5 matches
-
dar ce folos! noroc la cărți, nenoroc la amor... PAMPON: Aș! la mine nu e noroc, e știință: Îi iau la sigur... poate că să am o goană nebună, să pierz. Eu joc conțina oarbă cu fantele, și am eu merchezul meu. Bunioară, cărțile le Țiu În stânga și joc cu dreapta; am bătut cu fantele, pui cărțile bătute jos, și fantele la loc În mâna stângă, pentru altă ocazie... Az-noapte i-am stins...”. Câștigul la jocurile de noroc Ține mai puțin
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
tist de vardiști de noapte la Ploiești acuma face pe jucătorul de cărți...”, Îi schițează o biografie sui generis Crăcănel, hotărât să se răzbune, după ce i-a aflat identitatea, pe cel care l-a pălmuit), Pampon recurge nestingherit la același merchez. Pentru a supraviețui sunt Îngăduite, Într-o lume cu morală elastică și tranzitorie, și furtișagurile (până și Cațavencu, cel care falsifică polițe, subtilizează scrisoarea de la Cetățeanul turmentat), și chiar și șantajul, cu singura condiție a salvării aparențelor de onorabilitate
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
etc. Cititorul lui Caragiale va găsi aici explicații pentru turcisme ca budala, geanabet (la cocoana Lucsița: "Mă! dzenabet!"), laf ("ședeam cu socru meu la lafuri"), locma ("Nu se știe încă cine va mânca locmaua"), mangafa ("mangafaua pleacă mâine la Ploiești"), merchez ("Am merchezul meu"), nacafa ("Asta era nacafaua mea"), schembea ("hai la o schembea!"), selemet, techer-mecher, ursuzlâc, zefliu... La fel de utile și pasionante sunt explicațiile grecismelor: apelpisit, a exoflisi, fandacsie, filotimie, ipochimen, istericale, meremetisit, a metahirisi ("Nu, nene Sarchiz, mersîm; nu mai
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
lui Caragiale va găsi aici explicații pentru turcisme ca budala, geanabet (la cocoana Lucsița: "Mă! dzenabet!"), laf ("ședeam cu socru meu la lafuri"), locma ("Nu se știe încă cine va mânca locmaua"), mangafa ("mangafaua pleacă mâine la Ploiești"), merchez ("Am merchezul meu"), nacafa ("Asta era nacafaua mea"), schembea ("hai la o schembea!"), selemet, techer-mecher, ursuzlâc, zefliu... La fel de utile și pasionante sunt explicațiile grecismelor: apelpisit, a exoflisi, fandacsie, filotimie, ipochimen, istericale, meremetisit, a metahirisi ("Nu, nene Sarchiz, mersîm; nu mai metahirisesc de
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
subchirurg”, e un fante de mahala, stăpân pe grațiile docile ale „ex-marșandei” Didina Mazu, iubeață „damă de verde”, și pe acelea mai năbădăioase ale aprigei ploieștence Mița Baston. Stârnește în acest fel gelozia fioroasă a lui Iancu Pampon, cartofor cu merchez și „ex-tist” de vardiști, și oțărârea neputincioasă a lui Telemac Răzăchescu, zis Crăcănel. Năduful Miței Baston se manifestă zgomotos, întărâtat, în clișee de țipătoare melodramă. Sminteala continuă la bal, unde suita de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]