158,663 matches
-
melodie iudaică, trezind în spectatorii vrăjiți înălțătoare sentimente de înfrățire între popoare (vă atrag atenția să nu cădeți în cursă: sînt ironică!) în sfărșit liberi... pe Dunăre în jos, pe un mal frumos, pîlcuri de ciuperci prin burnița călduță, cîntînd mergem fericiți ca nomazii la Hundertwasserhaus, (Casa Hundertwasser) care înghite în hohotul ei de rîs pantagruelic tot barocul Vienei. Bem lapte cu rom. Mergem la muzeul Arsenalului, vedem limuzina neagră și tunica cu urme de sînge a Kronprințului Franz Ferdinand după
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
sfărșit liberi... pe Dunăre în jos, pe un mal frumos, pîlcuri de ciuperci prin burnița călduță, cîntînd mergem fericiți ca nomazii la Hundertwasserhaus, (Casa Hundertwasser) care înghite în hohotul ei de rîs pantagruelic tot barocul Vienei. Bem lapte cu rom. Mergem la muzeul Arsenalului, vedem limuzina neagră și tunica cu urme de sînge a Kronprințului Franz Ferdinand după atentatul de la Sarajevo, mergem în Prater, ne ciocnim în mașinuțe, intrăm cu trenulețul în Castelul vampirilor, țipete, am dat jos 50 de ani
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
la Hundertwasserhaus, (Casa Hundertwasser) care înghite în hohotul ei de rîs pantagruelic tot barocul Vienei. Bem lapte cu rom. Mergem la muzeul Arsenalului, vedem limuzina neagră și tunica cu urme de sînge a Kronprințului Franz Ferdinand după atentatul de la Sarajevo, mergem în Prater, ne ciocnim în mașinuțe, intrăm cu trenulețul în Castelul vampirilor, țipete, am dat jos 50 de ani de pe mine, mi-am lepădat pielea. Seara pe Blutgasse (Ulița sîngelui), lîngă casa unde a scris Mozart Nunta lui Figaro, intrăm
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
Dar același efect îl au atâtea și atâtea lucruri pe lume. De pildă, inteligența - chiar dacă în acest caz poate fi vorba de o valoare ce-l dezavantajează pe posesorul ei. Cu cât ești mai inteligent, cu atât șansele de-a-ți merge prost cresc. Un efect pervers al democrației e că, în numele bunului public, aplatizează niște valori care, dacă ar fi puse în practică, ar fi în avantajul întregii comunități. Trăim, așadar, sub steaua ,răului mai mic", incapabili să impunem ,binele cel
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
sub titlul (de grupaj) Literatura fără viză. În primul dintre ele, 45, din 1-7 octombrie 2005, scriu Ion Simuț, Luminița Marcu, Gabriela Gavril, Costi Rogozanu, Doris Mironescu, Tania Radu și Ion Bogdan Lefter. Literatura română, spune șapoul Emiliei Chiscop, nu merge la export. Așadar, ce ,strică" și cum scăpăm de ,timiditate", au de răspuns criticii participanți la dezbatere. Consens, în părțile esențiale. Anume: , Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întîmplă mare lucru. Prozatorii noștri
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
argument decisiv în negocierea cu eternitatea, că ființa noastră nu este pasageră și că esența ei nu este alterabilă. Și pentru a susține toate astea, ea și-a dezvoltat atît de utila funcție a ubicuității și, conform proiectului, instrumentează totul: merge la atelier, trezește conștiințe, activează memoria, provoacă imagini, încheagă discursuri de forme, își animă colegii, dă telefoane, scrie, își plastifiază revista, o distribuie, crede, se revoltă, speră, visează și, din cînd în cînd, organizează expoziții mari și decisive. De data
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
terminaseră, a ajuns pe ecrane în 1975. Hohotele de râs încep înaintea filmului. Genericul e scris în engleză modernă, subtitlurile - într-o bășcălie de engleză veche. Pe fundalul muzicii sumbre, genericul și subtitlurile încep să difere: ultimele te invită să mergi în Suedia, să vezi minunatul sistem de telefonie și multele animale majestuoase cu blană, printre care elanul. După care autorul subtitlurilor începe să îți povestească cum un elan a mușcat-o pe verișoara lui în timp ce ea încerca să își scrie
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
oricum ar fi, e bună. Că ți-a murit o perspectivă a lumii tale interioare nu e o dramă, căci oricînd o altă perspectivă se poate ivi. Tot ce e frumos în viață stă înaintea ta, depinde de tine să mergi mai departe. Viziunea aceasta, întețită de mania gîndirii pozitive a omului de succes dintr-o societate de piață, este cît se poate de potrivită pentru crizele de nervi zilnice, pentru decepțiile de la locul de muncă sau pentru nevrozele neîmpliniților social
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
