21 matches
-
Câinele când o lătrat măi. Ciobanul nu-1 auzea măi. Genul: doină. Versificația: - metrica: asocierea versurilor câte trei, vers octosilabic, forma catalectică, cu silaba de completare „măi”. Ambitus: nonă mare. Intervalica: secunde, terțe, cvarte, cvintă. Caracterul melodiei: după gradul de ornamentare: melismatic. Mai pe larg vezi teza de doctorat la autor. Referință Bibliografică: Dr. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, Repertoriul păstoresc din Nordul Mehedințiului / Varvara Magdalena Măneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
DR. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, REPERTORIUL PĂSTORESC DIN NORDUL MEHEDINŢIULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Dr_florin_ovidiu_bala_repe_varvara_magdalena_maneanu_1389946237.html [Corola-blog/BlogPost/365960_a_367289]
-
decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în Muntenia și Oltenia. Din punct de vedere muzical, „dragostele” se bazează pe îmbinarea a diferite formule recitative, dar cele mai multe constă în împletirea unor recitative melodice cu părți adesea bogate melismatice. Scările ei sunt cromatice, uneori bogat cromatizate, cu trepte instabile, întinderea depășește octava, ornamentația este bogată, iar ritmul organizat. Formulele introductive, îndeosebi cântate pe interjecții, unele formule interioare și formulele finale sunt de lungimi mult mai mari decât în doinele
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
arhaică a motivelor muzicale inițiale propuse de către Enescu în Preludiu, lasă loc pentru dezvoltarea ulterioară a acestora. În viziunea enesciană o primă dezvoltare a motivului inițial, se realizează prin păstrarea nucleului motivic și atașarea anterioară și posterioară a unor elemente melismatice. Ex. nr. 4: George Enescu -Preludiu la unison, m. 9-11 Structura melismatică finală, formată prin succesiunea de cvarte și cvinte perfecte ascendente, creează o stare de imponderabilitate melodică, datorată tritoniei: LA, RE, SOL, extinsă pe două octave. Ex. nr. 5
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Ex. nr. 20: Al treilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Macarie Ieromonahul - Vai mie, înnegritule suflete!, gl. VIII, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 251, s. 5-6. footnote> Cadența melodică bisericească poate să apară într o formă îmbogățită melismatic, în următorul exemplu motivul enescian putând fi considerat o sinteză melodică a acesteia: Ex. nr. 21: Al treilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote Ștefanache Popescu Axion, gl. VIII, în: Cântările Sfintei Liturghii, p. 166, s. 1. footnote
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
al XIII-lea a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există două genuri melismatice: genul mediu melismatic și cel intens melismatic. Majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu folosesc această tehnică vocală. Afro-americanii au început să utilizeze melismele odată cu răspândirea bisericilor gospel la începutul secolului 20. În anii anii 1950, acest ornament a fost introdus în muzica
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există două genuri melismatice: genul mediu melismatic și cel intens melismatic. Majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu folosesc această tehnică vocală. Afro-americanii au început să utilizeze melismele odată cu răspândirea bisericilor gospel la începutul secolului 20. În anii anii 1950, acest ornament a fost introdus în muzica R&B și
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există două genuri melismatice: genul mediu melismatic și cel intens melismatic. Majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu folosesc această tehnică vocală. Afro-americanii au început să utilizeze melismele odată cu răspândirea bisericilor gospel la începutul secolului 20. În anii anii 1950, acest ornament a fost introdus în muzica R&B și soul. Whitney Houston și
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
