46,957 matches
-
volum de decibeli de un asemenea calibru. După hopul muzical trecut cu brio în strigătele de bravo-bravissimo ale unor veritabili melomani, a doua parte a recitalului a fost susținută de poeții Claudiu Komartin - dicția lui românească impecabilă a implementat în memoria multor spectatori, cel puțin pentru o seară, versul: ,nici hrană, nici sex, nici durere, nimic nu este vreodată destul". Elena Vlădăreanu cu Europa-10 cîntece de moarte a făcut să treacă prin inimile româno-vieneze un curent incendiar, iar Bobiță al nostru
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
pentru ceea ce au făcut în paginile României literare. Am fi putut alege cu toții o cale pașnică, onestă, dar comodă. Conștiința nu ne-a lăsat. Cum am așteptat, iarăși firesc, un gest față de revistă pentru implicarea fantastică în ceea ce ține de memoria Festivalului, deși nu sîntem o revistă de specialitate. Nu a venit nicioadată nimic. Nici un telefon, nici un cuvînt, aruncat măcar în vîntul toamnei, nici o scrisoare, fie și tîrzie. Nu am figurat niciodată printre partenerii media, deși s-a putut observa, de
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
surprindă. Tot așa și luna. În toate fazele împlinirii ei, în toate formele ei, unele ciudate, stranii, bolnăvicioase, vulnerabile, alteori, plină de forță, de mister, de ludic, cu o vrajă tandră, irezistibilă. Fiecare apariție cheamă alte imagini. Sînt insomniacă, noctambulă. Memoria mea a devenit lunatică. Ea este trezită de chipul lunii și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită în vîrful
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
a mărturisit politicos că nu poate utiliza sugestia, pentru care îi mulțumește. De ce? Tocmai fiindcă e dăunător să fii supraaprovizionat, survine riscul ca materia să se sufoce, nu se mai poate etala slobodă, imprevizibil. În rest, oricât și-a stors memoria, A.K. nu a mai putut culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
introvertit, închis, cu strășnicie, în el însuși. De ce oglinda în care se privește este spartă? Pentru că autorul, după cum scriam la început, se simte mutilat, se compară cu ,o pădure arsă", deși îl copleșesc amintirile. Sau ,pete albe" se întind pe memoria lui ciuntită. Să spunem ca în vechile hărți: ,Hinc sunt leones?" (De aici înainte trăiesc lei.) Dimpotrivă. Sunt perioade întregi nesemnificative din existența sa, pe care memoria afectivă a autorului nu le-a înregistrat și pe care s-a așternut
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
o pădure arsă", deși îl copleșesc amintirile. Sau ,pete albe" se întind pe memoria lui ciuntită. Să spunem ca în vechile hărți: ,Hinc sunt leones?" (De aici înainte trăiesc lei.) Dimpotrivă. Sunt perioade întregi nesemnificative din existența sa, pe care memoria afectivă a autorului nu le-a înregistrat și pe care s-a așternut, definitiv, uitarea. Octavian Paler a ținut cândva un jurnal propriu-zis dar nu l-a dus până la capăt și n-a mai vrut să scrie unul niciodată. Și
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
că ființa noastră nu este pasageră și că esența ei nu este alterabilă. Și pentru a susține toate astea, ea și-a dezvoltat atît de utila funcție a ubicuității și, conform proiectului, instrumentează totul: merge la atelier, trezește conștiințe, activează memoria, provoacă imagini, încheagă discursuri de forme, își animă colegii, dă telefoane, scrie, își plastifiază revista, o distribuie, crede, se revoltă, speră, visează și, din cînd în cînd, organizează expoziții mari și decisive. De data aceasta, în Sala rondă de la Etaj
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
trece dincolo, în zona de investigație și de provocare. Dacă Paula Ribariu nu sistematizează semnale de-a gata, un alfabet inteligibil pentru un partener scontat, atunci ea inventează limbaje proiective, lansează capcane simbolice pentru interlocutori imprevizibili. Dar cum artista manipulează memoria, creînd lumi actuale din straturile succesive ale unor posibile existențe adormite, cum timpul reprezintă, într-o măsură impresionantă, materia ei primă, în mod fatal ea își caută parteneri sau noi ipostaze în straturi succesive ale spațiului, în lumile sublimate în
