40 matches
-
1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Microeseu despre artă de Boris Marian Mehr Arta sugerează, nuanțează, nu se citesc textele literare pe litere. Aici mă despart de amatorism. Sună cam sever, poate infatuat, poate fără umor, dar adevărat. Merem Weiter. Nimeni nu-ți dă garanții de viață veșnică, de ce? Nu este drept. Nici tinerețe fără bătrânețe. Evident, banal. Optica noastră despre vârstă se schimbă cam la cinci ani. Tânăr fiind, te doare în cot de bătrâni. Bătrân fiind, te
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1421993364.html [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
la colegul său care se depărtase ceva mai mult. - Mă Ione, condu tu pe domnișoara la primărie, că nu-i de pe la noi și tot ți-i în drum. Se înclină puțin, își scoase șapca pentru o clipă, apoi zise: - No mereți cu el, vă duce tocmai acolo. Iulia îi mulțumi omului și se grăbi să-l ajungă din urmă pe celălalt, ca să-i fie călăuză până la primar. Se lăsa seara, aerul era încărcat de mireasma finului proaspăt cosit. Soarele-și ascunsese
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
acest poem, mă bucur că pot citi și în rusă fără a fi kaghebist, că omul prost crede că orice iubitor de literatură rusă este un potențial kaghebist. Dar George Lesnea? Cel care l-a tradus pe Esenin. În fine, merem weiter. Pe de altă parte a fi lup înseamnă să nu mai iubești întâlnirile, convorbirile telefonice îndelungate cu prietenii, cunoscuții, să e.viți întrunirile, conferințele, televizorul, să citești numai anumite cărți, etc. În schimb am timp să visez, să scriu
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Lupul_singuratic_boris_mehr_1386398484.html [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
câte-o poveste auzită la grădiniță, și voiam să vadă și oamenii aceia cât sunt de ”ocoșe”. Oamenii veneau și plecau după ce-și luau bonul și se încălzeau puțin pe lângă sobă, însoțiți de invariabilul salut al Letiției: - Sănătate și mereți cu Dumniezo! Se aude iar ușa. - Bună ziua! Simt ceva nedeslușit. În piept bubuie ceva. Sunt toată numai ochi și urechi. - Tulaaai, Doamnie! zice Letiția. Cu cine-ai venit, mătușe? - Cu nănuța, cu carul. Vine și ea acuș, numa că boii
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fulgi_si_amintiri_monica_bokor_1391192540.html [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
asculta muzică la munte, pe uliță, la biserică, în Școala Generală cânta la serbările școlare, a urmat Liceul Forestier de la Târgu Mureș, deoarece tatăl ei era țapinar. Toată viața a ascultat sfatul tatălui ei: „Eu muncesc pentru voi, voi să mereți să faceți carte, dar să nu uitați de unde ați pornit și cei șapte ani de-acasă.” În 1975 și-a început cariera muzicală, când a fost selectată pentru Școala Populară de Artă. Energică, ambițioasă, a iubit toată viața satul natal
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1395336200.html [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
nou și înaintea noastră se scutură pământul, oare atacă rușii cu tancuri ?. N-au prea multe dar mă tem de T-34, ălea-s monstruoase iar noi nu prea putem face mare lucru împotriva lor..Dumnezeu cu mila ! -Hai Vasile ! Să merem ! -Numa pistolul și pumnalul? -Grenade! Câte putem lua! Urăsc târâitul prin noroi la miezul nopții.Mă opresc dincolo de țara nimănui și ascult atent.Natura își urmează cursul ei iar ploaia cade, cade... Linia sovietică e liniștită.Poate dorm și ei
INGERI CAPTIVI P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ingeri_captivi_p3_florin_ciprian_ispas_1349111577.html [Corola-blog/BlogPost/343651_a_344980]
-
el a făcut! Într-o seară tot la crijmă povestind, Mai râzând și mai glumind, Luca spune cu atâta amărăciune Încât satul începu în jur să i se adune: Ai auzit mă Prodane, a murit șeful de post! Hai să merem la priveghi și noi Și să-l plângem că om bun el a mai fost. Merg agale, răspândind ei zvonul, Se mai alătura vreo doi, trei pe drum Intră-n curte, Dumnezeu să-l ierte, spun, Doamna Mera să îl
LUCA POŞTAŞUL DE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/dan_ioan_groza_1466687910.html [Corola-blog/BlogPost/378284_a_379613]
