63 matches
-
Abel. Finalul, prea mult jucat, rupe de-a binelea vraja irealului "împielițat" într-un ciné-verité: "Doresc să facă parte din textul cărții mulțumirile mele pentru criticul Alexandru Condeescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române." La sfîrșit, după lungi ocoluri ostenite, melițînd poetice singurătăți, înapoi, pe pămînt... Iolanda Malamen, Scrisoarea lui Lavoisier, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2003. 144 pag.
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
ideea de Europă Centrală. în acel moment, Europa Centrală semnifica ruperea cu trecutul comunist, și nicidecum nostalgia după Mitteleuropa prăfuită a lui Franz-Jozef și-a lui Svejk. Dar limba cleioasă a fiilor lui Ceaușescu nu se putea opri brusc din melițat. Precari la capitolul pregătirii științifice, cretinizați de atacurile furibunde ale ideologicului, timorați de permanentele situații umilitoare în care erau puși, istoricii români s-au dovedit incapabili să furnizeze politicienilor argumentele care să plaseze România acolo unde îi este locul, și
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
și care n-are nici pe dracu', bolnavii adevărați au un alt aspect și un alt tonus, iar de migrene suferă și el doctoru', de fiecare dată când îi vine în cabinet o mamaie ca asta din față și-i melițează incontinuu până-l aduce la disperare și-i pune naibii ștampila pe dosar să se ducă odată la pensie și să ne mai lase! - Mulțumesc, domnu' doctor, o să vă cinstesc din prima pensie și, dacă mi-o da Domnu' zile
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
face omul. Altfel nici că se poate. Cam asta e viața! Când o să-mi crească o să-mi cumperi sutien ca al tău? le-am întrerupt eu. Da, mami, o să-ți cumpăr. Și până atunci ce am să fac? Mai taci, meliță! De unde să știe mumă-ta ce ai să faci? O să mergi la școală, o să înveți să scrii, să citești... Povești! Că îmi plac poveștile. Chiar și aia cu cocoșul pe care mi-o spune mamaie deși cred că e o
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc eu degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe. Ia uite-te tu colea în zare. Nu vezi un fuior de fum care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
război. Prea mulți, nu-i mai ține pământul, aglomerație, prea mulți chiriași...”. Tu crezi? - În ce? - Cum în ce? În Dumnezeu, că doar nu în benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu sunt celebru, replică Șam, împungându-se cu degetul arătător în piept. Ea n-are suficientă vechime ca să fie celebra. — Atunci cunoscută. Pentru cât de mojica e cu toată lumea. — Ei bine, m-a sunat într-o zi și-a tot melițat cum că vai, ce mult îi place Asta contează... Chiar părea încântată. — Iar tu ai mușcat momeală? îl întreba Eleanor. — Știu, știu... Dar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
viitorul lor, iaca, nu putea fi acuma decît acasă. Cu toate că nostalgia după America nu și-o putea stinge nici unul dintre cei ce se lipiseră de dolari peste ocean. Duminica, după slujbă, femeile Își puneau pălăriile și se adunau la vorbă. Melițau englezește la curgătoare nu din trufie, ci pentru că limba asta se potrivea mai bine cu clopurile mici și cu hainele domnești de pe ele. Toate bune și În rînduială pînă În primăvara anului următor, cînd portăreii și-au adus din nou
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o găsești, se tot frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia era o fată din cale afară de frumoasă, cum alta în Cristinești nu era. Părul pe care-l purta tot timpul în cosițe era aidoma spicelor de grâu coapte. În loc de ochi avea două migdale învelite-n albastrul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-I lumină, a lăsat scris În a sa Călătorie În Parnas: Adio, promenadă San Felipe, unde citesc ca-ntr-o gazetă venețiană tot ce se-ntâmplă, În câteva clipe. Asta ca să vedeți domniile voastre cât de celebru era acel loc. Se melițau În cercurile sau „bisericuțele“ acelea treburile Flandrei, Italiei și ale Indiilor cu gravitatea unui Consiliu al Castiliei, se repetau glume și epigrame, era Împroșcată cu noroi reputația doamnelor, actrițelor și a soților Încornorați, era făcut cu ou și cu oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ciugulea, „curioasă și-și băga nasul să vadă cum se mai poartă,/ Cam care e pulsul modei în adânc", morții se-arată pe ulița mare, stârnind boala pățiților și râsul celorlalți. Câte unul e pilot de încercare, iar restul trăiesc melițându-i povestea. Pentru ei, există speranța unui nou subiect, nu și pentru cel care are șansa, și se repede să și-o trăiască: „Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce să se mai întâmple?". Craiova
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
o rețetă dă zacuscă și să-ți arăt un macrame lucrat dă mine la servici, pă care l-am luat să-l termin acilea la mare să vadă lumea ce știe să facă o olteancă vrednică, adică io! În timp ce Timona melița pe limba considerată de înțeles pentru toată lumea doamna blondă zâmbea încurajator rostind ca un magnetofon stricat, probabil singurul cuvânt din limba lor, respectiv: ia, ia! - Bă, Veronele, bă, asta-i cam toantă ea da’ uiti-te că, ușor-ușor, o făcui
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
care trecea pe acolo; bravo mă' copile, să crești mare și să iei o nevastă la fel de harnică. Venea vremea să culeagă mama cânepa, o punea în gârlă la înmuiat, după care era adusă acasă și uscată, se apuca să o melițe în timp ce eu mă tot învârteam în jurul ei încurcând-o, dar închipuindu-mi în mintea mea de copil, că o ajut nevoie mare. Se goliseră donițele și trebuiau umplute din nou? Săream oferindu-mă să scot apă din pompă, ceea ce nu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Inutil! Norii de tăciune, guralivi, Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Allegro / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]