116 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ATUNCI CÂND Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului atunci când... Brațele, brațele tale, au în ele surâsul giocond cu care-ai ademenit trandafirii, Sub molcoma lor atingere aerul vibrează melopeea cântecului murmurat de izvor. De-acea mi le-am lipit de suflet și-am zburat la fântâna unde dorul pribeag mai adapă surâsul ciutelor. Când vei veni, voi fi undă cu glas de cântec ce-ți va înfășura trupul. Leonid
ATUNCI CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Atunci_cand_leonid_iacob_1336665991.html [Corola-blog/BlogPost/358635_a_359964]
-
existat nici eu. Și nici cărțile pe care le-am scris. Aș vrea ca suferința, umilința, bucuria, fericirea, speranțele, visele lor să se fi pus și să se împlinească în opera mea, tragică, bogată, un imens țipăt și o nesfârșită melopee. Mama, Aurelia Dumitrescu a fost tipul femeii românce harnice foc, că nu stătea o clipă, iute și bătăioasă, aprigă aș putea spune, și o mare povestitoare ... Tatăl meu care a fost asistent medical toată viața, era prin structura lui sufletească
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_taina_scrisului_40_stefan_dumitrescu_1351151523.html [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
-i public pe elevi, pe tineri. Trăind într-o lume egoistă, a nonvalorilor, într-o dictatură care nu se mai termina, m-am salvat prin scris. Astfel nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine. Scrisul a fost urletul și jeletul, melopeea mea, catarsisul prin care am avut tot timpul sentimentul că voi ajunge la un liman. Vacanțele, duminicile, sărbătorile au fost zilele în care mă regăseam pe mine, în povestirile, în poeziile, în romanele și piesele de teatru care se scriau
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_taina_scrisului_40_stefan_dumitrescu_1351151523.html [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
vremuri mediocre. Concertul orchestrei simfonice va debuta cu un preludiu unic în istoria muzicii: cel compus de George Enescu în deschiderea Suitei pentru orchestră nr.1, în do major op.9. Este celebrul Preludiu la unison, o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfășurarea
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert by http://uzp.org.ro/filarmonica-banatul-avancronica-de-concert-3/ [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_tifla_george_nicolae_podisor_1326526008.html [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Am deschis brațele, am ridicat privirea spre cer și m-am rugat! Mă aflu aici! O ființă...un punct în infinit...un om. Acordurile au răsunat ca o melopee, au picurat miere in inimile rănite de suferința, au alinat durerea celor de lângă noi. Un fulg de nea a poposit pe obrazul fierbinte, s-a topit ... s-a transformat într-un bob de rouă prelins pe covorul rece de zăpadă
UN PUNCT ÎN INFINIT... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Un_punct_in_infinit_camelia_constantin_1327251068.html [Corola-blog/BlogPost/360454_a_361783]
-
mătase, suspendat că un șarpe inert zace alături de o cravată bărbăteasca aruncată neglijent. Umbre se încolăcesc pe pereți, șoapte amestecate, rătăcite prin ungherele camerei. Se aud în surdina acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lentă de jazz, ca o melopee de înmormântare. Liniște încremenita în trecut ... doar vârful roșu al unei țigări aprinse, apare că un punct dezacordat într-un tablou inert. Împușcătura unui revolver alunecat cu zgomot pe podeaua rece din marmură. Camelia C 2013 Referință Bibliografica: Poveste fără
POVESTE FĂRĂ MOTIV de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 by http://confluente.ro/Poveste_fara_motiv_camelia_constantin_1360746796.html [Corola-blog/BlogPost/351879_a_353208]
-
poet al negării fiziologice: al scârbei, al silei, al dezgustului, al greții, al mirosurilor fetide: „mi-e silă“ (Toți-afară de unul), „silă de mine“ (Porțiuni neobservate ale trecutului), „concepte ale silei“ (respir direct prin pereți), „mi-e silă să îngân melopeea“ (lumea mea e un pom de carne), „meserie de care îmi e scârbă“ (caut un sunt de ciocan pur), „va fi scârba asta de lumină“ (fundătura homer), „plutește suverana scârbă“ (un acoperiș deasupra capului), „greața lumii se va întoarce“ (Eu
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-coande-extatica-intunericului-de-stefan-vladutescu-c/ [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
un dar din sferele divine. E sigură pe ea și e mereu trufașă, Privește înțeleaptă al vieții trecut, Îmbrățișează vântul ca o pătimașă, Femeia toamnă râde și plânge tăcut. Iar când rugina intră prin creneluri Și vântul suflă-n șoaptă melopee, Norii storc râu de lacrimi din cerneluri, Ofrandă toamnei cu chip de femeie. Imaginea:internet Referință Bibliografică: Toamna cu chip de femeie / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1473537573.html [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