vocală este destul de folosită de către Beyoncé, Kelly Clarkson, Mary J. Blige, Christina Aguilera și alții. În muzica gregoriană, melismele au rolul de „a face scările muzicale mai puțin mohorâte și plictisitoare”, Rembert Herbert afirmând despre atribuția acestora: „presupun că pasajele melismatice reprezintă un punct de întâlnire între liniște și vorbire, un fel de pod ce le unește, care se comportă ca un ghid ce ne ajută să localizăm vocea autentică a recitării. Este ca și cum ne arată cum sa fim nemișcați când
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
intonare scurtă (aproape silabică) a cuvântului alleluia, reluată apoi de către cor. Ultima silabă continuă cu o melismă (numită jubilare) construită cu repetiții variate, simetrii interne, articulare prin formule cadențiale. Urmează un solist sau o formație mică cu un verset moderat melismatic care folosește uneori jubilarea și de obicei se sfârșește cu o variantă a recitării de la început (aici cântă și corul). Partea se încheie repetând alleluia în tutti. În unele versiuni arhaice se interpretează de trei ori jubilarea, iar de fiecare
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
emoție care pare a fi înstrăinat și poate provoca vaiete. În plus, nu ai idee ce cuvânt interpretează.” "The Guardian" critică concurenții de la "The X Factor" care folosesc melisma în interpretările lor: „ei fac un spectacol privilegiat din aceste jocuri melismatice; o persoană cântând piesa altcuiva, prin intermediul unui dinte fals și a unei tone de machiaj, comunicând emoții neadevărate folosind urlete prelungite atent practicate.” Și cei de la "Australian Idol" au primit recenzii negative: „ei urlă și înfrumusețează [cântecul] cu o pseudo-pasiune
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
elementului popular în biserică, adăugând formule și formele muzicale noi. Tot pentru potențarea exprimării muzicale a psalmodiei s-au adăugat formule vocalizate la finalurile versetelor psalmilor, obicei existent în sinagogi. În biserică au fost adoptate aceste jubilații, dar și cântările melismatice. Modelul de psalmodie ebraica veche anticipă prin caracterul sau coralul gregorian. Factorii care au contribuit la definitivarea cântării bizantine au fost: melodiile ebraice, cultura muzicală greacă având o teorie muzicală și notație stabilită de secole și cultura populară romană. Din
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
lăsate la voia improvizației atunci când nu sunt compuse integral de autor. Uneori sunt recomandate, după anumite opinii de autoritate, și completări necesare ale unor pasaje doar schițate prin punctele extreme (v. Paul Badura-Skoda - Mozart-Interpretation), sau așa- numitele „Introduceri” - mici improvizații melismatice, ce realizează trecerea de la o fermată pe o armonie de Dominantă (de regulă) spre continuarea discursului sau repriza tematică. Prezente frecvent în concertele mozartiene, acestea au persistat și mai târziu. Probabil ultima utilizare a unei asemenea introduceri improvizate, lăsată în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
finalul ei. Revenind la prima secțiune a compoziției, se poate constata că linia melodică a saxofonului reprezintă isonuri ornamentate. Sunetele pe care se instituie isonul fie se repetă, fie alternează, la ele ajungându-se prin pasaje tranzitorii, rapide, de tip melismatic. Din punctul de vedere al densității, se observă echilibrul între aglomerare și rarefiere, astfel: când solicitarea vocilor din cor este semnificativă, saxofonul este trecut în plan secund și invers. În consecință, ele nu intră în concurență, ci își etalează succesiv
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
mari eforturi și căutări. Este o istorie îndelungată ce pornește din Bizanț, din capitala imperială bizantină a lui Constantin. Este o istorie țesută de psalți în parte anonimi, animați de zelul credinței puse în texte liturgice, îmbogățite de meandrele cântărilor melismatice antifonice - cântate de câte două grupuri corale, a cântărilor responsoriale. Este o istorie pe care tinde a o reface astăzi, la noi, Grupul „Nectarie Protopsaltul”, tineri inimoși conduși de lectorul Sabin Preda de la Facultatea de Teologie Ortodoxă. Prezentă în strană
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