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
rondă, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere, care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
comemorativ, cu atât mai mult cu cât fiul romancierului, prozatorul și umoristul Luis Fernando Verissimo, ne va fi oaspete între 1-3 noiembrie. Am ales să ,prefațez" apariția versiunii integrale a romanului Domnul ambasador cu un fragment din volumul II de memorii al lui Erico Verissimo, Solo de clarinet, apărut postum. Nu în ultimul rând și pentru un sentiment ușor nostalgic de déjŕ vu (vă mai amintiți recitalurile ŤEminescuť de la Ateneu, cu Caramitru și Dan Grigore?) În 1959, scriitorul face prima sa
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile de scaune din stal și de-a lungul pereților, se aliniau polițiști, în uniforma lor verde și cenușie. Deodată memoria, uneori mare șugubeață, mi-a readus în minte chipuri de polițiști din Lisabona așa cum îi arătau caricatural revistele muzicale puse pe timpuri în scenă de către ansambluri teatrale portugheze la vechiul Coliseu din Porto Alegre. (Mai târziu am aflat că un
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
purtat în lume a plinului vieții satului apare la Goga drept o stare și un sentiment tipic romantic, cu un ușor accent militant. Pe calea evocării satului și a oamenilor lui, începând de la universul familiei, eul poetic recuperează, printr-o memorie afectivă, bogăția spirituală și umană a originilor. De aceea, durerea alternează romantic cu răzvrătirea, înfrângerea elanurilor sufletului cu înălțarea în lumină. Această dublă stare a dus în poezia lui Goga la întâlnirea armonioasă dintre elegia eminesciană și meditația blagiană. Din
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
N-am auzit, dar e exact ce ne trebuie. Îmi scrieți: ,Pro Tv-ul ne-a demonstrat cum stăm cu nivelul de cultură generală și de educație, adică bine, tot mai mulți debarasându-ne de tarele unor cunoștințe care ne îngreunează memoria". Sau, altfel spus, și după cum prezice bunul meu prieten Haralampy, va trebui să ajungem acolo încât materia noastră cenușie să aibă culoarea și consistența rumegușului de brad... În acest sens și scop, Vacanța Mare, cu ajutorul televiziunii amintite, a avut și
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
cum, de ce scrii acele cuvinte. Revin iarăși la Jack Spicer, care spunea: A Poet is a radio receiving broad casts from East Mars. (Poetul e un radio care primește mesaje de pe Marte). O persoană o poți regăsi în jurnale, în memorii, chiar și în unele romane, niciodată însă într-o poezie. LVR - Vă mulțumesc mult.
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
un moment dat, cînd mai aproape de expresia suficientă șieși, de subiectivitatea în plină expansiune, însă mecanismele de reglare a distanței sînt atît de subtil manevrate încît imaginea evită spectaculos atît retorica realului nemijlocit, cît și dezagregarea, fuga în abstracțiunea fără memorie, a purei subiectivități. Dacă, din punct de vedere formal, Dan Bota este un analist voluptos al realului, o conștiință fascinată și sedusă de spectacolul enorm al culorii, un hedonist, pînă la urmă, care celebrează frumusețea creației pe măsură ce o descoperă și
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
spații mari. Dar așa cum geometruia sa este una subtilă, imponderabilă, abil camuflată în hățișuri serialiste, și voluptățile sale cromatice sînt discret apărate de orice suspiciune a eșuării în sălbăticie. Nefiind un grafician prin incizia și prin claritatea desenului, ci prin memoria și ordinea construcției, pictorul nu este nici un colorist prin retorica tonurilor, ci prin manipularea materiei cromatice și ridicarea tonului unic pînă la pregnanța tridimensionalului. Sprijinindu-și discursul plastic pe repere culturale din categoria textului (a literei, a paginii scrise, a
