2,887 matches
-
noi, pentru a desluși tainele existentei, ale viitorului (Cavalerii nebuni)(vaezi moto-ul!) Metafizic, poetul se întreabă: „Oare câți din noi vom ști / Dincolo de pod ce-o fi?” In ciclul „Anotimpuri vesperale”. „Pasteluri”, poetul se joacă, râde, se bucură, e melancolic, nostalgic, sfios, iubește, e trist, în versuri de o rară frumusete. Toate anotimpurile sunt cântate , dar e copleșit de toamnă: „E toamnă-n poezia mea” (Matcă) „Venea o toamnă printre noi” ( Și înviem) „Plecăm c-o toamnă fiecare” (Plecăm) Cu
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Teodor_barbu_retorica_balansoarului_al_florin_tene_1351777495.html [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
-a (ultima) (continuare) Amețit de atâtea cărți și teorii, m-am dus s-o întâlnesc cu Katy. Ea se străduia să rezolve, cu puțin spor însă, un detaliu legat de expediția sa. Sosirea mea a bucurat-o. Totuși, mă privi melancolic, aproape tristă. Se vedea că probleme nenumărate îi chinuiau gândurile. - Îmi pare că ești tristă, o întreb cu delicatețe. - Da, un pic... Dar poate îmi trece... - Katy, azi, la bibliotecă, m-am trezit cu vizita Hernandei, care mi-a povestit
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flori_pe_planeta_perla_22_pa_viorel_darie_1389835505.html [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
că ai discutat cu ea! Mi-a povestit o colegă de-a mea. Îmi pare însă atât de bine că ești sincer cu mine! Mă așteptam ca ea să devină radioasă, veselă, copilăroasă, ca de obicei. Dar rămase în continuare melancolică, îngândurată. - Iar ești tristă, draga mea Katy? Ce mai este acum? - Nu ești tu de vină! De vină sunt proiectele noastre... așa de diferite!... Înțelegeam bine ce vroia să spună. Știam aproape tot ce gândea. Era frumoasă, zglobie, ca un
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flori_pe_planeta_perla_22_pa_viorel_darie_1389835505.html [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
sărbătorit de astăzi, se naște la 330. În familie are o copilărie fericită și o educație superioară mai ales din partea mamei, Nona. După ce învață cu părinții și apoi la scoala, merge spre desavirsirea studiilor la Cezareea Capadociei. Avea un temperament melancolic, o gândire spontană și ascuțită, dar și un fin talent poetic. Urmează școli superioare la Cezareea Palestinei, la Alexandria Egiptului și Atena „cea de aur", cum o numește el, unde are ca profesori pe Himeriu și Proheresiu. Rămâne încântat de
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1422437103.html [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
presupus inițial. Iată câteva păreri despre „Explozie în familie”: „Filmul este pe deplin comic. Culorile luminoase, de vară, se amestecă cu eleganța anilor ’70, iar coloana sonoră abundă în clasici ai muzicii.” (The Guardian) „Aerul încărcat de o ușoara nostalgie melancolică, plus prezența în distribuție a mai multor actori francezi cunoscuți, se vor traduce foarte probabil într-un box office consistent.” - (The Hollywood Reporter) „Un drăguț portret al unei familii mai mari care participă la o reuniune de weekend în Bretania
"Le Skylab" la Cityplex Braşov by http://www.zilesinopti.ro/articole/3435/le-skylab-la-cityplex-brasov [Corola-blog/BlogPost/97405_a_98697]
-
nesuferit al ceasului, văzând că Nicu nu-i chip să se trezească, merse încet să nu-l deștepte brusc și, cu blândețe, îl mișcă ușor. Nicu deschise ochii, apucă cu brațul lui vânjos mâna mamei și, plin de bunătate, puțin melancolic, îi zise: - Mamă, stai jos pe marginea patului și ascultă-mă cu atenție, nu vreau să te supăr, simt că trebuie să mă destăinui, să-mi descarc sufletul. Sunt îndrăgostit, mamă, simt un fior cald în inimă care nu-mi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie? Era aceeași fată dezinvoltă, plină de temperament, uneori chiar obraznică? Nu-i observa decât o privire melancolică ce-l urmărea. Fata se gândea la ce va rămâne în urmă după plecarea ei. Va lăsa un gol sau doar o scurtă amintire picantă? Nu știa ce să spună despre cum a primit el această întâlnire a lor, când
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496420919.html [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
flăcări, sună cornul peste ape, căpriori să se adape, căprioare vin prin timpuri aducând miros de toamnă, zvon de schimb de anotimpuri. sună cornul printre codrii, dulce corn de eminesc, frunzele-i răspund agale, dorului cum îi șoptesc. sună cornul melancolic peste toamna mea de vis, amintiri din altă lume cu misterul lor închis. unde ești copilărie să săruți codrul și cerul când umblai hai-hui în noapte dând în stele cu arcerul, îngânând vorbele-n șoapte? când vorbeai cu stelele și