mai e vorba de ce anume ai pierdut, ci de faptul că tu însuți te-ai pierdut, și te-ai pierdut în tine și în prăpastia pe care nici măcar nu bănuiai că o porți în tine. Rezultatul va fi că poți merge pînă la punctul unei căderi în care mai jos de atît nu se poate. Ajungi la capăt, la capătul cel mai de jos al decăderii, al ranchiunii și al certitudinii că singur ai fost și singur o să mori și că
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
Nici pe departe. Și poți să vezi, într-o carte frumoasă ca o poemă (în oglindă) ce profunzimi, ce labirinturi are banalul gest reflex. Obișnuința, nevoia, lehamitea de-a te vedea cum (mai) arăți. Și riscul de-a fi, oriunde mergi, văzut, chiar dacă nimeni nu poate face acea imagine să stea. Au, oglinzile lui Petru Creția, întunecate, incandescente, limpezi, zaharisite, ceva de stele căzătoare. De stele care cad în apă. ,Și să rămînă din noi, în zilele și în nopțile timpului
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
inventar ambiental, prin natura lui profundă asociat prezenței umane, reprezentarea explicită a chipului nu este de la sine înțeleasă. Numai într-un singur compartiment al naturii statice prezența umană este marcată cu multă grijă. În acela în care interesul pictorului nu merge, în principal, nici spre figura umană și nici spre natura statică integrată în compoziție, ci spre relația dintre ele, spre acțiunea în plină manifestare. Cu alte cuvine, în acele momente în care ambele sînt necesare în egală măsură și cînd
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
da numărul de telefon al psihanalistului meu. LVR: Aveți un psihanalist? MP: Nu unul, doi. LVR: Aveți nevoie de psihanaliști? De ce? Nu puteți să vă adresați unor prieteni? MP: Vorbesc, vorbesc, vorbesc. Mental, sunt tulburat. Poate că în România nu mergeți la psihanaliști, dar eu cred că este o experiență care te îmbogățește, un psihanalist te ajută să te cunoști mai bine, să înțelegi de ce faci cutare sau cutare lucru, e interesant. LVR: Vă înțelegeți mai bine prin intermediul psihanalistului? MP: Da
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
prim-plan, smulgând hălci și devorându-le cu o înfrigurată ferocitate: ,după ce ucid nu mănânc câteva zile sau mănânc/ cu ochii. o mare scârbă îmi încrețește pielea/ și atunci m-aș jupui de viu. caut un pumn de pământ/ mâinile merg în jos nu ating zgura sunt zile și nopți/ când mănânc lumea care este o plantă amară și atunci/ unde e carnea? unde este pielea cu care mă învelesc/ când soarele e bolnav?/ mi-e frig degetele s-au acoperit
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
e frig degetele s-au acoperit cu blăniță - în fața pragului/ îmi smulg coronița de nervi îi dau foc un câine/ întors din infern îmi călătorește prin sânge/ cu o mână sugrum urletul/ și asta e toată poezia vieții mele" (Mâinile merg în jos). Cu excepția versului final, care oferă poeziei o supapă, imaginile și intensitățile sunt vădit și voit post-expresioniste, apocaliptice, stingând lumina lumii și aprinzând focuri în beznă. E o direcție bine definită și reprezentată a poeziei de azi, în care
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
prin baruri, băutele prin mansardele închiriate, socializarea teribilistă în anturaj... Nu se întîmplă prea multe în acest roman care este, mai degrabă, unul de mediu și de atmosferă (de unde și scepticismul meu față de viitoarea ecranizare). Kiki și Alex nu prea merg la facultate, hoinăresc ore în șir pe străduțele vechi și pustii ale Lipscanilor, se înfundă în vreo bodegă retrasă unde bea și fumează, iau trenul cu destinații întîmplătoare sau, pur și simplu, petrec zile întregi în ,vizuina caldă a patului
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
că ,exegeza poate fi, desigur, continuată și aprofundată" (p. 289) și-și propune să abordeze ,instanțe vizionare extra-europene", pentru a confrunta imaginarul poetic european cu cel asiatic. Beneficiar al unei burse a guvernului Japoniei, Cătălin Ghiță, metodic și perseverent, va merge, din câte bănuim, cât de departe se poate pentru a explica și a situa vizionarismul lui William Blake într-un context universal. Exegeza vizionarismului este, prin excelență, una a deschiderilor. Distincția dintre poezia fotografică și cea cinematică (p. 47) solicită
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