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
să-l amendezi fără dispensă. Nu, fiindcă e un mozaic acolo, făcut din bucățele de portret, din evocări, din pagini de eseu care-și suprapun armonicele. Firește, cu efect de melodie sau de zgomot. Sînt, spuse-n linii mari, trăsăturile ,memoriilor" tip. Le recunosc, fără prea multă osteneală, și-n cartea recentă a lui Ion Papuc, Cu fața spre trecut, publicată la editura Vergiliu. Ascultați-o în ce cheie ,cîntă"... Își dau binețe, vecine pe pagini, două lumi. Una de scriitori
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care Ion Papuc nu pare să treacă ușor e dezicerea de tradiție, graba de-a schimba violetul doliilor princiare cu roșul ,vremurilor noi", de-a fura memoriei ce-i de drept al ei. Sigur, de aici la recuperările pătimașe și la litania lui ubi sunt... e ceva mai puțin de-un pas. Ion Papuc, totuși, nu-l face. Nu sînt, în cartea lui, efigii poleite, care să
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
tabără voi face și deasupra în ceruri/ și undeva foarte jos sub podeaua incertă-a pămîntului/ deopotrivă sfidător deopotrivă hîtru deopotrivă laș" (nouăsprezece). Pe ,jumătate rebel", pe ,jumătate umil", bardul declară, în beatitudinea-i simpatic urieșească, că se cufundă ,în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
și undeva foarte jos sub podeaua incertă-a pămîntului/ deopotrivă sfidător deopotrivă hîtru deopotrivă laș" (nouăsprezece). Pe ,jumătate rebel", pe ,jumătate umil", bardul declară, în beatitudinea-i simpatic urieșească, că se cufundă ,în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
La reușita recitalului a contribuit din plin și pianistul Macej Pikulski, nu acompaniator ci partener sensibil, perfect integrat universului cântărețului. Prima apariție la noi a celebrei London Philarmonic Orchestra (cunoascută și sub sigla LPO) acum patru ani a rămas în memoria tuturor drept demonstrația unei mari tradiții, revenirea lor acum îi arată implicați cu aceeași perfecțiune și seriozitate într-un repertoriu axat pe secolul XX. Alegerea făcută de tânărul dirijor rus Vladimir Jurovski, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai generației
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
Liberăť unde au fost difuzate în emisiunea de autor ŤOameni, destine, istorieť. Importante, cum se va vedea, datele pe care acesta le atașează aici, pentru o fixare precisă, încă de la început, în timp și la locul lor, ordonându-le în memoria cititorului exigent, cu cadrul și împrejurările cuvenite, pentru o istorie literară fără confuzii și lacune. Scăpări regretabile din vedere se întâmplă frecvent, din păcate, în marea trăncăneală generalizată din presa noastră, și care trăncăneală nu se mai termină nici ea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
mod doar de tine știut, vei readuce cu-n licăr și-mi vei reda intact acel gînd pierdut" (CXLIX). Astfel i se aduce lumii fenomenale unul din cele mai mișcătoare omagii, acela de-a o socoti un depozitar fidel al memoriei noastre trădătoare. întreaga ambianță, lumea întreagă n-ar fi decît un uriaș instrument al memoriei noastre.
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
acel gînd pierdut" (CXLIX). Astfel i se aduce lumii fenomenale unul din cele mai mișcătoare omagii, acela de-a o socoti un depozitar fidel al memoriei noastre trădătoare. întreaga ambianță, lumea întreagă n-ar fi decît un uriaș instrument al memoriei noastre.
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
dacă aș fi câștigat ultimele alegeri" , mi-a trecut prin cap că m-aș fi așteptat la un asemenea comentariu, într-un context similar, din partea actualului președinte american, mai puțin din cea a unui latin întreprinzător. Oricum, dacă mă ajută memoria, documentarul e prea ,curat" , preferând să lase în obscuritate urmele unor atrocități petrecute în acea zi. În schimb, se mulțumește să descrie în detaliu moartea locuitorilor din Pompei, inclusiv modul în care le dădeau în clocot creierele înainte să explodeze
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]