425 matches
-
Imperiul Otoman a moștenit un complicat amestec de tradiții politice de la diferite grupuri etnice: turci, perși, mongoli sau mesopotamieni. Statul Otoman s-a bazat pe principiul puterii absolute a monarhului. Cel care a reprezentat puterea centrală a fost sultanul care avea autoritatea să asigure justiția din Imperiu. Acesta își proteja personal cetățenii de actele de corupție ale guvernului. Atribuția
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi. Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din vechi ideograme folosite ca simboluri fonetice, așa cum astăzi cifra 4 este uneori folosită în engleză pentru scrierea prescurtată a cuvîntului for
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
alți astronomi din perioada clasică să fi adoptat heliocentrismul. Totuși, singurul alt astronom din antichitate al cărui nume este cunoscut și despre care se știe că a susținut modelul heliocentric al lui Aristarh a fost Seleucus din Seleucia, un astronom mesopotamian care a trăit cu un secol după Aristarh. În Cartagina romană, Martianus Capella (secolul al V-lea e.n.) și-a exprimat părerea că planetele Venus și Mercur nu se rotesc în jurul Pământului, ci în jurul Soarelui. Copernic l-a menționat pe
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Mijlociu. Aici încep să fie cultivate plantele și domesticite animalele. Vechile culturi și civilizații orientale și-au creat sisteme filozofice și științifice avansate, prin care încercau să explice toate problemele majore ale realității, inclusiv cele legate de lumea vie. Astfel, mesopotamienii cunoșteau faptul că polenul joacă un rol important în fertilizarea plantelor. O serie de texte indiene înfățișau aspecte din viața păsărilor. În vechiul Egipt s-au făcut descrieri ale metamorfozelor insectelor și broaștelor. Egiptenii și babilonienii stăpâneau o serie de
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
său. Majoritatea arabilor din Khuzestan sunt șiiți(70%) urmați de suniți(24%), restul de 1% fiind reprezentat de alte religii printre care cei mai dominanți fiind creștinii și mandeenii. Araba din Khuzestan face parte din grupul sudic al dialectelor arabe mesopotamiene denumit "gelet". De-a lungul timpului a suferit modificări, fiind influențat de limba persană ce constau în ordinea cuvintelor, marcarea stării de definire ș.a.m.d. Dialectul arab din Khuzestan este utilizat la nivel informal, nefiind învățat în școli. Conform
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
Matematică mesopotamiana se referă la matematică locuitorilor Mesopotamiei (Irakul modern) din perioada timpurie sumeriana, trecând prin perioadă elenistica, până aproape de începuturile creștinismului. Numele de matematică babiloniana se datoreaza Babilonului, ca centru de studiu. Mai tarziu, sub imperiul arab, Mesopotamia, în special Bagdadul
Matematica babiloniană () [Corola-website/Science/325505_a_326834]
-
în nivelele din Epoca Bronzului de la Ierihon, ca și în nivelele din Epoca Bronzului de la Hala Sultan Tekke în Cipru și Tiryns. O rodie mare, uscată a fost găsită în mormântul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. Documente cu scriere cuneiformă mesopotamiene menționează rodiile de la jumătatea mileniului al treilea î.e.n. Planta este de asemenea crescută extensiv în China de Sud și Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale. Orașul antic Granada din Spania a primit numele
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
de scriere specifică, realizată prin incizii în plăcuțe de argila cu mici unelte. Sumerienii sunt probabil responsabili pentru aceasta cultură urbană timpurie, care s-a răspândit către nord, de-a lungul Eufratului. Cuneiforma a fost scrierea tipică a tuturor civilizațiilor mesopotamiene. Colecțiile de tăblițe de argilă descoperite reprezintă și cele mai vechi biblioteci cunoscute din istoria umanității. Se știe ca sumerienii au fost inventatorii scrisului, adică ai primului ansamblu de simboluri care au redat limbile folosite: hurta (vorbită în Siria), hitita
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