UNDE EŞTI COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Unde_esti_copilarie_ion_ionescu_bucovu_1348121927.html [Corola-blog/BlogPost/343835_a_345164]
-
picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
tot cărare, casă tot bordeiu. Pentru că cu banii câștigați la noi, finanța internațională clădește oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci și ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieți naționale intrate în fundac cu doine melancolice și chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a indolenței romanești: în exploatare. Să nu ne înșele palatele bucureștene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înșele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înșele o rețea
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Radu_golban_n_a_vazut_bruxe_radu_golban_1391190832.html [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
descrie astfel: „Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată în niște plete mari, negre; o frunte înaltă și senină, niște ochi mari- la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o vrche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. „Mă recomand, Mihai Eminescu!” Așa l-am cunoscut eu.” Amândoi au depănat toată noaptea filozofie, și-au
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
ni-l prezintă pe poet în decorul unei cafenele vieneze, unde „ vede intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii și visători totodată, cu părul negru lung, ce i se cobora până aproape la umeri, cu un zâmbet blând și melancolic, cu fruntea înaltă și inteligentă, îmbrăcat în haine negre, vechi și cam roase.” În aceste amintiri cam romanțate, el îl recunoaște pe Mihai Eminescu. Mai târziu, când Eminescu a fost invitat la „Junimea”, Negruzii notează că „își declama poeziile cu
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_eminescu_vazut_de_conte_ion_ionescu_bucovu_1372950281.html [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Și din cer se-așterne surd O ninsoare ca-n poveste Ce albește solul nud... E imaculat acuma! Dintr-o dat-a dispărut Tot ce e murdar pe lume, Tot ce-i negru,a trecut. Suflet trist, rămâi tu numai Melancolic și poet, Iar zăpada îți sporește Romantismu-ți desuet... Ninge lin și poate albul Ce cuprins-a totu-n jur Va acoperi și-n suflet Tot ce este rău,impur Vom trăi poate și ziua Când mai buni vom fi,Amin
NINSOARE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1420887096.html [Corola-blog/BlogPost/350125_a_351454]
-
adevarat gânditoare, suflete care percep esență trecerii prin lume. E o trecere implacabila, ce mai este dincolo nu este explicitat. Rămân icoane ale unor secvențe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi. Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult sau mai putin, cu o încărcătură afectiva de netăgăduit, cu scânteierea frumoasă a unor versuri ce depășesc obișnuită sinceritate. Sunt poeme care relevă, de asemenea, o bună cunoaștere a alfabetului poetic universal, poeme care se pot echivala cu
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_dram_sub_semnul_trecerii_constantin_dram_1356681132.html [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
sale temperamentale. Știe foarte bine să exploateze expierențe diverse ale sufletului uman trecându-l prin universul soliloc și ascuns al sufletului său. Un suflet ce simte frigul însingurării. Evanescența sa profund discretă are, desigur, o revelare existențială pornită din tensiuni melancolice și meditative profunde, ca o autosuspendare în atmosfera densă a cuvintelor. Cum poezia nu trebuie să strălucească, ci să lumineze, versurile poetului Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) nu te lasă să contabilizezi motivele, obsesiile, chiar figurile de stil și nici să
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
de recompunere a raportului poetic dintre sacru și profan reprezintă situații existențiale ce se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens, de sfâșiere la
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
o vedeți, acolo e! Numai să știți că acum se practică ergoterapia, adică vindecarea prin munca, bolnavii sunt îmbrăcați normal, pe medici nici nu-i cunoști, pe infirmieri nici atâta. Ce-i drept, ăștia sunt cei nepericuloși, nevroze, astenii, depresii, melancolici din ăștia. Ce s-a întâmplat mai departe am aflat de la cei doi. De cum s-au apropiat de clădire, nu s-au simțit în apele lor. Cei ce ieșeau erau încruntați, palizi, transpirați. Își ștergeau lacrimile discret și vorbeau singuri
