109 matches
-
natal: "Cum să mă întorc într-o țară, pe drumurile sau pe cîmpiile căreia, la orice floare sau iarbă mai semeață, mi-aș putea spune că a crescut din groapa comună unde a fost aruncat cadavrul anonimizat al mamei mele?". Memorialista sugerează sacrificiul pe care i l-a impus condiția de exilat, renunțarea la "literatură" în beneficiul unei urgențe epocale: "Nu literatura mi-a fost scopul dintîi ci memoria, obsesia - de atîtea ori exprimată - ca realitatea aceasta caducă a exilului să
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
cei ce guvernează capacitatea de a nu se rușina de ceea ce fac, ia act de divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
din punct de vedere politic. Existența lor nu impietează cu nimic asupra obraznicei, superbei libertăți de a vorbi și a scrie a poetului, a cărui gândire nu va fi sugrumată nici prin moarte. Iar de acest fapt colosal este responsabilă memorialista, care scrie fidel, cuminte, smerită chiar, o armonioasă voce a doua, care comentează fără să altereze, consemnează fără să uite, discerne fără să judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
punctul de vedere al șefului clanului. La un moment dat se pare că l-ar fi contrariat pe Ceaușescu făcîndu-i cadou de ziua lui de naștere o mai veche broșură de partid cu promisiuni pentru țărani, promisiuni rămase neîndeplinite. Dacă memorialista s-ar fi oprit la descrierea relațiilor de familie și la raporturile personale pe care le-a avut ea însăși cu cei doi Ceaușești, cartea ar fi fost, cred, mult mai interesantă. Nepoata răposatului președinte are însă și o problemă
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
se pare asta a fi fost o dovadă că Ceaușescu tînjea după condiția de om obișnuit, ci că visa la performanța de a se lăsa călcat pe picior în calitate de Ceaușescu, ca la un bonus de popularitate. O notă bună pentru memorialistă e că nu-și ia rudele la refec, ci le tratează cu o căldură, cum să-i spun, normală. Dar cum se face că ea "oaia neagră" îl aclamă principial acum pe Ceaușescu ? Chiar dacă Mihaela Ceaușescu respinge ideea că familia
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
otrava șideologiei fascisteț"), motivînd că era bine realizat și jucat, în fapt pentru că "prin relațiile sale a înlesnit aducerea lui". Mai elocventă e relația prietenei scriitoare cu ministrul antonescian al Sănătății, Dănulescu, pe care îl vizitează, la minister, însoțită de memorialistă, "ca să ia o rețetă pentru un medicament". La reacția autoarei Pînzei de păianjen � "Am înghețat"), prietena i-a precizat că ministrul în cauză "nu e ca ceilați [...] e un sfînt", că "și printre ei evita să spună legionari sînt
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
în 1953 ori în Les Mailles du filet, versiunea Cellei Serghi ar putea fi suspectată, mai ales că ediția I a volumului său apare în anii ’70, sub cenzură comunistă. Dar verificarea ei nu este chiar imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina, fiica lui Ițic și Ghitlea, licențiată 20, fostă publicistă, de statură mică
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
personaj descoperit curînd a fi fost agent al Gestapoului și, apoi, al Securității. A mai fost tradusă o altă carte, a unei d-ne Adriana Georgescu, prezentată de traducătoare ca prima rezistentă din România. Era, în intenția de atunci a memorialistei, un gest menit să atragă atenția occidentului asupra realităților vinovate din Est. Cartea a avut succes, epuizîndu-se repede. S-a încercat apoi, împreună cu o altă familie, cu o agenție literară de tip anglo-saxon. A eșuat după puțină vreme. S-a
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
este patetica, angajându-se existențial în practicarea spiritului critic. Poate rămâne cineva lucid chiar și atunci când vorbește despre sine? Monica Lovinescu dovedește că da, printr-o carte de memorii de multă vreme așteptată și de curand apărută, La apă Vavilonului. Memorialistei nu-i tremura de emoție mâna cu care ține stiloul atunci când își evocă propria copilărie. O privește pătrunzător pe fetiță care stătea fără să scoată un cuvant în fața unui abecedar, în timp ce tatăl ei, unul dintre cei mai de seamă oameni
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