seminarii la taverne, tabere militare, băi publice și cafenele. În dinastia safavidă timpurie (1501-1723), bordelurile pentru prostituați ("amrad khane") erau recunoscute legal și plăteau impozite. Unii cărturari consideră că există exemple de iubire homosexuală în literatura antică, precum poemul epic mesopotamian "Epopeea lui Ghilgameș" sau povestea biblică a lui David și Ionatan. În "Epopeea lui Ghilgameș", relația dintre protagonistul Ghilgameș și personajul Enkidu este văzută de unii ca având o natură homosexuală. În mod similar, iubirea lui David pentru Ionatan este
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
altfel de poeții arhaici ( și invocate de toată literatura arabă ca simbol al dărniciei ). Beduinii, crescătorii de cai, cămile , capre și oi, războinici și nomazi, legau în mișcarea lor toate punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană" lega Damascul, Palmyra, Mesopotamia, Golful Persic; "drumul egiptean" pornea din Alexandria, de-a lungul Nilului; "calea arabă" trecea prin Damasc, Bașra, Wădī-l Qură, Mecca, Yemen, Arabia de Sud. Într-un asemenea cadru, dominat în primul rând de asprimile
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
altfel de poeții arhaici ( și invocate de toată literatura arabă ca simbol al dărniciei ). Beduinii, crescătorii de cai, cămile , capre și oi, războinici și nomazi, legau în mișcarea lor toate punctele cardinale, aflându-se în neîntrerupte relații cu sirienii, canaanenii, mesopotamienii. "Calea persană" lega Damascul, Palmyra, Mesopotamia, Golful Persic; "drumul egiptean" pornea din Alexandria, de-a lungul Nilului; "calea arabă" trecea prin Damasc, Bașra, Wădī-l Qură, Mecca, Yemen, Arabia de Sud. Într-un asemenea cadru, dominat în primul rând de asprimile
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
argila și trestia. În construcții, pe lângă cărămizile din argilă arse la soare, s-a utilizat, pentru prima dată în istorie, "bitumul" ca liant pentru fixarea acestora între ele. De asemenea, utilizarea ceramicii smălțuite multicolore dovedește măiestria atinsă în tehnica construcțiilor mesopotamiene. Ca și cei egipteni, meșteșugarii fenicieni erau neîntrecuți în fabricarea sticlei. Aceștia au fost primii care au extras purpura din corpul moluștei "Murex purpureus" și au utilizat-o în colorarea vestimentației. Meșteșugarii chinezi preparau bronzul încă din secolul al X
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Mesopotamiei. Cea mai veche civilizație bătinașă din regiune a fost Regatul Ebla, aflat în apropierea Idlibului de azi, din nordul Siriei. Ebla pare să fi fost fondat în 3500 î. Hr., și și-a făcut averea treptat, prin comerțul cu statele mesopotamiene Sumer, Asiria și Akkad, precum și cu popoarele hurian și hattian din nord-vest, Asia Mică. Darurile venite din partea faraonului, găsite în timpul excavărilor, confirmă contactul Eblei cu Egiptul. Unul dintre cele mai vechi texte scrise din Siria este un acord comercial între
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
estul roman, pe când Zenobia, succesorul și văduva sa, a înființat Imperiul de la Palmira, care a cucerit Egiptul, Siria, Palestina, mult din Asia Mică, Iudeea și Libanul, înainte de a fi până la urmă adusă sub control roman în 273 d. Hr. Regatul mesopotamian asirian Adiabene a controlat teritorii din nord-estul Siriei între 10 d. Hr. și 117 d. Hr., înainte de a fi cucerit de Roma. Limba aramaică a fost la fel de rătăcită ca și Zidul lui Hadrian din Britania antică, cu inscripții scrise de
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși alții urmau iudaismul, mitraismul, maniheismul, religia greco-romană, religia canaanită și religa mesopotamiană. Populația largă și prosperă a Siriei a făcut din Siria una dintre cele mai importante provincii romane și bizantine, mai ales în secolele 2 și 3 (d. Hr.). Împăratul roman Alexandru Sever, care a fost împărat din 222 până în 235
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
denominațiuni creștine mai mici. De asemenea, există multe mănăstiri creștine. Mulți creștini sirieni aparțin clasei socio-economice înalte. Araba modernă standard este limba oficială. Anumite dialecte arabe sunt folosite în viața de zi cu zi, în special levantina în vest și mesopotamiana în nord-est. Kurda (în forma sa kurmanji) este vorbită în mare măsură în regiunile kurde din Siria. Limbile armeană și turcă (dialectul sud-azerian) sunt vorbite de minoritățile armeană și respectiv, turcmenă. Aramaica a fost lingua franca a regiunii înainte de apariția
