1,148 matches
-
îți dai seama. Așa face Teo, observațional. “Ați observat cum avem diminutive la diminutive, frate? Cine a obsevat asta? Hai aplaudați cine a observat asta. Bine, frate! Mari tâmpiți sunteți dacă ați aplaudat! Parcă ați fi toți din Ploiești! Da, mei frate, avem câine și apoi cățel. Deci cățel e diminutiv la câine, e un câine mai mic. Și apoi avem cățel și cățeluș, HA HA HA! Ca si cum câinele ar avea și el un câine! HA HA HA HA, teai prins
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
materie, ilustrând grecescul metavoli - mișcare! Dar nu, nu va fi așa - chiar dacă gâtul pe butuc nu-l punem - nu pentru că aveam numai unul și cu un număr mare, ci deoarece, mai știi, cedând unui imbold deocamdată cât un bob de mei, fărâmițat la măcinare, nu mâine, nu poimâine - dar zilele trec încet, anii trec repede - , mă înțelegi?, un dor nebun, un alean năpraznic, o poftă de neînfrânat, un elan irezistibil mă vor purta să sun prelung la poarta imobilului din strada
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
Pe jumătate Îngenuncheat în spărtura frescei pe jumătate afară, brațul stătea rezemat în suliți, gâtul pe secure. Pieptul alinta venirea săgeții și aerul murmura rugăciunea. Rugul se ruga de stele să primească trupul înfășurat în flăcări. Frica se-ascunsese în meiul mucegăit. Sufletul trecea râul cântând. vremea când am rămas singuri La început erau vitele noastre și grâul nostru și viile noastre care dădeau rod și ne scăldau în vinul aurorei. Călăreții treceau simplu și se sfârșeau în amurg minunile se-
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
întâi în legătură cu fiul meu. Erau colegi la un liceu din New Jersey, unde Codruț preda sportul. Locuiau în apropiere unul de altul, într-un carrier plasat practic într-o pădurice, si mergeau împreună la tenis și, câteodată, la baschet Nepofii mei, botezafi Tom și Jery, la fel ca eroii lui Disney, împrumutaseră părea -mă asigurase el - ceva din iuțeala și istefimea celebrelor personaje. La două-trei săptămâni, se-ntâlneau cu verișorii Ștefan Dimitriu Porumbelul vestitor sau de ce iubim America lor, Pompilian și
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
cu o surată ce se lăsă pe o romaniță de alături, recomandându-se cuviincios: Amfilofia," pe mine mă cheamă Amfilofia! Venea de la piață. Cumpărase nițeluș nectar, câteva oușoare de furnici - și-un aparat t.v. japonez, cât un bob de mei. Mai umblată decât Rița, Amfilofia o puse imediat la curent cu evenimentele" Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fata lui Roșu împărat și că nevastă-sa, decedând, se însurase cu o viperă de muiere care o prigonea pe
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
e întuneric iarna iarnă e mereu în odaia din palat cândva cerul îmi era fereastră * cel dulce-nmiresmat a plecat în zori e-o zi ploioasă va traduce poezie indiană pentru împăratul a cărui minte departe-i de război iubitul mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai bine la mine în păr bărbatul care i l-a dat pe a mea pernă doarme mai lin * stau întinsă un moment norii
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
și ce resort ai apăsat în mintea și inima mea. Însă ceva știu cu siguranta: eram o bună româncă și nu aveam habar. Pentru că nu cred că am plâns de milă României până astăzi. Domnule Bucurenci, Sunteți de varsta fiului mei și mă bucur enorm că un tanar gândește astfel. Asta inseamna educație . Poate nu este totul pierdut pentru România dacă avem tineri care au discernământ și simt al valorilor reale! Frumos articol! MĂ ÎNCLIN CU RESPECT Felicitări Dragoș pentru articol
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara perfectă Împinsă ca la vînătoare o ciută de haita lătrînd ascuțit ea a ajuns în sfîrșit în țara asta perfectă în care crește arnica meiul cucuta Ea știe că partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
de portret, detaliu de centru, detaliu de mahala, le-a adunat, în dezordinea lor memorialistic-literară, în Cu bastonul prin București. Carte galben-pătată, cu autor și Ateneu în foto, pe copertă. O justificare mai lungă decît se obișnuiește face din "Bucureștii mei" un loc pe care nu-l dibuiesc, întotdeauna, lecțiile de geografie, un rotocol de timpuri bune și de zdrențe din paltoanele de vreme rea, care nici măcar nu se suprapune cu conturul lui pe hartă, și unde "emoția și poezia se
