113 matches
-
ei cea mică, în picioare, cu sânii dezgoliți în fața oglinzii de pe ușa dulapului. Mama mirelui, venită să dea o mână de ajutor, n-o văzu decât pe fata de suflet a Bonariei Urrai singură între coșurile cu pâine, ca un menhir rămas în picioare în mijlocul colinelor de iunie. În spatele lor, Bonacatta, îmbrăcată în alb, nu văzu decât bucăți din pâinea ei nupțială împrăștiate pe lespedea de culoarea vinului roșu din dormitorul mamei sale. În dezastrul acela de reflexe, nici una din ele
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
care ne ocupăm este Mihai Niculescu, poet trăitor în Anglia, "om al distilării gîndurilor, dar solar", care "părea un prinț indian, atent unde calcă și spre ce îndreaptă privirile", "un rajah, trăit însă în neguri septentrionale, printre enigmatice dolmene și menhire, care-i transmiseseră rezerva și pacea lor de mormînt" (de remarcat somptuozitatea stilistică acoperind o statură modestă în ordinea recunoașterii publice). Ca și un alt poet pe care l-a cunoscut și subsemnatul, în zona de penumbre a celor ce
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele astupate de praful cărnii albind ca un pumn de făină"; "un arbore genealogic cu rădăcinile ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a aplicat-o lui Ilarie Voronca: "un miliardar de imagini". Impersonalizarea
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
deviza: „Înapoi la individual!”. Ea s-a bifurcat în nenumărate cărări în spațiul anglo-saxon, iar deviza amintită se aude tot mai puternic în epoca modernă, însă cu ceva corecturi. Unele din partea empirismului și filosofiei analitice. Mai înapoi se distinge acel menhir britanic, lordul Bacon adunând mărturii și argumente pentru filosofia experienței, iar pe la începutul secolului al XX-lea îl vedem pe Bertrand Russell căutând, împreună cu matematicianul Alfred North Whitehead, bazele logice ale matematicii în monumentala Principia Mathematica (apărută la editură Universității
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un fel de fericire întunecată. Căci Victor avea un sex erect, aproape cât al unui bărbat în putere, semitransparent la lumina luminării. Coca privea fascinată organul animalic și minunat din centrul lumii ei, elasticul corp calos dintre emisferele minții ei, menhirul de carne dură cu inimioara lucioasă și delicată din vârf. Era aidoma cu toate sexele de bărbați pe care le primea, noapte de noapte, în orificiile cu buze răsfrânte ale corpului ei, pe care vaginul ei se strângea ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un motiv pentru care opt e un număr frumos. Dar eu am nouă! Iar cu a noua te fac să vii pe lume, și iată de ce nouă e mai divin decât opt! Vrei și explicația altor figuri recurente? Vrei anatomia menhirelor tale, despre care autorii tăi vorbesc Întruna? Stăm În picioare ziua și culcați noaptea - până și cocoșelul tău, nu, să nu-mi spui ce face noaptea, fapt e că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale, se înfioară sufletul meu primitiv) pe care înflorește deslușit mușchiul ni se deschide, luminoasă și austeră deopotrivă. Ea începe să fotografieze, iar eu, desigur, nu vreau să intru în cadru. Neglijent, mă îndrept spre fereastra generoasă din față, când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ ars, urciorul, ca și tumulii, menhirele, piramidele și toate celelalte „cutii” în care sunt închiși morții. Înlăuntrul lor zac, „aidoma unor statui, corpuri țepene de oameni morți, dure precum obiectele, corpuri conservate sau transformate în stafii”. Veritabile „cutii negre”. „Statuia este o cutie neagră, deschideți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos, cu excepția unor infecții regulate ale sinusurilor, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
privirea cenușie a ochilor lui Ryan. El anticipă Întrebarea pe care ea se pregătea să i-o pună. - Eram pe poteca vameșilor, dar n-am văzut nimic, explică el. În afară de Pierric Le Bihan care se agita În mod ciudat În fața menhirului. Marie aruncă automat o privire mutului care se Îndepărta cu mersul lui sacadat, cu grămada de cîrpe strînsă sub braț, apoi atenția ei se concentră iarăși asupra lui Ryan. - Ai vorbit de lună În creștere, spuse ea scrutîndu-l. Cunoști așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obiect, dar Îi putea arăta locul. Îl urmă, nu fără a mai arunca o ultimă privire pietrei care continua să picure sînge. Mai tîrziu, analiza avea să confirme temerile ei cele mai rele. SÎngele era al lui Gildas. Cursese pe menhir la cîteva ceasuri după ce el murise. * * * - Fratele tău ne-a părăsit... și tot ce găsești tu de făcut e să te joci de-a polițista? Ai grijă, fata mea. Cine vede Răul, atrage Răul! Marie simți că stomacul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi de ce sîngele lui a curs peste menhir? Și cine a scris biletul pe care-l ținea În mînă? Loïc se sculă cu violență În picioare, răsturnîndu-și scaunul. - Toată lumea Îl iubea. Nimeni de pe insula asta nu i-ar fi făcut niciodată nici cel mai mic rău. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
următoare, se prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas făcuse deja Înconjurul atelierelor. La fel ca vestea despre menhirul care picura sînge. Gwen puse În mod ferm capăt zvonurilor care mai de care mai aiuritoare care Începeau deja să circule. - Primul pe care-l mai aud spunînd că s-au Întors jefuitorii de corăbii se va duce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta, am văzut tipi care se credeau păsări În zbor! - Dar să curgă sînge de pe un menhir ai văzut? Yves Își schimbase atunci tactica. Dacă autopsia era singurul mod de a pune capăt Îndoielilor care o chinuiau pe fata asta, atunci chiar trebuia să facă o autopsie. Dar să-l lase pe Gildas pe mîinile unor necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le ține piept. Mușcîndu-și buzele ca să-și controleze vocea. Cea născută la Lands’en Înțelegea adînca supărare a fiecăruia. Descendenta familiei Kermeur plîngea moartea fratelui ei. OPJ voia să știe cine Îl ucisese. Și cine făcuse să curgă sînge pe menhir, trezind Într-un mod atît de macabru durerosul trecut al insulei. Îmi imaginasem totul, dar nu și Înduioșarea care m-a cuprins În fața acelui chip Încordat din cauza durerii stăpînite. Știam că și ea se va chinui, dar nu știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Nantes, eram pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era o excelentă polițistă. Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai despre menhirul acela din care picură sînge? Întrebă el. Marie oftă, cercetase monolitul pe toate părțile, sondase crestăturile adînci care desenau semnul păsării, nu dăduse de nimic anormal În afară de urmele de sînge. - A Început să curgă cam pe la 8:30... La cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
polițist pentru anchetă... Un specialist În crime ritualice... Un parizian... Își atinsese ținta. Loïc se Întoarse, cu ochii plini de furie. - Dacă n-ai fi declanșat tu tot circul, ăsta n-ar fi debarcat aici! - Poate crezi cumva că un menhir din care picură sînge poate rămîne secret? Dacă vrei să știi, m-a exclus din anchetă, iar eu mi-am dat demisia, acum ești mulțumit? - În sfîrșit o veste bună! - Dar, Doamne sfinte, se Înfurie ea la rîndul ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
petrecut la consiliul municipal. Lucas Își ascunse cu grijă enervarea și luă un aer blazat. - Am s-o trimit la laborator, dar sînt convins că nu vor scoate nimic. După mine, n-are legătură cu crima și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e tot. Cătă spre ea pieziș. - Nu doar cu cîteva firimituri ai să mă faci să te readuc În anchetă. Ești căpoasă, insolentă și fără doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]