2,722 matches
-
se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea", ajung la locul unde socotesc că vor întîlni "mesajul strămoșilor", găsesc doar "o pălărie roasă de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În felul acesta parodierea poeticii consacrate, "distinse" cu care a debutat autorul se coroborează cu parodierea directă a realului, care e denunțarea intemperantă a variantei
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
lucrurile sînt mult mai limpezi: Gerstein, jucat cu o teribilă putere de concentrare de Ulrich Tukur, e un om "normal", împovărat de crima la care asistă și la care participă, un om care se vrea "ochiul Domnului" în infern, un mesager al adevărului înnebunit de ineficiența demersurilor lui și încadrat, mereu, de un înger și de un diavol. Îngerul e un tînăr iezuit - jucat, tulburător, de Mathieu Kassovitz; rolul a fost jucat, pe vremuri, la Bulandra, de Ion Caramitru, cel care
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
ambiguitatea. Să le luăm pe rînd. Protestul este atitudinea individului revoltat, în sens camusian, ce nu ostenește a-și revendica libertatea gîndirii și independența acțiunii, aflîndu-se mereu, precum un cavaler medieval, în serviciul victimei, al celui nedreptățit, umilit, oprimat, ca mesager al "puterii spirituale" ce nu-i îngăduie compromisul: "Scriitorul este disident sau nu este nimic! El nu are de ales! Altfel riscă să se blocheze într-o postură anchilozată, conformistă și pînă la urmă caricaturală și depășită". Din păcate, purtătorii
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
lipsei de memorie" ar putea fi înlocuită cu "istoria literară a memoriei" și a cinstirii celor care au refuzat "pactul cu diavolul" și chiar și-au pierdut viața, cum s-a întîmplat cu Mircea Vulcănescu", autorul celui de-Al doilea mesager i-a sugerat fostului președinte al Uniunii Scriitorilor construirea unui monument consacrat scriitorilor care au fost arestați, judecați, condamnați și nu o dată asasinați (direct sau prin consecințele sălbaticei detenții), între 1945 și 1989: "Am inițiat o colectă printre scriitorii din
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
explicație succesului meu, dar cred că anumite lucruri în viață se petrec pentru că se petrec, și nu folosește la nimic să cauți a le explica. Î: Ce înseamnă pentru dumneavoastră a scrie? Vă socotiți, esențialmente, un scriitor; un comunicator; un "mesager" sau un "apostol" (în sensul că aveți ceva de spus celorlalți, cu gândul de a schimba/ameliora lumea și oamenii)? R: Am făcut un pariu cu viața: să mă înțeleg pe mine prin munca mea, care în cazul meu este
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
comuniuni și întîlniri de suflet; sau sînt dureroase experiențe ale absenței, absență care prin prietenie se poate transforma în prezență. Obiectele, plantele și animalele au sens în această fabulă a căutării și regăsirii (trandafirul japonez și canarul din colivie sînt mesageri, punți între cele văzute și cele nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
oferă publicistica poetului și satira violentă din scrisori, scrise și publicate în aceeași perioadă, care - așa cum se știe - n-au plăcut multora nici atunci, iar articolele din ziar nici mai târziu. Poetul n-a fost niciodată și în nici un fel mesagerul unor idei politice ale vreunui partid. Dimpotrivă, și-a păstrat tot timpul, cu fermitate, convingerile, de cele mai multe ori în contrast cu cele comune și partizane. Un conservator ca Petre Carp care, se pare, a rostit aceste cuvinte, îndemnându-l pe Maiorescu la
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
nu de azi, de ieri. Încă din 1990, covârșitoarea majoritate a românilor se simte, politic și moral, mai aproape de valorile resentimentului decât de cele ale civismului. Demagogia, gureșenia sterp-confrontațională, lăudăroșenia găunoasă au dat, fără greș, rezultatele pe care mizau acești mesageri ai nimicniciei. În Occident, extremiștii lui Vadim sunt tratați fără mănuși. Curg avertismentele spre România, dar gură-mare de Butimanu își vede liniștit de planul apocaliptic, anume, de-a ne șterge de pe harta țărilor cât de cât civilizate. Ba, din când
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
