113 matches
-
de obiecte care să le ușureze viața de dincolo sau să-i întâmpine la reîncarnare. Ritualurile, desigur sunt practic aceleași, respectând preceptele tradiției și azi în practicile religiilor contemporane sau în francmasonerie. Ritualurile de sacrificiu întrebuințează uneori o simplă stâncă, menhire, megaliți în lumea protoistorică, mai nou altare 127 sau un pat de nisip ori pământ 128. Pe altar se pot găsi arme de sacrificiu, cuțite, pumnale, săbii, vase, iar animalele de sacrificiu pot fi preparate și mâncate în ritual, cupe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau de zei mărunți ca-n shintoism. Ea este, de fapt, cântec pentru că este „pierdere, / zeiască, dulce pierdere de sine”. În finalul poemului poetul mai spune: „Dar cel ce-ascultă, dobândește viu contur, În armoniile treptat depline un templu, un menhir sau crin devine.” Și consfințește astfel metamorfoza ascultătorului-poet care se apropie de statutul armonic al unui lucru printe celelalte lucruri. Doar așa fiind demn să se pătrundă de Întreaga armonie a cîntecului. În maniera sa ghidușă, Marin Sorescu se mărturisește
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scenele „de gen”, cu aer „olandez” (G. Călinescu), sau când glorifică prozaic abundența, într-un peisaj ce amintește pe alocuri de Verhaeren, din Flamande. Poloboace, căpițe, cârciumi în „medean”, piețe de pește, „cară cu boi” încremenite la răspântii, asemenea unor menhire, fac relieful acestei lirici, în care orașul, „bătrân”, se animă de o continuă, subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
lume ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic, bărbatul devine un schelet, un cărucior extinzându-se din capul lui. "Femela" a devorat aproape complet
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
s-au străduit să demonstreze continuitatea tuturor culturilor megalitice europene. Continuitate care nu se poate explica decât prin difuziunea complexului megalitic pornind de la un centru situat la Los Milares în provincia Almeria. Complexul megalitic cuprinde trei categorii de construcții: 1) menhirul (din bretona târzie men - piatră și hir = lungă) este o piatră mare, uneori destul de înaltă 1 împlântată vertical în sol; 2) cromlehul (de la crom - cerc, curbă și leh = loc) desemnează un ansamblu de menhiri, dispuși în cerc sau în semicerc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au un stâlp central și pe pereți se disting încă urme de pictură. Dolmenele se găsesc de-a lungul Atlanticului, mai ales în Bretania, până în Țările de Jos. În Irlanda, camerele funerare, destul de înalte, au pereții împodobiți cu sculpturi. 1 Menhirul situat lângă Locmariaquer măsura peste 20 de m fnălțime. În Bretania, anumiți menhiri izolați sunt asociați tu morminte. 2 Aliniamentele de la Carnac cuprind 2935 menhiri dispuși pe un teren de 3900 m lungime. E vorba, desigur, de un foarte important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
des religions, pp. 74 sq. 4 A. C. Kruijit, citat de J. G. Frazer, The Relief în Immortality (1913), I, pp. 74-75. Am comentat acest mit în "Mythologies of Death" (Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions, cap. III). 5 Horst Kirchner, "Die Menhire în Mitteleuropa und der Menhir gedanke", pp. 698 (= 90) sq. 6 S-au explicat anumiți menhiri din Bretania, ridicați în fața galeriilor de dolmene, prin credința egipteană după care sufletele morților, metamorfozate în păsări, își părăseau mormintele pentru a se așeza
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
4 A. C. Kruijit, citat de J. G. Frazer, The Relief în Immortality (1913), I, pp. 74-75. Am comentat acest mit în "Mythologies of Death" (Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions, cap. III). 5 Horst Kirchner, "Die Menhire în Mitteleuropa und der Menhir gedanke", pp. 698 (= 90) sq. 6 S-au explicat anumiți menhiri din Bretania, ridicați în fața galeriilor de dolmene, prin credința egipteană după care sufletele morților, metamorfozate în păsări, își părăseau mormintele pentru a se așeza pe o coloană în plin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a avea copii tinerele femei practicau "glisada" (lăsându-se să alunece de-a lungul unei pietre) și "frecarea" (așezându-se pe monoliți sau frecându-și burta de anumite stânci)8. Această funcție genezică nu trebuie explicată prin simbolismul falie al menhirului, deși un asemenea simbolism este atestat în anumite culturi. Ideea primă și fundamentală era "transmutarea" strămoșilor în piatră; fie prin intermediul unui menhir "substitut al corpului", fie integrând în structura însăși a construcției un element esențial al mortului: scheletul, cenușa, "sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau frecându-și burta de anumite stânci)8. Această funcție genezică nu trebuie explicată prin simbolismul falie al menhirului, deși un asemenea simbolism este atestat în anumite culturi. Ideea primă și fundamentală era "transmutarea" strămoșilor în piatră; fie prin intermediul unui menhir "substitut al corpului", fie integrând în structura însăși a construcției un element esențial al mortului: scheletul, cenușa, "sufletul", în ambele cazuri, mortul "însuflețea" piatra, el sălășluia într-un corp, mineral, deci imperisabil. Prin urmare, menhirul sau mormântul megalitic constituia un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în piatră; fie prin intermediul unui menhir "substitut al corpului", fie integrând în structura însăși a construcției un element esențial al mortului: scheletul, cenușa, "sufletul", în ambele cazuri, mortul "însuflețea" piatra, el sălășluia într-un corp, mineral, deci imperisabil. Prin urmare, menhirul sau mormântul megalitic constituia un rezervor inepuizabil de vitalitate și putere. Grație proiecției lor în structurile pietrelor funerare, morții deveneau stăpâni ai fertilității și ai prosperității, în limbajul mitului indonezian, ei reușiseră să-și însușească în același timp și piatra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dieux, p. 245). Cari Schuchhardt interpreta în același sens obeliscurile pictate pe sarcofagul găsit la Hagia Triada (§ 41), pe care stau păsări. Dar a se vedea critica lui Horst Kirchner, op. Cit., p. 706 (= 98). În culturile megalitice din Asia sud-orientală, menhirul servește drept "lăcaș" pentru suflete (cf. § 36). 1 Totuși, chiar un tratat viguros iahvist ca Deuteronomul, utilizează încă metafora ontologică a pietrei când proclamă realitatea absolută a lui Dumnezeu ca sursă unică a creativității: "Tu uiți Piatra care te-a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacre căzute din cer și din care nu găsim nicio urmă la creștinii pretinși idolatri. N-ar fi mai bine să pactizăm dintru început cu materia, pentru a nu ajunge, într-o bună zi, să cădem în genunchi în fața vreunui menhir? A te pune de acord cu Imaginea, ca și cu Locul, nu-i, fără îndoială, decât un semi-rău, care te ferește de un mai-rău. Isus n-avea nicio piatră pe care să-și pună capul, dar era un zeu. Papivorul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. Lipovanu, Ioana, "De ce nu fixează Lucian Blaga rădăcina gândirii antinomice în metafizica indiană", în Meridian Blaga, vol. II, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003. Lipovanu, Ioana, Un menhir. În umbra minus-cunoașterii, Editura Herald, București, 2001. Lucica, Iancu, "Logica și filosofia contradicției. Incursiune în problematica paraconsistenței", studiu introductiv la vol. Ex falso quodlibet. Studii de logică paraconsistentă, Editura Tehnică, București, 2004. Lupasco, Stéphane, Logica dinamică a contradictoriului, Editura Politică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Al-George, Arhaic și universal, Editura Eminescu, București, 1981, capitolul 3. 2 Teodor Dima, "Comentarii la "Cunoașterea luciferică"" (I), în Analele Științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XXXVIII, nr. 1-2, 1992, p. 17. 3 Ioana Lipovanu, Un menhir. În umbra minus-cunoașterii, Editura Herald, București, 2001, p. 15. 4 Alexandru Petrescu, Lucian Blaga: o nouă paradigmă în filosofia științei, Editura Eurobit, Timișoara, 2003, p. 66. 5 Zenovie Cârlugea, Lucian Blaga. Dinamica antinomiilor imaginare, Editura Media Concept, Sibiu, 2005, p.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Eliade, Insula lui Euthanasius, Editura Humanitas, București, 1993, pp. 56-57. 574 Aurel Codoban, "Blaga și Eliade itinerare echivalente spre misterul Lumii", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000. 575 Ibidem, p. 185. 576 Ioana Lipovanu, Un menhir. În umbra minus-cunoașterii, p. 89. 577 Ibidem, p. 181. 578 Se înscrie, astfel, într-un program de cercetare lansat în filosofia secolului al XX-lea, centrat pe raportul dintre logică și dialectică (Vezi în acest sens Petru Ioan, Logic and