marile cenuși sau golul singuratic ce va intra pe uși, de-aceea eu rog steaua cea bună să mă poarte prin raiul fericirii până ajung la moarte, de-aceea ador lira cea dulce care cântă, curgând printr-o răscruce de melopee sfântă, strig timpul să m-aștepte, dar veșnicia curge cum cade ziua-n noapte cu străluciri amurge, cu luna care doarme, cu stelele ce pier și eu privind flămând la marele mister. poate ți-e dor, iubito, de zâmbetul meu
TÂRZIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Tarziu_ion_ionescu_bucovu_1372149982.html [Corola-blog/BlogPost/345710_a_347039]
-
îi trebuie unui om ca să fie fericit!” (pag. 130) Ritmul însuși al acestui “jurnal” este, și el, ca un năduf răbdat îndelung. Meandre și volute, curgeri line și învolburări, suișuri și coborâșuri, rotiri, alunecări și rostogoliri, toate acestea compun o melopee la fel de complicată ca viața însăși. Oricât de grea, această viață este, pentru cei mai mulți dintre “eroii” romanului, un infern suportabil. Sau o penitență. Vârsta tânără și exuberantă prin firea lucrurilor are nevoie, din când în când, de o supapă, de chiotul
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VALSUL TOAMNEI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub adieri de vânt, ușoare, Ne plâng copacii pe alei, Vino iubito să ascultăm Cum cântă lăutarul melopei. Îi cântă toamnei noastre, acum, Iar noi, să-i întregim decorul Și să-i dansăm de rămas bun, Că, toamnei o să-i ducem dorul. Haide iubito, în pași de dans, Doar tu și toamna sunteți mai presus! Să trăim nostalgia
VALSUL TOAMNEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1474821312.html [Corola-blog/BlogPost/371441_a_372770]
-
țară! Iată „perle” din cauza cărora, lătrătoarea Laika ar trebui să-și lase arme și bagaje și să plece, pentru totdeauna, în elineasca Tauridă și să-și pape, sănătoasă, nemeritata pensioară milenară. Pensioară plătită din sudoarea poporului! Să poată ea, zâna melopeelor, să-și gâdile papilele instinctuale cu subtila intelectualitate a „chiloților roz”, a „chiloților tanga” și a „chiloților puși pe suflet”, pe care eu, fără talent literar, nu sunt în stare a fi capabil s-o înțeleg, în veacul vecilor! Și
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/janet_nica_1408407756.html [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
va fi o răzvrătire, alt început de lume lumina curățită va fulgura-n vreun fel sar haite deghizate cu botnițe și spume amușinând sălbăticii ținute la rastel vom dezveli cununi trase-n înalt de zmee țâțâni de cer opal îngân-o melopee ... Referință Bibliografică: Sonuri / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SONURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Sonuri.html [Corola-blog/BlogPost/371114_a_372443]
-
populare de o bogăție mitologică inepuizabilă; o pictură a cărei melancolie izvorăște din peisajul natural și din istorie; modelându-se în ochii Fecioarei Maria din icoanele creștine răsăritene; în fine, o muzică, în ale cărei creații importante se combină arhaismul melopeelor sud-estice cu gestul avangardei occidentale — toate acestea constituindu-se în caracteristici exclusive ale culturii românești. Ele pot fi ilustrate prin nume sonore —de la Eminescu și Tristan Tzara la Culianu, de la Arghezi la Blaga, Cioran și Noica, de la Grigorescu, Andreescu și
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_dumitru_1437970302.html [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
-mi străbate imaginea păstorului roman, trăitor în casă rudimentară, moțăind în destule nopți, sub stâncă, însă foarte fericit de a prinde, cu o privire încântată, iezii abia fătați, șuvoiul de lapte lăsat în urmă de ugere grase, iar cu urechea, melopeea porumbelului sălbatic aterizat în ulm. Dorința de a reveni la traiul simplu, la modernismul simplității, e din ce în ce mai puternică astăzi. Orășeanul caută refugiu în casă obișnuită, din lemn chiar, într-o margine de sat, pe unde să nu mai treacă mașini
Despre muncă, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/despre-munca-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339355_a_340684]
-
făptură, că vreau să-ți fur moartea cum alții te fură, meandre pierdute-n candori păstrând pentru mine atâtea comori. toamna plec prin păduri neumblate, hărțuit și flămând ca un lup, sunt sătul de-atâta singurătate, la cântecul toamnei urechile-astup. melopee ciudată sună ploaia pe frunze, trece vântul prin plopi, scuturându-i domol, îmi bate fața spicul de stropi și frunzele toamnei îmi cad postomol. din cerul meu te-ai stins ca o stea și-ai rămas arzând în inima mea