pentru a-și aminti anumite situații și a le descrie din nou, din perspectiva omului matur care este azi. Cine nu-și mistifica existența are dreptul (moral, dar și artistic) de a demistifica existența celor din jur. Portretele pe care memorialista le face unor contemporani ai săi (unii dintre ei monștri sacri ai literaturii) sunt exerciții de demistificare, care nu alunecă niciodată într-o satiră ieftină. Imaginile convenționale își pierd convenționalismul și se însuflețesc. Este ca și cum cineva ar șterge o oglindă
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
românească dinainte de război, cunoscută prin intermediul stilului intelectual practicat la cenaclul "Sburătorul"? Fără îndoială toate acestea au contat, într-un fel sau altul, insă motivul principal l-a constituit revoltătoarea opacitate a opiniei publice din Franța față de relatările transfugilor din Europa de Est. Memorialista reconstituie cu sarcasm tragicul malentendu: "Într-adevăr, dacă în viața politică părea a domina dreapta, intelectualii nu numai că se situau la stanga, ci erau, în majoritate, deja sovietizați mintal. Cine n-a încercat - așa cum au făcut-o câțiva dintre noi
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
ușa, gonea pisică, negându-i astfel orice farmec baudelairian. O pudoare zbârlita pe care o înțeleg prea bine: mi-a trecut-o și mie." Extraordinar acest instantaneu al criticului de mare autoritate care a contribuit decisiv la modernizarea literaturii noastre! Memorialista îl vede de sus în jos, din perspectiva copilului, așa cum nu l-a mai vazut nimeni (iar dacă l-a văzut, n-a reușit mai tarziu să-l descrie). Dragostea ei filiala nu tulbură cu nimic linia elegantă a portretului
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din ele surorilor ei. Una dintre ele i-ar fi spus cu voce tare: "ce păcat, Elisa, ca tu ai farmec la povestit, dar memoriile sînt plicticoase". Șocată și nemulțumită foarte, memorialista s-a ridicat de la locul ei și a aruncat volumul manuscris în căminul încins. A mai scris, apoi, cînd oare?, alte însemnări memorialistice, scurte, care s-au publicat de curînd, traduse fiind de amintită dna Varlam. Dl Ion Varlam crede
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
unde aflăm și cîteva însemnări memorialistice (și ele dictate) chiar ale lui Ion. I.C. Brătianu. La început evocă mediul familial de la București, în casa aflată la începutul Caii Griviței (atunci Tîrgoviștei) colț cu Calea Victoriei, dispărută în bombardamentul american din 1944. Memorialista notează: "Bucureștii primei mele copilării n-aveau trotuare, străzile erau înguste și mărginite de grădini, unele cu arbori foarte bătrîni. În fața Palatului Regal, în grădina casei Lahovary a azi dispărută a se află un castan uriaș care primăvară se încarcă
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
vârf, pe care o oficialitate culturală obtuză i-a condamnat la o existență în catacombe sau, în cel mai fericit caz, în cercuri restrânse de specialiști. Este cazul Nataliei Manoilescu- Dinu și, de fapt, al întregii ei familii. Căci dacă memorialista a putut, totuși, să publice câteva studii teologice în revistele Bisericii, opera științifică a tatălui ei, Mihail Manoilescu (unul dintre cei mai importanți economiști români, mort în închisoarea Sighet), a fost complet interzisă până 1986. De-abia la 36 de
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
seninătate la sensul suferințelor pe care ea și alte milioane de oameni le îndură. O seninătate care derivă din dragostea pentru Hristos, dintr-o trăire profundă a adevărului de credință și dintr-o convingere că sensul suferinței este mântuirea. Reflecțiile memorialistei nu sunt deloc naive. Citiți, bunăoară, ce spune despre adeziunea ei de tinerețe la Mișcarea Legionară. Nici fanatism, nici punere a cenușii în cap: Natalia Manoilescu-Dinu a crezut în idealurile naționaliste ale Legiunii, până când crima politică, antisemitismul și incuria guvernării
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Nu numai referințele domestice - iluminând traseele unor membri de familie sau cunoscuți, care apar ca „personaje” ale rememorării -, ci și cele livrești sunt precis decodate, inclusiv prin intermediul unor consistente însemnări de călătorie care ne spun multe despre orizontul cultural al memorialistei. Textul Nataliei Manoilescu-Dinu, reprezentând o mărturie (inclusiv, sau mai ales în sensul creștin al termenului!) de primă mână asupra istoriei României în prima jumătate a secolului trecut, este astfel contextualizat și iluminat cum se cuvine. Știu că e un clișeu