de Pavel Șușară într-o zonă de continue interferențe este viață/literatură. Literatura și viața sînt privite în proza lui Pavel Șușară ca fețe ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
titlu). Privind pe fereastră, vede un peisaj suprarealist: "nedumerit am privit pe fereastră/ prin zăpada înaltă/ o cîrjă împingea o roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat destinul poetului, cutezătoarele protuberanțe ale fanteziei fiind exact contrasensul arzător al exasperantelor clișee, provocatorul revers al monotoniei
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
cocoțase, parcă, un pic pe o bucată de pământ. Mi-a făcut impresia că e un monstru preistoric, cu șase capete, din care unul singur ar fi putut fi ținut drept peste veacuri. Dar, rețineți! Un monstru de istorie, un mesager din timpuri imemoriale, ce împrăștie în jurul său lumină și adevăr. Un far care veghează o părticică din civilizația oamenilor Dunării. Pentru a-l salva, pentru a-l ocroti, de invadatorii ce sosesc dintoate părțile la această Meccă, apele s-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
Și cu al Treilea Salmoesis Zerna Hațeg, Eroul Rună din Tărâmul Celor Zece Kogaioane. Să mergi cu Treimea Cavalerului Kabyr La Preoteasa Lunii, Lune Cernacotis Râmșei, La Vrăjitoarea lui Zagreus cu cagula trasă pe față, du-te, Ia-ți Caduceul Mesagerului Sacru al Grâului și-al Viței de Vie, "Al holdelor și-al podgoriilor." Mergi la Arborele Vieții, Butucul Runic Celest, Pe care urcă vrejul de hamei, lăstarul sacru, Cere-i Merindea Poamei de pomana Omului cea de drum lung. Și
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
cu mâinile-n materia grea din viața de după lume trec pe lângă somnul tău, urc scara celor 72 de stări fiecare stare e-atâta agonie câtă splendoare. Anamneză mă trezește sângele; e mereu pe acolo pe unde eu dorm este el mesagerul care umblă pe urmele mele mă trezesc și tresar și urmează că vreau să adorm iar și iar în infinite locuri din timpul care se sparge de tot ce eram și mă aruncă-n gol această simplă hematie care moare
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
de mitologizare a unei lumi corupte și a unei istorii viciate și linșate spontan sau executate ritual. Înainte de a modifica istoria însăși, de a-i descongestiona articulațiile gripate și de a-și defini un alt orizont, explozia mulțimilor, ori numai mesagerii ei, dezorganizează nivelurile simbolice ale realității. Statuia încorporează, așadar, în imaginarul colectiv, elementele vitale și coeziunea intimă ale unei realități nemijlocite care a devenit abuzivă și intolerabilă. Fără a ne mai întoarce pînă la Revoluția franceză și la glorioasele ei
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
și îngerii care au mai apucat/ s-au cățărat pentru totdeauna la cer./ ceilalți au rămas jos, s-au ofilit/ ca plantele fără rădăcini și neudate? (frînghiile pe care coborau îngerii). După care are loc ultimul stagiu al metamorfozei, trecerea mesagerilor divini în starea de demoni, însoțită de prefacerea luminii celeste în întuneric: „zăream/ cum îmbătrînește lumina zilei pe chipul lor./ noaptea s-a petrecut ceva neașteptat: corpurile lor/ au intrat în reacție cu întunericul și s-au modificat./ din îngeri
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
că...”. Aceeași incertitudine marchează și sfîrșitul lui Degețel: după unii acesta ar fi furat bogățiile Căpcăunului, după alții, care au și mîncat acasă la părinții eroului, acesta ar fi devenit bogat doar folosindu-se de cizmele de șapte poște ca mesager al regelui și al doamnelor îndrăgostite. Chiar și cele două titluri date de Perrault volumului său, unul instalat după un protocol cunoscut pe pagina de titlu, celălalt strecurat pe furiș în frontispiciu, țin, pesemne, tot de joc, de șăgălnicia cu
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
montat cu succes parte din nuvelele sale fantastice (în special cele din volumul În curte la Dionis): Dan Pița, filmul de lung-metraj Eu sînt Adam!... după nuvelele Uniforme de general, Pe strada Mîntuleasa, La țigănci; Constantin Dicu: Uniforme de general, Mesagerul (după nuvela Dayan), Viorel Sergovici - Domnișoara Cristina (film distins cu patru premii UNITER în 1992), Dan Paul Ionescu - Necunoscutul, Nu sînt nebun!, Miracol?, Amnezie - după nuvelele Ivan, Douăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de paisprezece ani, Les
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
