13 matches
-
Teo Cabel nu-și recunoaște poezia. „Poezia mea străină îmi e. / Sare la mine din gura altuia, / Se altoiește în aer / În fel de fel de chipuri, neștiute.” Tonurile, când înalte, când foarte joase, se înfășoară ca într-un dans melopeic, în pufoasa răcoare a inimii, amplificând sentimentele: „Strigă și se spargte-n ecouri: / Ca un foc de artificii unele, altele peșteri, /Printre stalagmite / Strig eu, eu, eu...se aude / Din adâncuri / Noi, noi, noi...// Străină mi-e poezia mea” (Străină). Trecerea
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_tainei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1367572207.html [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
realitatea cu visul, realizate cu ironie și sarcasm, se revarsă o armonie de ireal, de poezie inefabilă. Are un stil propriu cu un pitoresc specific, îmbinând expresiile rafinate cu cele argotice, de mahala, e stăpânit de voluptatea culorii, fraza e melopeică, desfășurându-se în cadențe, stilul e specific Bucureștiului semiocidental și semibalcanic. Pirgu are o aventură nocturnă în Moși cu „ o desculță borțoasă în luna a noua”, lăudându-se că ” A fost di granda, era să fete pe mine, pe onoarea
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Mateiu_i_caragiale_romancier_ion_ionescu_bucovu_1364192922.html [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
corelativ, "goarnele nunții" sună fantastic. În Missa solemnis fantome "de prin astre" dialoghează cu vedenii din "cotloanele mării", arătări care în Odihnă anunță exact contrariul: neodihna. Non-fixatul, fluidul, stările labile cu analogii în regimul acvatic se îngemănează într-un topos melopeic sugerând freamătul universal: "Privește corabia sufletului tău cum pe apa / de sus și de jos migrează străină de tine, / Și îngenunche sub candela lunii și tânguie har / ca să te poți hotărî în enigmele harului" ( Pe un drum între ape). Apă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a fost profesoară, apoi redactor la Editura Cartea Moldovenească și la Radioul de Stat din Republica Moldova. Debutul timpuriu, din anii de școală, este urmat de două volume târzii, Zestre (1974) și Poveste neterminată (1988), în care sunt exploatate fericit sonurile melopeice și exaltate virtuțile tăcerii. Într-un spațiu în care lumina („sora mea de viață și de moarte”) este atotstăpânitoare, înțelegerea ruralității ca lume și lege alternează cu tentativa de a descifra și alte sensuri existențiale. SCRIERI: Zestre, pref. Grigore Vieru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285696_a_287025]
-
muzicalitate elaborată, seducătoare, cu metafore și comparații de o rară expresivitate, ce transpun sugestiv pitorescul exotic și istoric. C. a creat în literatura română un stil propriu, prin îmbinarea expresiilor elegant cizelate cu cele argotice, din medii sordide. Fraza e melopeică, ritmată de armonii interioare, desfășurându-se în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare virtuozitate. Frazarea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are o vibrație euritmică, o fluiditate melopeică, discursul se desfășoară în falduri, somptuos, ca în arta barocului. Interpretul cultivă cu voluptate fraza de bogată și complicată broderie, apelează la perioada amplă, în care alternează ingenios întorsătura arhaică și rafinamentul lexical modern. În fine, pentru elaborarea ediției critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele” sale pierdute, pendulând între realitate și vis. În ipostaza de prozator, F. lasă impresia chiar din primele capitole ale romanului Un om în câmp (1989), derulate succint, în spații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
primul rând ca poet liric, trubadur modern în climatul literar specific începutului de secol XX. Incontestabil, a fost un poet de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
în confruntarea cu definiția clasică a frumosului, Dumitru Pop, Plugușorul - sinteză folclorică românească, Emilia Comișel, Metode de cercetare a folclorului, Iordan Datcu, Reviste de folclor și etnografie, Ghizela Sulițeanu, O mărturie antică în folclorul săsesc. Bocetul în sistemul de proză melopeică, Nicolae Constantinescu, „Droaia de ciute” (Comentarii etnologice la un colind românesc), Al. Dobre, Folclorul taberei militare. Motivul lirico-epic „părul meu nu trebe tuns”, Vasile Adăscăliței, Jocul și cântecul de priveghi în județul Vaslui, Maria Bocșe, Vatra de foc în practicile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
și-au petrecut viața în urmă cu mai mult de jumatate de mileniu, și sunt situați, inclusiv de marile enciclopedii engleze, franceze și americane, printre cei mai mari poeti ai lumii. Și a fost interesant să vad cu ce veșmânt melopeic li se învăluie pe acele pământuri versurile... Seara de muzică a mai avut însă și alte componente, dans și coregrafie cu Liliana Iorgulescu. Alexandra Poenaru și Lucian Martin, cu excelente numere, imagistică de mare varietate expusă pe ecran de artistul
Recitaluri ... de fagot by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84082_a_85407]
-
pe de altă parte, la nivel structural, susținând unitatea operei, însă nu este de neglijat nici efectul eufonic, fiindcă, pe ansamblu, imaginarul poetic - amintind de volumul Pașii profetului al lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie, rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în țărâna fierbinte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
petrecere), cu implicații semnificative asupra întregii narațiuni. Al doilea volum, Poezii, e tipărit după un sfert de veac, în 1970. Viziunea neoclasică, înțesată de referințe la Antichitate, este dublată de incursiuni bogat imagistice în lumea vikingilor, transpuse fluid în versuri melopeice. După interludiul poetic din 1970, autoarea se dedică unor ample construcții epice, publicând câteva romane și un volum de Nuvele fantastice (1984), ce fac dovada unei deosebite predispoziții imaginative, capabilă să domine intrigi arborescente și planuri paralele, dar nu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
forța sugestivă a expresiei. La o primă lectură, poezia pune pe cititor În fața unor necunoscute, impuse de structură. O primă necunoscută are ca punct de plecare latura sonoră a celor două catrene, sugerând parcă o monotonie melodică aparte, cantabilitatea ei melopeică nu este dată numai de ritmul iambic și rima total diferită de a altor poezii ale poetului, ci și prin coloana sonoră, dată de dispunerea vocalelor Închise și deschise. Există Însă o posibilitate a rostirii În condițiile diferite ale interpretării
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]