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
ieșit la lumină prima locuință de neolitic mijlociu. Casa este rectangulară, are două camere mari și stâlpi solizi. Într-o încăpere s-au găsit vase și un cuptor. S-au mai dezgropat două vase mari de grăunțe, probabil grâu și mei, care vor fi trimise la Freiburg pentru analiză. În a doua încăpere s-au descoperit râșnițe cu conotații rituale. Anul viitor, cercetarea se va extinde spre nord-vest, în zona unde s-au găsit mormintele. S. P. Școala Rodica Murgu l
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
iar țăranii învățaseră să facă polenta (mămăligă). Iscusiți corăbieri și buni comercianți, portughezii vând porumb în Africa și în Orient, până departe, în China. În statele din sud-estul continentului european, porumbul dobândește, de asemenea, o mare utilizare, în defavoarea consumului de mei. Dar la noi?... Când vine vorba de răspândirea porumbului pe teritoriul țării noastre, cercetători avizați în domeniu se raportează la o cronică atribuită lui Nicolae Costin, în care se scrie, negru pe alb, că în zilelel lui Duca Vodă (1693-1695
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
siliști, pe sub păduri și chiar în păduri”. În Muntenia, după opinia majorității autorilor, pe timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1679- 1688), în „rețeta” de pregătire a mămăligii tot mai mulți „din poporul de jos” foloseau făina de porumb, în locul celei de mei. Se pare că, în Transilvania, cucuruzul a pătruns mai repede prin „filieră” italiană, pe vremea principelui George Rákóczi (1631-1648), ogoarele de porumb extinzându-se mult în anii următori. Motivul: porumbul avea un randament remarcabil, „în anii bine roditori, dintr-un
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
în anii următori. Motivul: porumbul avea un randament remarcabil, „în anii bine roditori, dintr-un singur bob sămănat se pot culege toamna chiar 800 de boabe”, pe când „grâul își dă sămânța locuitorilor numai cu 24 de părți mai mult, iar meiul cu 300 de părți mai mult decât semănătura”. În afară de un belșug real, noua plantă americană era, ca și meiul, nepanificabilă, fierberea mămăligii, aflăm de la D’Hauterive, nepunând răbdarea la încercare, precum prepararea pâinii: „Se pune pe foc un vas cu
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
pot culege toamna chiar 800 de boabe”, pe când „grâul își dă sămânța locuitorilor numai cu 24 de părți mai mult, iar meiul cu 300 de părți mai mult decât semănătura”. În afară de un belșug real, noua plantă americană era, ca și meiul, nepanificabilă, fierberea mămăligii, aflăm de la D’Hauterive, nepunând răbdarea la încercare, precum prepararea pâinii: „Se pune pe foc un vas cu apă, în care se toarnă făină de porumb când apa dă în clocot, se adaugă făină de porumb până când
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
s-a oferit „din plin vin și răchie”. Este cert faptul că porumbul nu ar fi fost atât de repede adoptat dacă acesta nu ar fi corespuns genului alimentar cunoscut (fierturi, turte, paste etc.), pe care-l impusese tradiția culturii meiului sau a mălaiului, cum i se mai zicea. Astăzi, prin „mălai” se înțelege făina rezultată din măcinatul porumbului, turta preparată din făină de porumb, iar în unele zone, planta (de porumb) însăși. La rândul său, cuvântul „mămăligă” desemnează aceeași străveche
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
se mai zicea. Astăzi, prin „mălai” se înțelege făina rezultată din măcinatul porumbului, turta preparată din făină de porumb, iar în unele zone, planta (de porumb) însăși. La rândul său, cuvântul „mămăligă” desemnează aceeași străveche fiertură, care se prepara din mei și astăzi din făină de porumb. Mămăliga reprezintă principala formă sub care „iarba zeilor” a pătruns în literatura română, a cucerit locandele bucureștene, făcându-și loc și la masa celor „cu gusturi fine”. Ne lasă gura apă gândindu-ne la
