110 matches
-
urgenței de a produce. Și poate nu întîmplător, tocmai în această ediție Mircea Bochiș a realizat cea mai subtilă și mai complexă lucrare a sa, iar Ioan Mihele a simțit nevoia unei întoarceri la figurativ. Peste vastul cîmp albit de menhire, de arhitecturi și de volume mai mult sau mai puțin abstracte, el a reiterat un fel de efigie antropomorfă, de statuar egiptean încremenit într-o severă frontalitate. În cheie alegorică, de o transparentă sursă mitologică, își realizează și Moldovan compoziția
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
care ne ocupăm este Mihai Niculescu, poet trăitor în Anglia, "om al distilării gîndurilor, dar solar", care "părea un prinț indian, atent unde calcă și spre ce îndreaptă privirile", "un rajah, trăit însă în neguri septentrionale, printre enigmatice dolmene și menhire, care-i transmiseseră rezerva și pacea lor de mormînt" (de remarcat somptuozitatea stilistică acoperind o statură modestă în ordinea recunoașterii publice). Ca și un alt poet pe care l-a cunoscut și subsemnatul, în zona de penumbre a celor ce
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
la izvoare, Doamne, din Zăcătoare, Doamne, din Continit! Eu sunt cel izbăvit, Cât mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după val, omenire, Peste
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
în cel mai bun prieten al meu/ - Vulturul’’ (Zăpezi peste ființă) într-o tăcere a unei grădini din piatră, nemișcată și imuabilă, care a rămas, încă de la începuturile ei într-un secret și enigmatic infinit de cretă albă. Ca și menhirele și dolmenele, nici ,,piatra nu are gură/ să spună câte dimineți/ au trecut/ de la nașterea lor’’ (Clipe de salamandră vicleană). Poezia Marianei Pândaru și-ar dori să descifreze un secret neîmpărtășit nouă, muritorilor de rând, un secret al unei altfel
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor (coloane trunchiforme, phallusoforme, discofore, antropomorfe stilizate, cruciforme), continuă cu monumente sacre de structură creștină (categorie în care distinge cruci de piatră arhaice/medievale, cu subdiviziunile lor - menhire creștinizate, cruci descendente ale coloanelor cerului de piatră, cruci arhaice de influență celtică, cruci medievale cu însemne magico-simbolice misterioase, cruci-monumente istorice, asimilate drept troițe, cruci sculptate/pictate cu motive christice -, continuă cu crucile de lemn (treflate, cruciforme în T, răstigniri
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele astupate de praful cărnii albind ca un pumn de făină"; "un arbore genealogic cu rădăcinile ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a aplicat-o lui Ilarie Voronca: "un miliardar de imagini". Impersonalizarea
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos, cu excepția unor infecții regulate ale sinusurilor, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice menhirele de la Stonehenge sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau decît ei, asceți prvilegiați care conduceau din
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
și Mircea Horia Simionescu, de la poeziile lui Emil Botta la autobiografia lui Gala Galaction. Masivă sub unghiul paginilor și concentrată sub cel al contribuțiilor de autor, revista are ceva monumental și greu, de lucru făcut pe îndelete. Seamănă cu un menhir impunător ridicat pe fundalul atîtor apariții efemere. De aceea, colectivului redacțional (director editorial: Livius Ciocârlie, consultant editorial: Radu Călin Cristea, redactor: Ioana Vlăsoiu, concepție grafică: Florin Iaru, fotografii: Dan Vatamaniuc) i se cuvin toate laudele din partea Cronicarului. Cine e „Doamna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
fusesem de la început contra încercării de scoatere din apă a lespedei imense... „Un defetist" vasăzică, îmi spuneam în sinea mea, lângă Miron - și asta numai ca să aibă pe ce să așeze în livada lui de pahar cu apă pe... acest menhir... pe această masă de piatră de trei tone... Nu, scrumieră n-ar fi permis, antifumător cum era, iar oniricii nici nu ar fi îndrăznit să comită sacrilegiul... Nu se lăsă însă... Îl chemă pe Costică, care era pe aproape, șeful
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
ei amplu, de bas, sonor și viril, căci nu părea să ascundă în ea un loc pentru tristețe sau amărăciune. Nu puteam să mă uit la ea fără să mă duc imediat cu gândul la un munte sau la un menhir, la ceva de neclintit care îi venea din rasa, dar și din geniul ei; iar când, cu un gest familiar, își îndepărta cu degetul o șuviță din părul ei scurt și cărunt și mă fixa cu o privire liniștită în
