35 matches
-
congeneră cu literatura ne stă mărturie și Tartarin din Tarascon. în mijlocul cabinetului său de lucru, ai cărui pereți sînt căptușiți de sus pînă jos cu arme din toate țările lumii (carabine, revolvere, săbii, cuțite, pumnale, săgeți, ghioage, boxuri), pe o mescioară rotundă se află lecturile favorite ale eroului lui Alphonse Daudet: călătoriile căpitanului Cook, romanele lui Fenimore Cooper și ale lui Gustave Aimard, plus nenumărate volume de povestiri vînătorești privind speciile cele mai variate - vînătoarea de urși, vînătoarea de vulturi, vînătoarea
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
prima se găsea un pat de fier, lipit ferm de pereți pe latura dreaptă și la cele două capete; în secundo, un raft cu cărți și reviste și o bară metalică servind drept cuier. Mobilierul mai includea un scaun, o mescioară și un geamantan, austeritatea decorului fiind temperată de un portret în creion al Mariei Simionescu. Comutatorul electric (numit pe atunci "șaltăr") se defectate de mult, iar locatarul îl înlocuise cu o improvizație ingenioasă: două ace înfipte în cămașa firelor, pe
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
vas de porțelan, oglinzi de Veneția, pervazuri de argint, cadre de bronz, tablouri celebre, parfumuri îmbătătoare, vis-a-vis de lampa cu plăci de sidef și lănțișoare de argint, ce împrăștiau o lumină lunară, ori de Ťorologiul cu lapislazuliť, așezat pe o mescioară de jasp". Interior dominat de celebrul tron al Maestrului, ornat cu picturi ideatice. O culme a estetizării împinse la detalii o constituie intenția poetului de a transcrie Thalassa în pasaje așternute alternativ cu cerneală verde, albastră, roșie și chiar a
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
Liană, rămâi cu mine să mă ajuți. LIANA: Rămân, Măria Ta. LIOARA: Trage poclada și-ntinde-o pe pat. Iaca, eu bat perinile să-și rezeme capul cu plăcere Brăduț când s-o așeza să se-ntremeze. Împinge lângă pat mescioara ceea din colț; i-om pune la-ndemână o ulcică de vin din care știu că-i place să guste. În timp ce se pregătește patul, intră Fata, cu o oală mărișoară și cu o ulcică, ambele smălțuite.) Ai venit, fată? Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când și când câte un răsfoit temperat, eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la mescioara la care aștepta gata de atac, o mașină de scris Olympia însoțită de un vraf de indigouri și de un teanc de foi ministeriale. Pentru câteva momente, mă simțeam scăldat cu totul, într-o lumină greu de descris în cuvinte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
emoție, la clipele acelea petrecute în februarie ‘77. E ca și cum mi sar opri și acum, respirația: “De multe ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe aproape și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în pivniță și în fosta prăvălie devenită garaj, dar și scara de incendiu, blocată de multă vreme, pe care te urcai direct în podul casei, fără să treci prin celelalte apartamente. Mobila aceea, aranjată cu gust și bine conservată, cu mescioare rotunde, cu lampadare extrem de vechi, cu broderii de un colorit plin de gust, în care domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos legate în piele catifelată și aranjate atent
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
umbra lui să aibă și mâini și picioare. Să nu fie numai așa o pată haotică din care lumina să fie scoasă, o pată parcă umplută cu vid. Apoi i se păru că lângă umbra lui, acolo pe dușumea, între mescioară și dormeză, ar fi apărut și umbra iubitei lui Iozefina, crescută parcă din a lui, așa ca o coastă de-a lui Adam. Acuma vedea clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și nu mă interesează cum trăiam atunci. Trăiam. „Când ajungea doamna Iozefina în separeul bibliotecii, unde dactilografia în fiecare după-masă de zor, aducea cu ea aproape toată lumina din oraș. Aducea atâta lumină, încât umbrele rafturilor cu cărți, cele ale mescioarei și cele ale lor prindeau pe-ncetul, vlagă. Da, raza de lumină făcea ca masa unde scriam să fie tăiată în două, cu mașina de scris cu tot, o parte din masă asociindu-se cu raftul cu cărți aflat în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Tocmai - explică Roji - Afrodita e... Mai încet. Poate ne aude cineva și dăm de dracu’. Nici povești. - Atunci, orvoar. Pe mâine. Când vii de la Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
clienții mei? Cu toate că, de câteva săptămâni, nu mai aveam nimic de dactilografiat la piesă, cum era și normal, întâlnirile noastre aproape zilnice, tot aici se înfiripau, lângă mașina de scris din separeul bibliotecii. Era ca și cum fără aceste obiecte aproape totemice, mescioara cu mușama de culoarea muștarului, mașina de scris, mapa cu indigouri, o radieră specială, o ascuțitoare, toate parcă mitice, aduse din Olimpul zeilor, de vreun presupus nepot de-al lui Prometeu, asemenea focului, nu ne puteam vedea. La o adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chenar de frunze lucioase, țesute de-o mână dibace. În mijloc de casă, soră cu patul se răsfăța într-un picior-tulpină o măsuță. Metalul colorat ca lămâia fusese presărat cu flori de nu-mă-uita de pictorul darnic. Pe tablaua rotundă a mescioarei trona o casetă de argint cu pereții filigranați, necunoscută mie. Lăsa vederii fluturi-monede și minunate flori de olmaz - inele, cercei, medalioane și broșe... Țin minte cum a fost de parc-ar fi acum... M-aplec. Privesc și respir sacadat. Ca
