1,109 matches
-
nivele de discuție: unul tematic și structural, prin afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la nivelul noutății pe care o propune Goga în istoria posteminesciană a poeziei românești. Pentru primul aspect, poemele se distribuie în poezie socială, cu puternice accente mesianice și militante, specifice, după istoricii literari, semănătorismului (Rugăciune, Clăcașii, Plugarii, Dascălul, Dăscălița, Casa noastră, Bătrâni), poezie de evocare a locurilor și atmosferei familiale (Oltul, Noi, Lăutarul, În codru, Ruga mamei), poezie de stare și meditație existențială (Departe, Sara, La stână
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
mai degrabă conceptul de “firma etică” sau “management etic”. Cît despre faptul ca “responsabilitatea firmelor ar putea înlocui responsabilitatea societății civile”, asta e doar o utopie! Nu uită că o firmă are, în esență, o singură destinație:profitul, iar “pruritul mesianic”(Pascal Bruckner), de care se lasă cuprinse “firmele etice” e mai degrabă sortit dobîndirii unui capital de autoritate, într-un domeniu gestionat, prin logică și tradiție, de societatea civilă! E foarte bine să colaborezi cu firmele, în scopuri sociale, ecologiste
Am inceput sa punem capac mizeriei din Delta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82993_a_84318]
-
produsul opoziției care avea nevoie de un președinte care nu putea fi decît Emil Constantinescu. Nu-i chiar așa, ca să nu zic mai mult. După părerea mea, memoriile dlui Constantinescu ar fi trebuit să aibă alt punct de plecare, deloc mesianic și precumpănitor cu cenușă în cap. Domnia-sa a fost împins la președinție fără să aibă merite deosebite și date certe pentru a îndeplini această funcție. Dacă nici în memorii dl Constantinescu nu acceptă această poziționare față de destinul său prezidențial
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
fie în Uniunea Sovietică, fie în România - vă înșelați! R.B.: Nu cred așa ceva. Ceea ce vreau să spun este că în fond aveam de-a face cu o pseudo-religie. Mircea Eliade a dezvăluit rădăcinile mitice ale comunismului, le-a demonstrat caracterul mesianic, aspirația spre acea pace universală care s-ar instala în cele din urmă; numai că Occidentul știa deja din timp ce s-a întîmplat dincolo de Cortina de Fier. N.C.: Probabil că experimentul ar fi trebuit făcut pe propria piele în
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. Însușindu-și, în detaliu, toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemegătorilor și al profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la Fourier, iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăviri i-
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Iulia Popovici De vreo 50 de ani, Radu Cosașu încearcă să fie în scris „și evreu, și mic-burghez, și bucureștean, și utecist mesianic, și cavalerist în Armata Română”; a-ncercat să-și extirpe „rădăcinile mic-burgheze” pentru a fi un comunist fără partid, a sfîrșit prin a fi nici de dreapta, nici de stînga, nici echidistant. E de meserie nuvelist, cu vocație de ziarist
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
această zi", "întru înțelegerea", "întru slava Sa", "întru numele Tău", "întru adevăr", "întru Domnul", "Te sălășluiește întru noi" etc. Câteva exemple aparțin unui stil solemn care imită de fapt tonalitatea religioasă și poate pe cea filozofică, într-un discurs politic mesianic: "frați întru umanitate"; "pe dificilul drum al renașterii naționale întru demnitate, trai civilizat și pace"; "intelectualii noștri își vor aduna simțirea și talentul, forța și nemurirea ideii întru nădejdea de mai bine a României" etc. ( Dimineața 187, 1996). În fine
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
desfășurat, după cum se știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis de raportare, într-un cuvînt a fost impresionistă, și nu dogmatică - ea nu rîvnea de a se pune în fruntea curentelor literare sau de a-și asuma roluri mesianice". Oare nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii dilatorii dictate de-o idealizare a actului critic, neconcordante, la urma urmei, cu condiționările realului? "Dinspre partea sa