cărți, încât pe unele le-am depozitat la mansardă, în living am volume de sociologie, în salon de politică, în birou am tomuri de poezii. Sunt unii oameni care au mai puține cărți, fiindcă preferă să navigheze pe internet, să meargă la cinematograf etc. LVR - Cum ați ales numele Talisman pentru editura dumneavoastră? EF - Când am fondat editura, în 1988, eram în Hoboken, în New Jersey, iar prima revistă din SUA, care publica în special scriitori americani, creată în 1928, se
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
e o fericire să scrii. Nu pot să explic de ce. E o chestiune foarte privată. Următoarea întrebare era: cine te citește? Habar n-am cine mă citește. Știu că nu scriu pentru ceilalți sau pentru mine, scriu pentru că scriu. De ce merg? De ce iubesc? De ce beau Coca-Cola? LVR - Unde scrieți? Aveți preferințe? EF - Nu. Scriu oriunde. Unul dintre maeștrii mei, poetul Jack Spicer spunea: ,If you are a Poet, and you realise a poem comes to you and you are in a
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
așa fel încît să mențină ideea dar și să se potrivească toate cu structura limbii române. I-a reușit totul, pînă și ritmul ... și, am avut impresia, pînă și amănuntele psihice. A știut pînă la ultimul milimetru în ce direcție merge originalul... am fost foarte, foarte surprinsă. Nu am văzut cum s-au petrecut lucrurile în celelalte limbi. Poate în engleză, m-am uitat și acolo cam cum s-a tradus, ce soluții a aflat traducătorul ... R.B.: Credeți că o experiență
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
tot trebuie să fac o alegere între ce iau în considerare și ce nu, după aceea textul își caută drumul lui, sunt cuvinte pe care le iau, apoi le scot,fiindcă textul le aruncă iarăși afară.De multe ori textul merge într-o cu totul altă direcție: văd cu ce am început, care a fost intenția, care au fost cuvintele la un moment dat interesante, dar rămase pe dinafară pe parcurs, cuvinte cu care textul nici nu mai vrea să aibă
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
mai știu, înțeleg mai bine decît pot să mă exprim, înțeleg mai ales subtextul într-un text românesc decît pot să mă exprim eu însămi. Eu n-aș putea să scriu în limba română dar, cu cuvintele ,de-a gata", merge... R.B.: Ați reușit de minune, a fost pentru toți o mare surpriză . Acest joc literar în care textul ,își face uneori de cap" o ,ia razna" înseamnă și o relaxare literară sau dimpotrivă, implică o concentrare, un travaliu intens? H.M.
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
din țară R.B: O revanșă... H.M.: Da, bineînțeles am plecat benevol, dar din ce cauză: fiindcă am fost distrusă nervos, am plecat ca să scap.Nu-mi propun să scriu mereu în limba română. Am încercat și am văzut că merge.Limba română are multe metafore, lucrează altfel ca germana, eu știu destul de bine româna ca să-mi dau seama, să simt asta.Și mi-ajunge ca să fie interesant să fac o dată și așa ceva. R.B: O dată...sunt vreo 80 de poeme
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
e cuprinsă ca atare în DEX, la adverbul mai ("în formule interogative, cu referire la o situație nouă") și la verbul a face; în al doilea caz, este înregistrată posibilitatea de variație între construcția cu sau fără mai: , = cum îți merge? cum o (mai) duci?". De fapt, valoarea atenuativă provine tocmai dintr-unul din sensurile obișnuite ale adverbului mai - ,în plus, încă", nou pe lîngă ceea ce făceai; altceva, în genere, ce mai faci? - deci presupune un contact prealabil între interlocutori. Cred
Ce (mai) faci? by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11302_a_12627]
-
vie-ntr-un noroc, Numai trebuie să să păzească Cum l-a păzit mumă-sa dă foc Ca dând pă noi vreo străină gloată Să nu stee cu gura căscată ...Răcniți, chiuiți, strigați din gură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tandaler, fârșind învățătura Porunci să meargă după sine Toți armați, strigând bura!, bura! Merg țiganii spre rău sau spre bine, Cu inima de frică înghețată, După Tandaler, ca după-un tată. Cu adevărat! - exclamă în final , reporterul vremii, în fond, - un chip de a se bate
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
păzească Cum l-a păzit mumă-sa dă foc Ca dând pă noi vreo străină gloată Să nu stee cu gura căscată ...Răcniți, chiuiți, strigați din gură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tandaler, fârșind învățătura Porunci să meargă după sine Toți armați, strigând bura!, bura! Merg țiganii spre rău sau spre bine, Cu inima de frică înghețată, După Tandaler, ca după-un tată. Cu adevărat! - exclamă în final , reporterul vremii, în fond, - un chip de a se bate nou și minunat...
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]