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare: "dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica. femeile, ca niște/ pîlcuri de sălcii, se aplecau fluide deasupra unor menhire unde locuia/ magia estului.(...) estul era o încăpere funerară plină de/ cîntece războinice./ morții sînt otgoanele prin care dumnezeu ne leagă de mal./ la ce bun să ne tot îndepărtăm?/ datoria omului este să-și aștepte nașterea. ca pe o
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
ei cea mică, în picioare, cu sânii dezgoliți în fața oglinzii de pe ușa dulapului. Mama mirelui, venită să dea o mână de ajutor, n-o văzu decât pe fata de suflet a Bonariei Urrai singură între coșurile cu pâine, ca un menhir rămas în picioare în mijlocul colinelor de iunie. În spatele lor, Bonacatta, îmbrăcată în alb, nu văzu decât bucăți din pâinea ei nupțială împrăștiate pe lespedea de culoarea vinului roșu din dormitorul mamei sale. În dezastrul acela de reflexe, nici una din ele
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
doar unul, mai sus, țintind spre soare/ Și ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!// Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care/ Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,/ Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc/ Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.// De ești, în lumea asta confuz-crepusculară,/ Astronaut notoriu, năier sau alpinist,/ Pe drumul ce te-nalță și care te coboară// Tu nu uita o clipă să fii și bun genist./ Un
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
emigraseră parte în Egipt, parte în Britania. Atlanții, la rândul lor, învățaseră totul de la acei strămoși îndepărtați care, din Avalon, străbătând continentul Mu, pătrunseseră până în deșertul Australiei - când toate continentele erau un unic nucleu ce putea fi parcurs, minunată Pangeea.” „...menhirele erau aparate radioestezice ca niște prize electrice înfipte în punctele unde curenții se ramificau în diferite direcții. Dolmenele erau camere de condensare a energiei unde druizii încercau să extrapoleze desenul global. Așa-zisele cromlech și Stonehenge erau observatoare de unde se
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
timp în urmă, se spune că i-a vindecat de ciumă, renumitele statui din cartapasta și obiecte de artizanat lucrate în piatră leceză și în teracotă. Întreaga regiune este foarte bogată în uimitoarele formațiuni calcaroase dolmen “masă de piatră” și menhir “piatră înaltă”(în dialectul breton), monumente preistorice, formate din blocuri masive de piatră, cu funcții diverse: sepulcrale, de măsurare a timpului, de omagiere a zeului Soare, de legătură între cer și pământ, între lumea viilor și a morților, simbolizând totodată
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
comme du théâtre français.1263 La poétesse et traductrice roumaine a reçu de nombreux prix pour son activité littéraire et culturelle : Prix Terpsichore Regard sur le monde, France 1993 ; Prix de l'Europoésie, Meulan, France, 1993, 1994, 1995 ; Prix du Menhir de Poésie, Soullans, France, 1996 ; Prix pour la traduction des poèmes de Lucian Blaga, 1996, 1998, 2002 ; Prix d'Excellence pour l'activité traductive, de la part de la Société Roumaine de Haiku, 1997 ; la Médaille " Centenaire Blaga " du Festival Internațional " Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
scenele „de gen”, cu aer „olandez” (G. Călinescu), sau când glorifică prozaic abundența, într-un peisaj ce amintește pe alocuri de Verhaeren, din Flamande. Poloboace, căpițe, cârciumi în „medean”, piețe de pește, „cară cu boi” încremenite la răspântii, asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
un motiv pentru care opt e un număr frumos. Dar eu am nouă! Iar cu a noua te fac să vii pe lume, și iată de ce nouă e mai divin decât opt! Vrei și explicația altor figuri recurente? Vrei anatomia menhirelor tale, despre care autorii tăi vorbesc Întruna? Stăm În picioare ziua și culcați noaptea - până și cocoșelul tău, nu, să nu-mi spui ce face noaptea, fapt e că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum chiar navighează liniștit către gura puțului, poate se grăbește să iasă, iar eu stau aici, printre bufnițele astea Împăiate, o sută moarte și una care se preface că e vie. „Toate catedralele sunt construite acolo unde culții Își aveau menhirele lor. De ce Înfigeau ei pietre În teren, cu toate că-i costa atâta trudă?“ „Păi egiptenii de ce se trudeau atâta să Înalțe piramidele?“ „Exact. Antene, termometre, sonde, ace ca acelea ale medicilor chinezi plantate, acolo unde corpul reacționează, În punctele nodale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]