-
vrea mușchiul tău de român să meargă la grătar nu poate merge decât în locuri special amenajate. Lucru pe care tu, ca român, nu îl înțelegi și îți vine tare greu să-l respecți: „De ce să nu fie voie să merem aci pe mal la Someșul ăsta a lor? Dă-i în bippppp de spanioli împuțiți cu regulile lor cu tot.” Asta e. Nu ai ce face și de duci să-ți prăjești carnea unde vrea spaniolul. Numa că, odată ajuns
1 Mai printre “împuţiţii de spanioli” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18959_a_20284]
-
(n. 8 iunie 1939, Fâșca, Bihor, România - d. 4 august 2011, Oradea) a fost o cântăreață română de muzică populară din Bihor și profesoară de limba latină. Aude primele melodii (de ex. „Noi merem după mireasă”) la mama sa (Ileana Cociuba), pe care ulterior le-a înregistrat. Alte două persoane care au influențat deosebit de mult viața artistei sunt: profesorul de folclor Mihai Pop și profesoara sa de canto de la Școala Populară de Artă Rhea-Silvia
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
M-ai dat mamă-n miez de noapte Străină până la moarte. Înainte de a pleca la biserică pentru oficierea căsătoriei religioase, mirele însoțit de nânașii de cununie, chemători, stegar, ceterași și alaiul neamurilor mergeau la casa miresei chiuind și cântând: Noi merem după mireasă Nu știu afla-o-m acasă? O-m află de-a bună sama Ca de-un an sau doi ne cheamă Mai bine de-un an, ori doi Și tot uită după noi Pe fereastră grădinii Cu teamă
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
trebuie s-o respecți?" Dar chiar atunci se auzi zgomot la ușa de la intrare și mă ridicai de pe canapea. Petrică îmi confirmă: ea era. Ieșirăm din birou. Dar nu era ea, ci servitoarea, care spuse că "domnu`, nu ghesit vin, mereți dumneavoastră și chcutați..." Crunt, Petrică îi luă plasa din mână, ne îmbrăcarăm paltoanele și plecarăm noi să găsim vin. Nu găsirăm ici, dar găsirăm dincolea... Totuși Petrică, contemplând norii, parcă nu voia să ne mai întoarcem acasă. Dar nici nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și în particular maramureșene - și mai ales anulîndu-se orice judecată prin sloganuri generalizatoare (de tipul: toți fură, nimeni nu e cinstit, așa e pretutindeni în lume etc.). La un nivel superficial, exterior, atrag desigur atenția trăsăturile regionale ale dialogurilor (no, merem, o fost, litere "litri", bugătă "multă, destulă", nu-i bai..., Vaaai, țîpe-i Dumnezeu...): acestea aparțin modului de a vorbi al persoanelor în cauză, dar prezența lor masivă poate indica, sociolingvistic, și un grad mai mare de solidaritate, de familiaritate (interlocutorii
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
suporta tratamentul. D-apoi, o venit tot civil, da’ generali, colonei... ’Ai de capu’ meu! Și ne fluieră adunarea la toată lumea din colonie mai iute cu două ore, că noi normal trebuia să fim 12 ore la muncă... Și când merem În colonie: teren de tenis de masă, teren de volei, teren de nu știu care... „Mă, da’ când Dumnezeu le-o făcut astea?” Când ne-am dus dimineața, nici vorbă n-o fost. Și atunci, În seara aia, ne adună În careu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ieșit, să te urci În mașină, și pe când s-ar trezi ei că noi suntem lipsă, am fi ieșiți din Delta Dunării. Da’ unde te duci, măi? Trecem Dunărea, nu? Da’ oare rezistăm? După aia vine Dunărea Veche și unde merem, la ruși? Nu, tu fă ce vrei, du-te, da’ ține cont de-un singur lucru, eu anul viitor pe timpul ăsta mă duc acasă”... Și În primăvara aia, În ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vorbem Între noi, așe, că unii zicea că ne duce la Sighet, alți În altă parte... Și io cunoșteam traseul, și am zis către ei: „Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu merem”. Și ne-o dus În Gherla. Când o fost În capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și am auzit gălăgie și am crezut că gardienii care era cu noi Îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În gară la Moftinu Mare, m-am dat jos și m-am Întâlnit cu trei consăteni. Și i-am Întrebat ce-i p-acasă. Mi-a povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană pe partea asta, vorbesc ungurește. Și-apoi Înțelegeam și eu ceva... Și le-am spus că viu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