SCHIŢE UMORISTICE (16) – VINDECAREA PRIN MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/dorel_schor_1418709851.html [Corola-blog/BlogPost/367781_a_369110]
-
mea risipită în timp; cu amintiri din anii copilăriei cu doriri și neîmpliniri ucise, în căutarea unei constelații plină de lumină. Așa am învățat să iubesc Brăila ! Brăila, oraș plin de forme și culoare, de amintiri, iubiri și regrete, de melancolicii și visătorii acestor locuri. Referință Bibliografică: Așa am învățat să iubesc Brăila ,, / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1458498769.html [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
continuare de Remus, ministru educației naționale: „În vremea aceia nu era nici un oraș pe acolo, doar coline împădurite pline de patrupede cu coadă și zburătoare ce aveau cuiburi. O vulpe, încercată numai de insatisfacții în anturajul și vizuina ei, deveni melancolică, practic făcu o depresie și căuta o ieșire, un schimb de mediu, de locuință. Într-o zi, întâlni un corb ce stătea pe ram făcându-și siesta după ce mâncase un cașcaval întreg, așa că trecu peste laude și intră în subiect
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1411695859.html [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
de ea. Silvana Cojocărașu în Cristalin, face apologia simplității: Fii simplu, Cuvântul tău să fie Precum liniștea dulce pe buze... Augustin Jianu în Amurg, este singur cu amurgul, povestind de viață și moarte. Remarc versul clasic și înclinația autorului spre melancolice clipe în umbrele nopții. În sfârșit Dimitrie sorin Pană scrie o poezie clasică în care Curg lacrimi din cuvinte... Partea a doua a cărții, poate cea mai consistentă, intitulată De la suflet la suflet, ne prezintă 40 de autori de poezie
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările
ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1449521658.html [Corola-blog/BlogPost/342606_a_343935]
-
lor Și chiuiau prin codri Chipurile prearoșii Și se topeau sub ele Caii de-atâtea vremi Și trecea vânătoarea Prin secoli de apus Proiectată pe dealuri Un dor al nimănui Și venea din adâncuri Nesfârșit ca un plâns Cornul cel melancolic Aprinzând lumea-n slăvi Cum se vedea un fulger Arzând în veci pe zare Și se vedeau schelete De cai lucind pe munți Și iar apărea fiara Fosforică și sfântă Și se lumina marea De-atâtea suferinți Și se pierdea
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1368674674.html [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
a tatona spațiul în care atîtea lucruri au rămas neîntîmplate precum mîinile mele încă tînjesc, să atingă fericirea. Pînă la urmă nevoia de mituri e și aceasta o nostalgie, purificată de aceeași flacară care se ridică pentru a spune mereu melancolic că, Timpul fără Dragoste, e gol. Referință Bibliografică: Așa de frig și de liniște / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul I, 27 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate
AŞA DE FRIG ŞI DE LINIŞTE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Asa_de_frig_si_de_liniste.html [Corola-blog/BlogPost/354312_a_355641]
-
aripile / pe la încheieturi” (Poezia). Preocupat să definească Poezia, Eugen Barz susține că: “Din brațele tale / poezia vindecă ierni” (În brațele tale). Mihaela Băbușanu Amalanci cântă iubirea într-un grupaj remarcabil. Versurile sunt scurte, majoritatea sub formă de catren, sunt reflexive, melancolice, încărcate de mirajul acestui sentiment inefabil. Tot Costel Tănăsache a semnat și grafica la poezia Mirelei Bălan. Autoarea simte “Gustul ușor amărui al scrisului” în care e “asemeni poetului - / lampagiu conștiincios, / aprinde fiecare felinar / din raza trăirilor de peste zi, / mijind
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Magda CÂRNECI - iarăși revine în discuție acest nume - mai citesc totuși poezia de azi și acum încerc să spun ceva despre una anume. Poeziile lui Ioan GHEORGHIȚĂ ne confirmă că rădăcinile existențialismului, modern reformulate, își trag seva din scepticismul biblicului, melancolicului Eclesisast, descurajat, în conștiința tragică a finitudinii ca destin. Ce se mai poate spune nou în vremea noastră, chiar în formula personală, când existențialismul a fost intens susținut filosofic în secolelele al XIX-lea și al XX-lea, de la Kirkegaard
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1451484195.html [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]