-l contrazici - să fii cu adevărat liber - și să nu iei în considerație cenzura interioară și exterioară? Cum să nu fii nebun cînd trimiți pe căi clandestine - fapt absolut interzis și pedepsit prin lege - în Franța un roman, Al doilea mesager, care a fost refuzat de două edituri din țară și publicat ulterior la Paris? Cum să nu fii nebun dacă la 50 de ani pleci în exil fără o meserie concretă sau cu meseria de...scriitor? Și cu o singură
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
care este inutil să-i aperi pe ceilalți pentru că nu vor să fie apărați și ei cred că dorești numai să încurci lucrurile. Aș putea să vă dau și alte exemple, unul dintre ele l-am descris în Al doilea mesager, în capitolul care se petrece în piața de legume și fructe. Uneori este necesar să-i lași pe oameni să doarmă și să-și continue drumul încolonați și tăcuți mai departe. Nu este bine să fluieri în catedralele comuniste și
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
mele... S.G.: Spuneați la început că odată cu trecerea timpului ați obținut o seninătate interioară: detașare, ieșirea din contradicție și dualitate... Oare nu se contrazic toate aceste afirmații cu faptul că... "ați fost și sînteți nebun"? B.N.: Inițial, romanul Al doilea mesager, s-a intitulat "Ereticul îmblînzit". Acum, cu trecerea timpului, am devenit un eretic neîmblînzit, un iconoclast, un nonconformist și neîncadrat în ierarhiile politico-sociale actuale... La București nu am avut în trecut nici o funcție... La Paris lucrez pentru revista "Esprit", iar
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
postmodernă. Iată câteva roluri dintr-un impunător repertoriu poetic, jucate de Miron Kiropol: custode, cantor și oficiant al frumuseții vieții și morții, emisar profetic urbi et orbi, imnograf, aed elegiac, apolinic, eschatologic, prerafaelit, psalmist isihast, počte maudit (protagonismul îngerului căzut) mesager și descriptor al zeilor, apatrid supraviețuitor al dezastrelor lumii, sacerdot al iluminărilor, menestrel al Evangheliilor, orchestrator de sortilegii hipnotice, muzicale, erotice, alexandrin oracular, totul subsumat omului fragil, a cărui singură ispită e cerul și singură consolare, poezia (aleasa inimii). Descifrând
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
ca pe-o "netrăire " esențială, nu mai puțin reparatoare în sens virtual. Pagina i se umple tardiv cu îngeri "activând cu infinită blândețe" firea-i nativ "armonioasă", "muzicală". Actul scriptic i se revelă determinat nu de daimonul amoral, ci de mesagerul celestelor virtuți: "Ce faci când nu citești/ și nu scrii. Te gândești/ la ce ai citit și la ce ai scris./ Și te gândești la ce ai citi/ și la ce ai vrea să scrii./ Cam acesta ar fi fondul
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
multă atenție conturului individual decât celui național. Dacă identitatea profundă a unui ins reprezintă o ecuație cu mai multe necunoscute, nici apartenența sa la un anumit spațiu nu constituie un reper caracterologic fix. Cele mai bune povestiri ale volumului sunt Mesagerul și Sirena, iar cea mai slabă: Un dar neașteptat. În prima, planul realist și cel fantastic interferează printr-o complexă strategie epică, cu atât mai demnă de remarcat cu cât e făcută să funcționeze pe spații mici. Un profesor care
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
fie luat în seamă de aleșii Patriei. Autorul nu este interesat de o secțiune în socio-politicul românesc și nu urmărește ridiculizarea figurilor exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a fi un mesager al Diavolului, un însărcinat cu afaceri demonice propunând vechiul contract de colaborare. Dar fiindcă lumea s-a mai schimbat de la Faust încoace, mesagerul nu mai vrea cu tot dinadinsul sufletul omului. El nu dorește de la noi un da entuziast, ci
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a fi un mesager al Diavolului, un însărcinat cu afaceri demonice propunând vechiul contract de colaborare. Dar fiindcă lumea s-a mai schimbat de la Faust încoace, mesagerul nu mai vrea cu tot dinadinsul sufletul omului. El nu dorește de la noi un da entuziast, ci doar atât: să nu-i spunem nu, să dăm un răspuns evaziv, convenabil ambelor părți. Dar nici așa nu-i bine pentru românul
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]