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
dar tare mi-e teamă că deocamdată o să trebuie să trăim cu eliberatorii sovietici și că peste câțiva ani n-o să se mai poată nimeni lăuda că are, acolo, măcar un pogon de pământ... Din păcate...") și se opun așteptărilor mesianice ale țăranilor în americanii omnipotenți. Profeția bătrânului nu pare a fi decât o umbră a viitorului apropiat care alimentează suspiciunile țăranilor fără a le întuneca însă. Tensiunea explodează în finalul romanului. Obligat de conjunctură să-și doneze pământul statului, Stelian
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
iertarea vinovatului Barabba și nu a nevinovatului Iisus. Istoria mai veche, dar mai ales cea mai nouă cunoaște acest exercițiu al puterii. Și asta este încă o paradigmă. Miezul eseului îl constituie însă paradoxul trădării din iubire, urmată de "izbânda mesianică": Dacă în adevăr îl iubești pe Iisus, dacă în adevăr vrei să te jertești pentru mărirea lui, spune diavolul, ar trebui să te duci chiar astăzi în taină la Caiafa și să-i spui că ești gata să-i dai
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
socotește dl. Gheran, să ia viața într-o doară, simțind ancestral momentul cînd să fie serioși, cînd nu mai e de glumă. Din această pricină nu prea mi-au plăcut confrații mereu sobri și serioși ce nu știu să rîdă, mesianici prin excelență, cărora li s-ar cuveni parcă să le mulțumim continuu că există. Zîmbetul nu le este prieten, iar cînd, din motive regizorale, încearcă să rîdă, rînjesc. Este greu să polemizezi direct cu ei, deoarece, din capul locului, exclud
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de rezonanță a comunității. În felul acesta viziunea d-sale rămîne în stadiul de mărturie virtuală, în dosarul unui proces ce nu depășește
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
exegeza biblică de care face dovadă. Spre sfârșitul Dialogului, dezbaterea se întoarce spre ce este adevăratul Israel. Sfântul Iustin argumentează că creștinii au uzurpat evreii în rolul de adevărat Israel, pentru că au moștenit promisiunile divine: creștinii sunt înrudiți cu Israelul mesianic al lui Isaia 42, 1-4 (LXX) printr-o naștere spirituală, așa cum evreii sunt înrudiți cu patriarhul evreu al Genezei 35, 10-11 prin descendență fizică. „După cum de la acel singur Iacov, care a fost supranumit Israel, tot neamul vostru a fost supranumit
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
„Sunt conștient de natură mesianica a Credinței ortodoxe și vreau să slujesc acestei Credințe în mod desăvârșit până la moartea mea. Îi iubesc pe oameni și, pentru mântuirea lor, urmez drumul Crucii”. (Sf. Valeriu Gafencu) Zorii primăverii anului 1953 a adus familiei de munteni creștini din
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
era unul pur teoretic. Așa-zisa ,compromitere" a ideii de partid, imputată Partidului Liber-Schimbist, a însemnat de fapt o extindere a ei. După prăbușirea sistemului totalitar, partidele politice din Europa de Est au renăscut sub zodia romantismului, prin reeditarea formelor și formulelor mesianice practicate în secolul XX: lideri carismatici, agregare de sus în jos, retorică amplă, generoasă și ardentă. împrejurările postdecembriste au favorizat puternic acest curs, riscînd chiar să-l acrediteze ca pe singurul posibil. S-a ivit totuși o excepție, menită nu
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
nu e totuna cu egolatria. De unde salutara deschidere a poetei, captivă, până la un punct, unei singurătăți structurale, către viața cetății. O deschidere cu atât mai demnă de stimă cu cât Ana Blandiana nu aparține câtuși de puțin speciei de poeți mesianici, purtători ai unei cauze publice, ci, indiscutabil, introvertiților, celor ce se regăsesc în spațiul lor lăuntric ca într-o veritabilă patrie, cum zicea Blaga. Un comandament al datoriei cetățenești i-a dirijat viața în direcția unei "completări" umaniste, dar și
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
