1,064 matches
-
bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa, deopotrivă în agresivitatea naturalistă a decojirii obiectului de conveniențe, cît și, în definitiv, în cea a fantasmelor arbitrare, țîșnite rar, e drept, dintr-o meridională învăpăiere.
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
mediteranian, înalt de aproape 2000 m (cam cît cabana Caraiman din Bucegi), muntele îmbină o vegetație "caldă" cu o pleșuvie "rece": vîrful e gol-goluț ca gîtul găinilor din rasa Leghorn. Nisip, pietriș, uscăciune. Asta după ce șoseaua a șerpuit printre arbori meridionali, ale căror coroane inextricabile fac și mai fără sens absența completă de vegetație de deasupra. Ei bine, etapa cu pricina din Turul Franței a plecat de la șes, a fost cît se poate de plată preț de 200 de kilometri, dînd
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
și regimul meteo-climatic. în vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile nordice, expresioniste și nocturne, ale Școlii de la Baia Mare. Dar dacă Balcicul nu a creat, asemenea mișcării de la Baia Mare, o stilistică unitară într-o tematică diversificată și nu și-a extins aria de interes dincolo de
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
descriptivismul cu poematicul - nu întîmplător, pictorul îl așază pe romanticul Novalis pe cea mai înaltă culme a spiritualității - înlocuiește figurativismul cu fabulația și antropocentrismul cu schematismul arhaico-infantil și cu sugestia corporalității transparente, cu aceea a omului spectral. Dacă în tradiția meridională, în aceea clasico-renascentistă, toate formele erau bine individualizate și constituiau secvențe diferite ale aceleiași lumi unitare și coerente, în viziunea lui Brauner, marcată evident de modelele gîndirii orientale, dar și de experiențele proprii, irepetabile, nimic nu este definitiv, iar universul
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
planul literar. Însușirea de căpetenie a criticii lui Vladimir Streinu trebuie considerată originalitatea. Omul era un prețios, cum este uneori și criticul. La un prim contact, îl credeai pe bărbatul superb din fața ta un arogant. N-avea nimic din faconda meridională, din familiaritatea lui Ș. Cioculescu, dar nici nu voia să fie luat drept un Papă al criticii, precum, la bătrînețe, Călinescu. Era mai degrabă rezervat, de o deplină civilitate, distant, comportament prin care se apropia de T. Vianu. Fără geniul
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era în măsură a le aprofunda vizionar... Semnificativ, confortul scriitorului de stirpe meridională se exprimă uneori, ca la nenea Iancu cel paradigmatic, prin gestul de-a întoarce spatele sublimului natural ori arheologiei, în beneficiul șuetei de cafenea, boemei care e un mod de adaptare epicureic. Scriitorul se lasă în voia oțiului său, de
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
a fi român etnic" (p. 6). Din acest unghi privite lucrurile specificul național al literaturii române este un sistem de cercuri concentrice în nucleul căruia se găsesc scriitorii de etnie pură, urmînd apoi, rînd pe rînd, toate celelalte laturi: tracică, meridională, mitteleuropeană etc. Spre deosebire de istoria literară, geografia literară presupune un demers sincronic, pe orizontală, ceea ce face ca scriitorii care o populează să fie mult mai numeroși decît fericiții intrați în marile sinteze de istorie literară. În Imediata noastră apropiere, autorul aduce
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
de bine ilustrat în spațiul ardelenesc. Însă spre deosebire de formele consacrate ale acestei expresii și ale acestei stilistici de școală, în marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. Însă dincolo de această latură expresionist-lirică
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
acest soi de vînătoare nu-l poate mulțumi pe Tartarin, care visează tot timpul expediții eroice, chiar dacă în spiritul său avînturile unui Don Quijote se ciocnesc cu prudența și comoditatea lui Sancho Panza. Hotărîtoare, în condițiile locului, e însă văpaia soarelui meridional, care transfigurează totul, făcîndu-l să pară altfel decît este: "Omul din Midi nu minte, se înșală. El nu spune întotdeauna adevărul, dar crede că-l spune... Minciuna lui nu-i o minciună, ci-i un fel de miraj...". împins de la
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
Zirkusgasse, în cartierul Leopoldstadt. Descoperirea fusese făcută în arhivele anului 1917, adică anul dinaintea plecării familiei tatălui meu către Statele Unite, cînd el avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpații Meridionali, care în acea perioadă aparținea Imperiului Austro Ungar... Rezemat de zidul hotelului clujean, Barry Gifford privea prin ochelarii negri, opaci, în direcția unde își imagina că se află „misterioasa regiune”. Imediat după terminarea festivalului, împreună cu Vinnie (prieten al scriitorului, menționat
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
cu tenul măsliniu și cu ochii mari, umbriți de un păr întunecat și compact ca un coif, afișînd mereu același zîmbet ambiguu în care scepticismul și ironia se amestecă în proporții greu de aproximat, ea pare mai degrabă un transplant meridional decît un produs tipic al climei temperat-continentale. Insă dincolo de această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