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Adameșteanu, cât și pe scriitoare. Întâia parte a cărții, al cărei conținut se referă în cea mai mare parte la prima „ieșire” din țară a autoarei, bursa de trei luni de la Iowa City, e scrisă mai puțin emoțional decât prima. Memorialista ține să-i dea replica în special lui Mircea Cărtărescu, cel care a relatat din perspectiva sa aventura aceleiași burse în Frumoasele străine, dar și altora, de pildă Anei Blandiana. Replica nu are tonul unei revanșe însă, ci al unei
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
ar răci toată lumea. E deci mai bine să-l lași să-l bată unde vrea deoarece nu va face efortul să se transforme în tornadă." Nu toate portretele din carte exprimă aceeași admirație. Însă toate se remarcă prin eleganța atitudinii, memorialista bucurându-se să descopere ceea ce este frumos în felul de a fi al unor contemporani și întristându-se când identifică fisuri în caracterul lor. Ovidiu Cotruș, Cella Delavrancea, Paul Barbăneagră, N. Steinhardt, Gabriel Liiceanu, Alexandru George, Ion Caraion, Adrian Păunescu
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
cititori, dar îi și ia cu el și nu-i eliberează decât la ultima pagină. Personajul principal Personajul principal al acestui roman rămâne totuși Monica Lovinescu, care vine rareori în prim-plan, dar este o prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista nu poate - și nu-și propune - să scrie impersonal. Dacă ar colabora la o revistă cu note nesemnate, acele note tot semnate ar fi, stilistic. Cuprinsă de dorința impetuoasă de a se exprima, ea răvășește vocabularul limbii române, luând fără
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
surprinzător - o mișcare decisă. Când vorbește totuși despre sine, Monica Lovinescu o face cu un talent literar care o proiectează în absolut, ca pe o eroină din Tolstoi. Merită citit cu atenție, din acest punct de vedere, pasajul în care memorialista se descrie pe ea însăși frecventând spitalul în care se afla internat, într-unul din saloane, André Malraux: "Revăd culoarul de la spitalul Salpêtrière pe care treceam în vârful picioarelor când ajungeam în dreptul camerei sale, să nu întrerup cu cel mai
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
trăiește în enormă sărăcie și izolare, într-o suburbie a Tel-Aviv-ului" și i-a citit recent o traducere "într-o revistă israeliană intitulată Pro și contra...". Nu cunosc revista respectivă, dar să-mi dea voie distinsa poetă și extrem de interesanta memorialistă să mă îndoiesc: Otto Starck trăiește, în-tr-adevăr, în Israel și anume într-o izolare relativă, ca orice mare muncitor pe un tărîm atît de pretențios cum este poezia. Dar "enorma sărăcie" e încă o licență poetică. Otto Starck este, dacă
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
mistică de care vorbește Omar Khayyam în catrenul 187, se înțelege, este aceea a poeziei... Otto Starck, "trăiește într-o enormă sărăcie și izolare, într-o suburbie a Tel-Aviv-ului"? O, nu, să mă ierte distinsa poetă Mioara Cremene și fermecătoarea memorialistă! Otto Starck trăiește ca un prinț și în jurul lui este o lume întreagă, o lume bogată și indiferentă la micile noastre mizerii, în care întrezăresc silueta uscățivă a lui Macedonski și poate pe cea a lui Iuliu Cezar Săvescu. Din
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
Alex. Ștefănescu O memorie cultivată Pentru un cunoscător al literaturii române, volumul de memorii Timpul ce ni s-a dat de Annie Bentoiu este o revelație. Clarviziunea memorialistei, talentul ei literar de mare clasă și mai ales noblețea - de neîntâlnit în societatea noastră de azi - a atitudinii adoptate în judecarea faptelor trecutului au ceva neverosimil. La fel de surprinzătoare au mai fost, la vremea apariției lor, doar jurnalele și evocările
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
completând ceea ce știe din propria ei experiență cu ceea ce află din cărți. Memoria ei culturală este vastă și asumată existențial, permițându-i să evoce firesc, cu un fior de emoție, și situații trăite de predecesori. Cum se trăia în Atlantida Memorialista își evocă părinții, făcându-le portrete sobre și expresive (tatăl ei, descendentul unei familii numeroase și prospere din Oltenița, era medic, membru marcant al P.N.Ț., pasionat de arheologie și numismatică, iar mama, o elvețiancă venită în tinerețe în România
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]