Giordano Bruno (mersul geniului, dincolo de orice sistem ontologic, în antilume). Acesta preva lează ideea definirii geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Giordano Bruno (mersul geniului, dincolo de orice sistem ontologic, în antilume). Acesta preva lează ideea definirii geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a mai zis și Botezătorul, pentru că el, propovăduind pe malurile Iordanului, chema poporul la pocăință și-l boteza prin scufundarea în apă. Predica lui era simplă și ea se rezuma, ca orice îndemn profetic, la acele cuvinte care potoleau așteptările mesianice: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția Cerurilor! El știa că lumea de atunci așteaptă o împărăție, ca o revanșă de ordin politic și național, dar Ioan vrea să-i lămurească cum că împărăția ce vine nu se va cuceri
Agenda2004-35-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282824_a_284153]
-
a trecutului, ci o piatră așezată la temelia unui viitor în care cuvîntul românesc este menit să dobîndească acea misiune soteriologică slujită de Nae Ionescu poate ca nimeni altul în secolul ce se încheie". Avem, aici, o probă a predicțiilor mesianice ale d-lui Dan Zamfirescu din anii săi buni de altădată. Numai că aplicate asupra subiectului opera lui Nae Ionescu (autor, repet, fără, de fapt, operă) devin bine ridicole. Bune aprecieri se pot face, în schimb, despre postfața d-lui
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
este de-a dreptul patetică și entuziastă. Fără să aducă interpretări originale, Nichifor Crainic aduce o aprofundare a universului liric al poeților și mai ales o justificare teologică a atitudinii lor. Poezia lui Goga este văzută îndeosebi în dimensiunea ei mesianică, profetică, iar natura este "îmbisericită", pentru că "Octavian Goga, ca și ceilalți doi mari poeți ardeleni, George Coșbuc și Lucian Blaga, este fiu de preot. A crescut în biserică. Climatul ritual i-a străbătut copilăria până în adâncul ei și aceste puternice
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
marile poromisiuni ale artei religioase. Desfășurată în perioada Crăciunului și a Anului nou, izbucnită brusc, asemena unei revelații, și sfîrșită într-o baie de sînge, Revoluția românească a fost resimțită, prin jertfe și prin timpul ei calendaristic, drept un semn mesianic și o certă slobozenie la mîntuire. în consecința acestui mesaj spiritual, dar și pentru că ,,s-a dat drumul", pur și simplu, după atîtea decenii de interdicție, tuturor temelor și subiectelor, artiștii au umplut galeriile, spațiile publice și piețele cu o
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
Fără a mai căuta variante secundare, mistificate, pentru a-și exprima starea de spirit dureros-insurgentă, poeta merge pe drumul drept al acesteia. "Chinul," d-sale e unul de obștească sorginte, așa cum a fost, în Ardealul dinainte de Marea Unire, "jalea" poeților mesianici: Nu avem de ales între primul și ultimul drum/ ci între un chin și alt chin./ Cuțitul însîngerat e frate geamăn cu pixul,/ sora mea siameză - Tristețea -/ și-a înfipt ghearele în obrazul lui Dumnezeu/ săpînd gropi pentru îngeri.// Să
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
să-i compătimim pe școlari, care resimt în fața manualelor cam aceeași stupoare pe care o încercăm cu toții în ultima vreme, luptîndu-ne cu formularele de plată a impozitelor. CEL MAI șocant aspect al tuturor manualelor de literatură rămîne însă capitolul naționalist mesianic acumulat în matrițele limbii didactice de lemn. În loc să stimuleze motivația de lectură și creativitatea elevilor, retorica educativa în uz pare a avea un scop unic: să acrediteze ireversibil ipoteza superiorității culturale a propriei nații - poporul ales, care a găsit, cu
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
îl cheamă. / Iar ceilalți îl uită. / O, Mamă ! O, Mamă ! (VRF, 53 / De la noua atitudine față de Cuvânt, la Necuvânt TGrp, 282). În poezia de Chișinău a lui Grigore Vieru, Mama se relevă după cum s-a mai spus (supra) drept simbol mesianic al Patriei, al Limbii Române, ori „jertfă” de întemeiere / zidire: Mamă, / Tu ești Patria mea ! / Creștetul Tău / Vârful muntelui / Acoperit de nea. Ochii tăi / Mări albastre. / Palmele tale / Arăturile noastre. / Respirația ta / Nor / Din care curg ploi / Peste câmp și
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]