34 matches
-
am stat cu cortul cunoaștem bine senzația de umed constant), lumea vine în roiuri, valuri, torente, ca într-un pelerinaj. Sziget este expresia conviețuirii la comun, având libertate nelimitată de exprimare, atâta timp cât respecți regulile și pe celălalt. Dar m-am melancolizat și era să uit că Sziget este în primul rând „a money machine“ și că, fără niște bani la tine, supraviețuirea va deveni un task important. Altfel ești deportat, nu ca Napoleon, ci ca un junker. Dar dacă ai mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
anul ăsta am avut ce vedea, trăi, asculta, cu tot creierul activat. Și totul a început clandestino, dar în mega forță, cu Manu Chao, pe care îl ascultăm de ani de zile, sărim ca nebunii pe Mala Vida și ne melancolizăm la maximum pe Dia Luna... Dia Pena. Cu Manu Chao empatizez de mult, la fel ca puzderia de francezi, bretoni, spanioli, mexicani, peruani, germani, africani înnebuniți de prestația spaniolului născut la Paris. A fost atât de intens totul, încât nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
dau seama în cele ah! atât de puține zile cât am văzut-o fie și în fugă. Fiind, cum spuneam, venetic în Oradea, ea nu mi-a devenit interioară, intim interioară, încât să o port cu mine și să-mi melancolizeze starea în alte locuri. În fapt, Oradea e pentru mine locuința în care stau, în prezent una mică, o cameră și o bucătărioară, dar, ce-i drept în centru (iată, sunt și eu acum un "central"), redacția "Familiei", drumul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scuză și șterge mai departe. Cucoana e dată jos de pe masă. O Lolita-fată-de-ștab vrea și ea poze cu oamenii mari. La perete, patru inși dotați cu burți impozante, apți să dezlege tainele psihicului uman, râd gros. Maxențiu, amicul meu, se melancolizează și-și plimbă privirea peste adunare. - Nu c-aș vrea să mă laud, dar am prevăzut că lucrurile încep să miște... Mișcă, zice criticul. Max e tot mai întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
piele, chipiu comandă specială (doar c-un dreptunghi de stofă albă cusut pe piept s-arate că-i infirmier), uscățiv, mai deșirat ca prăjina, clocotindu-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ridice pe cei mici "amăgindu-i cu vorba", fără să le dea "mai multă putere". Ușor poți uita că citești un text scris cu aproape cinci sute de ani în urmă. Sentimentul că e gîndit aici și acum incită și melancolizează în același timp. Structura puterii apare ca paradoxală. Exigențele ei sînt contradictorii împărțite între necesitate logică și imperativ istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la timp. Ce mai faceți? Recunosc glăsciorul lui Șichy. Mai nimic, Miss Deemple. Încerc să lucrez la ultima mea carte. Pentru că sună destul de trist să spun ultima mea carte, o dau pe un ton mai vesel: Nu vreau să te melancolizez, Șichy. O să mai fie una, cea făcută cu tine. Sînt sigură că zîmbetul încîntat i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele își tulbură desenele (abilă aluzie la "desenul din covor" al lui Henry James), cănile se sărută pe gură, fructele se decojesc singure, iar motanii se melancolizează, totul sub imperiul fascinației pentru un cântec de seraf ("Covoarele-și tulbură-n vagi după-amieze/ Grădinile calde cu plante obeze/ Și vechi animale cu suflet de lână/ Vor iar lângă scaune-n veci să rămână./ Oh, cănile-și dau una
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o hipnoză țeapănă (s-o țină minte), îl îndemna, țărănește, să nu se lase melancolizat de ploaia mocănească de-afară, că de cînd e lumea lume mai și plouă. Scurt. În schimb, pedantul magistru Pirozynski, mînuindu-și ironia cu subțirime de pan poleac, îl plimba pe pricăjit prin tratate, convingîndu-l, finalmente, că mina lui e una
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]