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logică", în Angela Botez (coord.), Privire filosofică asupra raționalității științei, Editura Academiei Române, București, 1983). 721 Cf. Petru Ioan, ""Zarea matriceală" a valorizării "dualismului transfigurat"", în op. cit., § 9.4 ("Logica mai complexă" a transfigurării antinomiilor), pp. 233-236. 722 Ioana Lipoveanu, Un menhir. În umbra minus-cunoașterii, p. 15. 723 Angela Botez, "Lucian Blaga despre rolul antinomiei transfigurate în cunoașterea din secolul XX", în Revista de filosofie, nr. 3-4, București, 1990, p. 284. 724 Angela Botez, "Lucian Blaga filosof al cunoașterii și al matricilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
urgenței de a produce. Și poate nu întîmplător, tocmai în această ediție Mircea Bochiș a realizat cea mai subtilă și mai complexă lucrare a sa, iar Ioan Mihele a simțit nevoia unei întoarceri la figurativ. Peste vastul cîmp albit de menhire, de arhitecturi și de volume mai mult sau mai puțin abstracte, el a reiterat un fel de efigie antropomorfă, de statuar egiptean încremenit într-o severă frontalitate. În cheie alegorică, de o transparentă sursă mitologică, își realizează și Moldovan compoziția
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
și Mircea Horia Simionescu, de la poeziile lui Emil Botta la autobiografia lui Gala Galaction. Masivă sub unghiul paginilor și concentrată sub cel al contribuțiilor de autor, revista are ceva monumental și greu, de lucru făcut pe îndelete. Seamănă cu un menhir impunător ridicat pe fundalul atîtor apariții efemere. De aceea, colectivului redacțional (director editorial: Livius Ciocârlie, consultant editorial: Radu Călin Cristea, redactor: Ioana Vlăsoiu, concepție grafică: Florin Iaru, fotografii: Dan Vatamaniuc) i se cuvin toate laudele din partea Cronicarului. Cine e „Doamna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
fusesem de la început contra încercării de scoatere din apă a lespedei imense... „Un defetist" vasăzică, îmi spuneam în sinea mea, lângă Miron - și asta numai ca să aibă pe ce să așeze în livada lui de pahar cu apă pe... acest menhir... pe această masă de piatră de trei tone... Nu, scrumieră n-ar fi permis, antifumător cum era, iar oniricii nici nu ar fi îndrăznit să comită sacrilegiul... Nu se lăsă însă... Îl chemă pe Costică, care era pe aproape, șeful
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
la izvoare, Doamne, din Zăcătoare, Doamne, din Continit! Eu sunt cel izbăvit, Cât mai știu ce mă doare, Doamne, cel ce nu moare, Doamne, cel neivit! Drumuri de neocolit, Timpuri fără zăvoare, Doamne, dintre Răzoare, Doamne, din Infinit! Rune Gânduri-coloane, menhire, Urme de timp și uitare Semne, păgână menire Dintre gropi și altare! Pietrele lor, pomenire, Pulberi de vânt, depărtare, Fire legate de fire Printre gropi și altare! Pânza de iarbă, subțire, Laptele curs în șiștare, Val după val, omenire, Peste
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor (coloane trunchiforme, phallusoforme, discofore, antropomorfe stilizate, cruciforme), continuă cu monumente sacre de structură creștină (categorie în care distinge cruci de piatră arhaice/medievale, cu subdiviziunile lor - menhire creștinizate, cruci descendente ale coloanelor cerului de piatră, cruci arhaice de influență celtică, cruci medievale cu însemne magico-simbolice misterioase, cruci-monumente istorice, asimilate drept troițe, cruci sculptate/pictate cu motive christice -, continuă cu crucile de lemn (treflate, cruciforme în T, răstigniri
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare: "dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica. femeile, ca niște/ pîlcuri de sălcii, se aplecau fluide deasupra unor menhire unde locuia/ magia estului.(...) estul era o încăpere funerară plină de/ cîntece războinice./ morții sînt otgoanele prin care dumnezeu ne leagă de mal./ la ce bun să ne tot îndepărtăm?/ datoria omului este să-și aștepte nașterea. ca pe o
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice menhirele de la Stonehenge sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau decît ei, asceți prvilegiați care conduceau din
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
ei amplu, de bas, sonor și viril, căci nu părea să ascundă în ea un loc pentru tristețe sau amărăciune. Nu puteam să mă uit la ea fără să mă duc imediat cu gândul la un munte sau la un menhir, la ceva de neclintit care îi venea din rasa, dar și din geniul ei; iar când, cu un gest familiar, își îndepărta cu degetul o șuviță din părul ei scurt și cărunt și mă fixa cu o privire liniștită în
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]