adus mai aproape de puritatea edenică a lumii sau de existența unei posibile, mult sperate lumi, lipsită de violență, angoasă, întuneric... Dialogul celor două instrumente, ca și alternarea dintre timbrul siflat, asemănător cu glissando-ul, al flautului normal, cu cel ornamentat, melismatic, al flautului piccolo și cu cel sentențios, axat pe multifonice, al flautului-basso, instaurează o atmosferă predominant lirică, melodioasă, la fel de multicoloră și solară ca cea din ilustrațiile chagalliene la Daphnis și Chloe. Și, ca în multe alte ocazii, Ulpiu Vlad și-
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
buchet” de 10 piese corale. Frunze de toamnă este o sensibilă miniatură pentru cor mixt pe versuri de Ioan Alexandru, concepută într-un elegant dialog contrapunctic al vocilor, având o scriitură muzicală aerată. Folosirea isoanelor și a recitativului melodic ușor melismatic, imprimă lucrării un iz psaltic. La piesa intitulată La casa cu grădiniță pentru trei voci egale, realizată pe versuri populare, remarcăm eleganța melodicii susținută de ritmica complementară, ce conferă cursivitate discursului. Cele Două stihuri bizantine pentru cor mixt, ne introduc
10 MINIATURI CORALE de Constantin Catrina by Mariana POPESCU4 () [Corola-journal/Journalistic/84019_a_85344]
-
și cu descrierea acestei relații de „îngemănare” prin „poliglotismul” lor stilistic, așa cum o face Brigitte François-Sappey: „Rămâne traseul gemenilor germani. Poliglot în arta, precum și în existența lui, Haendel amestecă preludii și fugi à l’allemande, dansuri à la française, arii melismatice și allegro concertante à l’italienne (Suitele pentru clavecin, 1720), și, campion al reangajării, el se împrumută fără rușine. [...] La clavecin, Bach, care a amestecat nu mai puține stiluri europene, preferă să disocieze genurile: toccate, suite și partite, Concertul italian
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
coruri levitice cântau unul la octava superioară și altul la octava inferioară, și în cântul responsorial în care forma de execuție consta în alternarea solistului cu răspunsul mulțimii. O altă formă a monodiei religioase a evului mediu o reprezintă cântecul melismatic, cunoscut sub numele de Aleluia (o formă latinească alterată a invocației ebraice însemnând Lăudați-l pe Yahwe). În forma sa primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații), și
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
paralel la distanța de cvartă sau cvintă, notă lângă notă (punctum contra punctum). În secolul al Xll-lea, apare în orașele franceze Dechantul (discantul), în care vocea organală renunță la paralelism, se detașează de vocea principală (devenită tenor) și se îmbogățește melismatic (ornamente improvizate). Gymel-ul (din latinescul cantus gemellus adică cântec geamăn) este un gen variat al organum-ului, dar caracteristic muzicii englezești apărut în secolul al Xll lea. Faux-bourdon (polifonie paralelă) de terțe și sexte, în care terța inferioară trece deasupra
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
cântec din repertoriul Scholae cantorum, sub forma abreviată A-B-A a Gradualului; în alte situații rituale (Liturgia Orelor), va da loc responsoriilor simple sau prolixe. În afară de psalmi, mai existau și cântece spirituale despre care relatează Sf. Paul. Acestea, probabil, erau melodiile melismatice din aleluia sau alte cântece de laudă, pe care creștinii convertiți le-au preluat din templu și din sinagogă: însuși cuvântul „alleluia” nu a fost tradus niciodată, nici de biserica greacă, nici de cea latină, și întotdeauna s-a recunoscut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ideea de mișcare organizată conștient a elementelor sonore. Ritmul muzical este determinat de durate și pauze, în multiple combinații, încadrate în diferite structuri metrice. Condiționat de text și dans, a evoluat din Comuna primitivă și Antichitate în stil recitativic (lent), melismatic (liber) și silabic (vioi). Exemplele extrase din Victor Giuleanu,- op. cit., paginile 275, 280 au fost alese pentru a argumenta aceste observații. Alăturarea intonațiilor microintervalice cu durate scurte și lungi conferă un desen sonor original. Muzica religioasă a Evului Mediu va
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]