TE-AI STINS CA O STEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Te_ai_stins_ca_o_stea_ion_ionescu_bucovu_1348641659.html [Corola-blog/BlogPost/343606_a_344935]
-
The Silk Road Ensemble” - o călătorie muzicală de-a lungul continentelor, în sonorități orientale, arabe sau mexicane, venite parcă din alte vremuri. Atmosfera creată chiar de cantilena superb țesută de Yo Yo Ma cu finețe și nostalgie (amintind surprinzător de melopeea doinită de pe la noi) a purtat publicul ce invada sala Operei Naționale în “tunelul timpului”, ascultând o muzică poate stranie, dar fascinantă, cântată și pe instrumente clasice (vioară, violă, violoncel, contrabas), dar mai ales pe cele care răsunau poate în nemărginirea
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
întoarcere spre luminile tinereții în centrul meu tainic ce-au fost toate aceste drumuri decât ecouri și pași femei bărbați agonii învieri zile și nopți răstimpuri între vise și vise clipe infime ale unui ieri care a trecut ca o melopee am ajuns în centrul meu privesc în oglindă îmi iau cheia și descui ușa întrebându-mă cine sunt eu și încotro mă îndrept... vineri, 31 iulie 2015 Referință Bibliografică: remember / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438320463.html [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
hibernat o vreme în igluuri colorate Și-au împletit din doruri, beteala, făcând punte Spre timpuri parfumate cu flori de măr presate. Pe sânii de-amintire revin din rai pierdut Arome de pini umezi vrăjiți de firul ierbii, Se-aude melopeea pe-un țărm necunoscut În reverențe stele îmbrățișează cerbii. Sub arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1420637699.html [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
bărbat ca un cioban însingurat voi plânge iar după turma mea pierdută des în infinit departe într-o sfântă stea e primăvară e frumos un marte rupt dintr-un poem balcanic cu razele ce cad pe muguri într-o ciudată melopee sorbind lumina și dând viață unui întreg câmp de lumină tot ascultând în graiul ierbii sărutul lutului bătrân acum învăț să merg ca pruncul prima dată pe alt tărâm călcat numai de zei spre tine printre păsări și aripi de
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1394780459.html [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
care leagă precum un jurământ pe cei doi, el și ea, etern nedespărțiți aici și în cerul înstelat. Această poezie palpită de inspirație, iubire și versuri scurte, foarte artistic cizelate. Este poezia ,, Atunci” Autoarea se oprește la timp din versificarea melopeei iubirii. Acum din larg bate un aer de răceală, care începe să se strecoare. Dar poeta aduce măiestrit versul dându-ne iluzia că totul va găsi o speranță de viitor, formulând cu o doză de indiferență simulată în versul: ,, în
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/melania_rusu_caragioiu_1491258531.html [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
haijin! A concentra într-o sintagmă- definiție, nici nu cerea verbul, atributul este al sferei magice, al monadei lui Goethe. Recenta carte nu întâmplător este titrată „ Dora- Dor”, ( inedită împerechiere semiotică a misterului gemelar, mito- poetic, ca un tril al melopeei inefabile din Basmul român. Cartea se perindă nuanțând monoton și mantramic, lecuitor și catarsic, acele „ oratio- vechio” originare în spațiul vechi european, sau mai clar, dainele și doinele românilor, transpuse pe griful chitarei și cu flautul vocii, în versiune franceză
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_de_antonia_iliescu_tradusa_en_francaise.html [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
toamnă Și toamna tot coboară în sufletele noastre cu-alaiul e de frunze de dor și nostalgii și-o vedem plutindă prin zările albastre, când picură în inimi atâtea reverii. Și-n auriul frunzei cu tiv carmin pe laturi prin melopei și gânduri găsești al toamnei dor, de frumusețea-i dulce nu poți ca să te saturi și clipele-n nuntire dau inimii fior. Primește tu, iubire, frumosul ce se-arată pe codrii prinși în ruguri și-n strugurii din vii, și
REVERIE DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Reverie_de_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/356415_a_357744]
-
Mirosea a lumină și cântec susurând monocord vechi tangou lumea pulsa-ntr-un acord de descântec, lotcă plutind în fiord începutului nou. Și sorbind din esența-i prea pură, amețit pescăruș am rămas devenisem arcuș, tu vioara și-mi șopteai melopei fără glas. Mai știi oare parfumul iubirii și-al trăirii de vieți într-un ceas? Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „ Imaginarele iubiri ” Referință Bibliografică: mai știi? / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 349, Anul I
MAI ŞTII? de LEONID IACOB în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mai_stii_.html [Corola-blog/BlogPost/341423_a_342752]