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
peisajul cu viorele, ghiocei, lalele, crizanteme. Gospodinele îmbrăcate în ținută sărbătorească, se așezau la ,,o vorbă''pe băncile alcătuite din șipci late, bine jeluite și cu picioare din fier forjat. Unii dintre gospodari preferau să ia loc la câte o mescioară a ,,Cazionului''- o crâșmă mai de soi-, cu mesele rotunde, sau dreptunghiulare, acoperite cu pânze albe. În jur se învârteau chelnerii îmbrăcați-după moda vremii-pantaloni negrii, cămăși albe și pe deasupra veste din postav. Liste cu bucate, nu prea erau la modă
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
peisajul cu viorele, ghiocei, lalele, crizanteme. Gospodinele îmbrăcate în ținută sărbătorească, se așezau la „o vorbă" pe băncile alcătuite din șipci late, bine jeluite și cu picioare din fier forjat. Unii dintre gospodari preferau să ia loc la câte o mescioară a „Cazionului" - o crâșmă mai de soi -, cu mesele rotunde, sau dreptunghiulare, acoperite cu pânze albe. În jur se învârteau chelnerii îmbrăcați - după moda vremii - pantaloni negrii, cămăși albe și pe deasupra veste din postav. Liste cu bucate, nu prea erau
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
a dat lui Mimi un pupic pe obrăjor. După masă Ionel a strâns vesela și a dispărut cu copii în bucătărie. Nina și-a luat cafeluța și s-a adâncit în fotoliu în fața câtorva reviste de specialitate pe o scundă mescioară. - Hai și tu Lenuțo, îmi permiți sper. Este clipa mea de relaxare. Acum concep povestioara lui Moș Ene - Adică? - Vei asista la culcarea pruncilor și vei afla. Tot Mimi era aceea care, sărind într-un picior veni să dea raportul
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
cu exclamații volubile tot ce vedeau în jur. Și aveau ce să vadă. Din parc în parc, de pe înguste străzi prin mari piațete din fața impunătoarelor biserici monument. Obosiseră. Era momentul unei clipe de odihnă și au ales pentru ea o mescioară stradală a unei cofetării. Cred că tinerele săsoaice, surori, își permiteau pentru prima oară în viață luxul unei cofetării din centrul centrului lumii, care era pentru ele Sibiul. Bucureșteanca, sigură pe ea, cheamă energic fata care trebăluia printre mese și
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
nepretențios și crucea simplă, din paltin rindeluit, scrisă școlărește, de mână, cu o carioca violetă. Pe interiorul rugos al capacului de brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vizită scoasă în evidență. Un căpitan de jandarmi, înalt, cu figura speriată, care se urcase numai la Găești, n-avea decât sabia și o mapă, iar tânărul brun, cu mustățile mici, negre, retezate englezește, își așezase trusa de voiaj pe mescioara de la fereastra compartimentului. Trenul duduia și fumega ca un animal apocaliptic. Directorul regreta că s-a coborât să discute cu un om atât de vulgar. Căpitanul urmărea ostenelile lui Rogojinaru cu o curiozitate plină de admirație. Tânărul, de când plecase conductorul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uneori și lupta e inutilă! murmură Herdelea, convins. ― Iacă, asta e mai rea ca toate, domnule! Resemnarea asta! strigă Mișu. Credeam că dumneavoastră, cei de dincolo, sunteți mai dârzi pentru triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și prea cald în odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum și venise, parcă i-ar fi fost teamă să nu turbure somnul celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de iubirea lui. In față, pieziș, prin sticla albastră, îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
indignat al unei găini în grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara pe care își pusese micul ei ceasornic de aur. ― Opt! murmură ea examinând cadranul. Cât sunt de obosită! Parcă nici nu m-aș mai ridica din culcuș!... Și totuși trebuie să plec! Am întîrziat... Aș putea fi pe drum, dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o mescioară era o foaie scrisă. "Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împărat al insulei, el s-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă, o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o mescioară era o foaie scrisă: Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e închegat și fără cuprins ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting... și nu rămâne decât urciorul de lut în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noul și tânărul împărat. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să fie pe această insulă; o găsi într-adevăr sculptată-n piatră, găsi dalta și uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă; dar bătrânul lipsea. Pe o mescioară era o foaie scrisă: Simt că măduva mea devine pământ, că sângele meu e înghețat și fără cuprins, ca apa, că ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. Și nu rămâne decât urciorul de lut în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]