Agenda2005-02-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283259_a_284588]
-
vremuri Traian Demetrescu, cu poezia reducerea poeziei la principiul ei funsărbătorită în Sala Mare a Teatrului lui delicată și tristă. Luase deja ființă damental, cât și prin originalitatea forNațional din Craiova de către Societatea revista „Ramuri“, în al cărei comitet de mei, Elena Farago este cea mai patetică „Prietenii Științei“. Cu această ocazie a redacție se înscrie și poeta. Ședințele și mai personală poetă a generației primit urări de bine din partea celor care literare ale grupului erau ținute în casa noastre literare
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Șerban Cantacuzino, unul dintre ultimii domnitori pămînteni (celălalt a fost Const. Brîncoveanu, cu tragicul lui sfîrșit), e importantă și pentru că, pe vremea lui, se produce o adevărată revoluție... agrară, introducîndu-se cultura porumbului, care, treptat, o va înlocui pe cea a meiului. Iar unii autori consideră că datorită acestei mari modificări a crescut populația în Principate în secolul al XVIII-lea. Evident, despre veacul fanarioților autorul aduce bune, justificate corective hulirii sale din secolul trecut și cel ce stă acum să se
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
sau pe blănuri. Se mînca, stîndu-se pe jos. Lavițele, lăzile, mesele, scaunele se răspîndesc din mediile superioare ale societății spre cele de jos și din Transilvania spre regiunile extracarpatice, dar foarte, foarte lent. Mîncarea era compusă din cereale (mult grîu, mei, orz, foarte puțină linte sau secară, iar porumb abia în secolul al XVIII-lea), carne (vite mari, oi, porci, dar rareori păsări), legume (nesemnificativ!) și miere (zahărul devine un îndulcitor parțial abia după 1500). Se știe că animalele și păsările
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
romaniță. Când, se pomeni cu o surată în sbor ce se lăsă lângă ea și care se recomandase cuviincios: Amfilofia. Venea de la piață. Cumpărase puțin nectar, ouă de furnici și un aparat de radio japonez cam cât un bob de mei. Amfilofia, mai umblată, o puse la curent numaidecât pe Rița. Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fiica împăratului Roșu și că nevastă-sa, murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
ani mai tîrziu, la marea expoziție de la galeria Durand Ruel din New York, poate cel mai important eveniment din întreaga sa carieră, el expune și o lucrare realizată special pentru acest moment, un "portret în mărime naturală al celebrului artist chinez Mei Lang-fang care, în ultimile două luni, devenise idolul poporului american"2. Este evident că această lucrare nu-l urmărea pe Eustațiu Stoenescu încă de pe vremea studenției lui pariziene, dar ea cădea perfect în expoziția unui european care nu făcea doar
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
un miez de pîine... Trei porumbei apar numaidecît de sub patul cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de piciorușele lor roz cu cîte un fir de sfoară despre
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
fi putut întîmpla nimic. A. îi mai lăsă să se joace trăgînd de sfoară, dirijîndu-i, apoi, cu același fluierat special și trăgîndu-i la loc înăuntru unul cîte unul. Păsările îl ascultaseră fără nici o împotrivire. A. mai presără sub pat niște mei ca o recompensă. Porumbeii intrară repede sub patul cazon, începînd să rîcîie din nou. Era ca și cum ar fi săpat un tunel, să evadeze, cîndva; iar pușcăriașii săpau acolo cu nădejde, deși, ca să ajungă la celălalt capăt al tunelului, le-ar
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Vorbitorii de azi preferă forma fonetică sait, care nu e greu de pronunțat, dar rămîne destul de atipică: diftongii descendenți de tipul ai, ei, oi există desigur în română, dar apar de obicei în finală de silabă sau de cuvînt - rai, mei, noi, haită (hai-tă), raită (raită) etc. - , deci nu urmați de o consoană. Excepțiile (interjecția hait, substantive ca hoit sau seif) sînt puține. De altfel, ultimul cuvînt citat permite un paralelism interesant: termenul englezesc safe, pronunțat seif, a fost în trecut
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]