vieții și faptelor bucovineanului Moș Lostun, pilonul acelui sat de pe culmea mamelonului, asemănat cu o abație. Istoria lui Lostun I este opozabilă prin maiestuoasa ei statornicie, istoriei mari, impersonale, gata însă să-și iasă din minți, ciclic. Cu totul alta, meridională, este dicțiunea autorului în a-l evoca pe ofițerul de la Plevna, Vanghele, strămoșul din Cadrilater, senior în acel sud danubian, precum și pe urmașul său, grefierul Demetru, tatăl Mizei, aceasta fiind unul dintre cele mai reușite personaje ale romanului prin destinul
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie într-o realitate artistică și morală infinit mai profundă. III Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile nordice, expresioniste și nocturne, ale Școlii de la Baia Mare. Dar dacă Balcicul nu a creat, asemenea mișcării de la Baia Mare, o stilistică unitară într-o tematică diversificată și nu și-a extins aria de interes dincolo de
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
și regimul meteo-climatic. În vreme ce Ovidiu Maitec, prin material, dar și prin natura definitivă a formelor, are o ascendență alpină, o cotă scăzută a temperaturii și oferă o percepție învăluită de penumbre, Sultana Maitec este solară, pictura sa reverberează înaltele temperaturi meridionale, iar spațiul de vizibilitate este, dacă putem spune așa, transparent pînă la opacitate. Și poate că de aici, chiar de la acest aparent paradox, ar putea fi inițiată o lectură mai consistentă a complementarității și a disjuncției dintre cei doi artiști
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
metri), în realitate lucrurile nu stau deloc așa, amândouă pierd în fața unui alt drum din Argeș, cel care traversează masivul Iezer și urcă până la o altitudine de 2.350 de metri. Masivul Iezer-Păpușa face parte din grupa sudică a Carpaților Meridionali. Deși de la distanță par doar niște dealuri, în realitate vârfurile ajung la altitudini de peste 2.400 de metri. Munții Iezer-Păpușa sunt înconjurați pe trei laturi de apele Doamnei și Dâmboviței, iar altitudinea maxima este atinsă de Vârful Roșu - 2.469
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
este strâns legat atât de existența Cabanei Voina, cât și de potecile spre Lacul Iezer și Vârful Iezerul Mare. Recent, cabanele Cuca și Bătrâna deschid noi cărări spre culmile Păpușii. Transfăgărășanul și Transalpina, cele două mari trasee care traversează Carpații Meridionali, și-au disputat titlul de cel mai înalt drum din România, dar amândouă pierd în fața unui alt drum din Argeș, cel care traversează Masivul Iezer și urcă până la o altitudine de 2.350 de metri. „Drumul începe la Lerești, pe
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
splendoarea de pe acest drum, iar creasta masivului Iezer-Păpușa poate fi cuprinsă dintr-o privire. „Vârfurile Negoiu și Moldoveanu pot fi atinse cu mâna, evident, ca iluzie optică! Iezerul are avantajul de a fi ceva mai la sud față de linia Carpaților Meridionali, astfel că are o priveliște panoramică către toți munții din jur. Se vede bine aproape tot: Făgărașul, Căpățânii, toți munții! Mai ales toamna și iarna, când e frig și întreaga umezeală condensează, iar cerul se limpezește, imaginea e ca de
Drumul care traversează Masivul Iezer-Păpuşa, traseul care detronează Transfăgăraşanul şi Transalpina [Corola-blog/BlogPost/93805_a_95097]
-
fiecare om are felul lui propriu de a primi mesajul nostru. Tine și de o anume zona geografică la fel cum este și la noi cu ardelenii, care prind mai greu glumele cu talc. Le trebuie ceva timp... Sunt zone meridionale unde oamenii sunt mai iuți și se manifestă ca atare dar în inima lor fiecare primește energia cântecului . Publicul este suveran peste tot. Cand a venit la sala el și-a făcut datoria, de atunci încolo este treaba ta . - Rep
Cheia vieții este arta de a fi / interviu cu Ioan Gyuri Pascu [Corola-blog/BlogPost/93915_a_95207]
-
bun coleg! Profesorul de geografie pe care l-am avut cîțiva ani la rînd nu preda, în semestrul I, decît maximum două lecții. Bunăoară, în clasa a III-a, Canada și Statele Unite; în a IV-a, Carpații Orientali și Carpații Meridionali. La teză era deci foarte simplu: nu aveai de învățat decît cele două subiecte. în ajunul unei astfel de teze, vine la mine acasă colegul Huci Ion. Era de la Buhalnița, năstrușnic și plin de haz, iar profesorul de română, neuitatul
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
profesorul de română, neuitatul Victor Savin, îl striga la catalog ŤHuci margineať, după o expresie din opera lui Creangă. Ce-i dăduse prin cap mehenghiului de Huci? Să-și facă tezele de acasă: una - despre Carpații Orientali; cealaltă - despre Carpații Meridionali. Profesorul, în timpul lucrării scrise, trecea de la o bancă la alta și-și punea apostila pe fiecare caiet. Urma ca Huci să-i imite semnătura pe una din tezele prefabricate, respectiv pe aceea corespunzătoare subiectului. Dar pentru asta avea nevoie de
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
at the beginning of the 21st century - aș stated by a part of the RI academic literature (on Chină aș a great power, aș an imperial entity, în various periods of its history) See Jean Sellier, Atlasul popoarelor din Asia Meridionala și Răsăriteana, translated by Irina de Hillerin and Magda Stan, Niculescu Publishing House, House, 2006, pp. 129-147. 3 First introduced în 1996, at the Național PCC Congress, then officially presented by President Jiang Zemin, at the General ASEAN Conference /1997
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]