iar autofreza! Ce, n-a mai plecat de-atîtea ori?! Acolo trebuie o echipă, care să curățe în jurul mașinilor, trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios spre Cornea, care-i face semne disperate. Alo, o clipă! strigă în receptor. Spune, șefule, că merem noi zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum ai condus în vară macaraua pe alee... Zi-i ăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care să curățe în jurul mașinilor, trebuie... Ce vreți? întrebă Vlad furios spre Cornea, care-i face semne disperate. Alo, o clipă! strigă în receptor. Spune, șefule, că merem noi zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum ai condus în vară macaraua pe alee... Zi-i ăluia că merem noi... Facem rost de microbuzul șantierului, ăla cu transmisie dublă... Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum ai condus în vară macaraua pe alee... Zi-i ăluia că merem noi... Facem rost de microbuzul șantierului, ăla cu transmisie dublă... Alo, strigă Vlad în telefon țineți autofreza pe loc; vin eu cu o echipă, că-n armată am făcut cinci zile așa ceva... Pooftim?! Ai dumitale încearcă de ieri... Las' că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
El dădu din mână dezaprobator. —Nu-i nimic. Mâncai prea mult hering și pâine neagră azi-dimineață. Îmi dădu dureri, zise el, scoțând un râgâit nu tocmai neconvingător. —Bine. Dacă ești sigur că ești În regulă. Nici o grijă. Mi-i bine. Mereți. Ruby plecă, nu Înainte de a-i promite că-l va suna În cursul zilei ca să vadă cum se mai simte. * AJUNSE LA magazin și o găsi pe Chanel aplecată peste tejghea, citind rubrica de horoscop din Daily Mail - semn clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fiu al unuia dintre ei nu este sigură. Pe firul apei, aici era o moară al unuia care era Rugină și i se spunea Căciulău (probabil că făcea căciuli). Porecla o moștenise și nevasta care i-a supraviețuit. Părăoanii ziceau: merem la moară la Căciuloaie că macină bine. Afirmația avea și conotații mai ascunse. Am mai reținut trei gospodării cu numele de Rugină: Gheorghe, căruia i se spunea Mânjală și Ion (Misli). Acest Ion Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
suporta tratamentul. D-apoi o’ venit tot civil, da’ generali, colonei... Ai de capu’ meu! Și ne fluieră adunarea la toată lumea din colonie mai iute cu două ore, că noi normal trebuia să fim 12 ore la muncă... Și când merem în colonie: teren de tenis de masă, teren de volei, teren de nu știu care... Mă, da’ când Dumnezeu le-o făcut astea? Când ne-am dus dimineața nici vorbă n-o’ fost. Și atunci, în seara aia, ne adună în careu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
iești să te urci în mașină, și pe când s-ar trezi ei că noi suntem lipsă, am fi ieșiți din Delta Dunării. Da’ unde te duci, măi? Trecem Dunărea, nu? Da’ oare rezistăm? După aia vine Dunărea Veche, și unde merem, la ruși? Nu, tu fă ce vrei, du-te, da’ ține cont de-un singur lucru, eu anul viitor pe timpul ăsta mă duc acasă... Și în primăvara aia, în ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vorbem între noi, așe, că unii zicea’ că ne duce la Sighet, alți în altă parte... Și io cunoșteam traseul, și am zis către ei: Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu merem. Și ne-o dus în Gherla. Când o fost în capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și auzit gălăgie, și am crezut că gardienii care era’ cu noi îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în gară la Moftinu Mare, m-am dat jos, și m-am întâlnit cu trei consăteni. Și i-am întrebat ce-i p-acasă. Mi-a’ povestit... Erau o parte din ei șvabi, pe care i-am cunoscut că mai merem și bem câte-un vin la ei când umblam cu cotele. Și apoi ei vorbeau ungurește, că ei nu prea știu germană, pe partea asta, vorbesc ungurește. Și-apoi înțelegeam și eu ceva... Și le-am spus că viu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]