schimbă și sensul lexical al cuvântului. Astfel sunt:
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
la văr, vară a fost aplicat fie încă în latina dunăreană, fie în protoromână, dar în aceasta din urmă se întrebuințau cu siguranță atât forma necondensată a sintagmei, cât și cea condensată, care a devenit exclusivă abia în dacoromână și meglenoromână. În dialectul iberic al latinei populare a fost adoptată sintagma consobrinus primus "văr primar", respectiv consobrina prima "vară primară", iar spaniola și portugheza au moștenit tot o formă condensată a acestui grup, și tot cu un sens generalizat, primo, prima
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
După părerea lui H. Tiktin, sunetul v din ultima silabă (inexistent în etimonul latinesc) poate fi explicat cu aparițiile similare din măduvă sau pivă. într-o notă (p. 234, nota 3), Vasile Scurtu, cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui v inițial la u este un fenomen fonetic sârbesc și ucrainean; în al doilea caz ų este nesilabic) și din istroromână - odovițe, udoviți -, trimițând la sârbescul udovica. întorcându
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
silabe fixe - ca în argoul francez numit javanais (cu va, av), Pentru română, fenomenul a fost descris de lingviști (a se vedea, de exemplu, articolul Mioarei Avram, în Enciclopedia limbii române, 2001, unde se semnalează prezența procedeului în aromână și meglenoromână). Unele date apar la folcloriști mai vechi și mai noi, mai ales în măsura în care aceștia s-au ocupat de folclorul ludic. Tudor Pamfile, în Jocuri de copii, I, 1906, descrie introducerea silabei ver înainte de fiecare segment (de obicei silabic) al cuvintelor
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]