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
final, a fiului ei, Enlil. Sumerienii susțineau că a avut cu fratele său, Enki zece copii: Ninsar, Abu, Nintulla, Ninsutu, Ninkasi, Nanshe, Azimua, Ninti, Enshag și Martu, iar lui Enlil i-a născut pe Nanna, Ninurta și Nergal. În religia mesopotamiană, Ninhursag este zeița orașelor Adab și Kiș. Venerată în special de către păstorii din nordul Mesopotamiei, era zeița ținuturilor stâncoase și avea puterea de a crea viață pe colinele de la poalele munților și în deșert. Imagine maternă, era considerată zeița nașterii
Ninhursag () [Corola-website/Science/336109_a_337438]
-
că au descoperit ciclul Saros (denumit astfel în timpul lui Galileo Galilei și Edmond Halley) de 18 ani, 11 zile si 8 ore. În timpul acestui ciclu au loc 41 de eclipse de Soare și 27 de Lună. Principalul scop al astronomiei mesopotamiene era acela de a înțelege și încerca să prezică diferite evenimente. În mintea oamenilor era puternic înrădăcinată ideea că toate lucrurile se întâmplă dintr-un motiv, și astfel preoții-astronomii conduceau viețile lor. Totul se petrecea după sfaturile lor.
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
Mesopotamienii sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii. Ei erau așezați geografic între fluviile Tigru și Eufrat (în prezent Irak). Primii mespotamieni care au trăit au fost sumerienii. Ei au inventat scrierea cuneiforma, construiau ziggurate, au construit primele orașe
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
nume sumeriene. Au dezvoltat aritmetică folosind numere diferite făcând calcule în baza 10 și 6. Au inventat formațiile militare și au creat așa numitele infanterii, cavalerii și divizia de arcași. Într-un final putem spune că sumerienii sunt ”leagănul civilizației” Mesopotamiene prin influența lor în toate domeniile vieții.
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
au supraviețuit potopului și sunt mai vechi de anii 5000 î.Hr., cu mult înainte de potop, deci ideea că ar fi avut loc un potop la nivel mondial este falsă. În plus, autorii Bibliei ar fi imitat personajul "Noe" din mitologia mesopotamiană, în care se povestește despre un potop care ar fi distrus Mesopotamia, dar un om, Utnapishtimar, ar fi construit o corabie și ar fi salvat speciile. Și mitologia greacă povestește despre un anume potop, trimis de zei, dar în care
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
povestește despre un anume potop, trimis de zei, dar în care un om, Deucalion, împreună cu femeia sa, debarcând pe un loc uscat ar fi continuat răspândirea umană. Deci potopul biblic, cât și personajul Noe este doar o imitație după mitologia mesopotamiană, spun unii. Există evident și dovezi clare în sprijinul potoplui...
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
părea, la prima vedere. În a doua parte analizează muzica și viața muzicală a marilor culturi din Antichitate. Studiază texte vechi evreiești și cântecele sinagogilor, dar de asemenea enunță ipoteze despre culturi muzicale vechi, precum cele ale sumerienilor, babilonienilor sau mesopotamienilor. A treia partea o dedică Orientului și Occidentului muzical, recunoscând, totuși, pentru vestici un statut special, asemănător cu cel pe care l-au grecii antici în filozofie și matematică. Ultimul capitol se ocupă cu muzica contemporană lui, începând cu sfârșitul
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
553 -567; Noținea de „sacrificiu” în marile religii, în "Ortodoxia", ăn XXVI, 1974, p. 185 - 201 ; Concepția despre om în marile religii, " Teza de doctorat" în Glasul Bisericii, ăn XXXVII, 1978, nr. 7-8, p. 715-915; Considerații asupra concepțiilor biblică și mesopotamiana despre creație, în Glasul Bisericii, ăn XXXIX, 1980, nr. 6-8, p. 524-534; Iisus Hristos în gândirea indiană, în Studii Teologice, ăn XXXIII, 1981, nr.5- 6, p. 436-445; Sensul și semnificația termenului "religie" în marile tradiții religioase actuale, în Glasul
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
lui Noe a reprezentat un exemplu didactic., înțelegându-se repede că ceea ce relatarea Facerii ne spune nouă în modernitate nu era neaparat și ceea ce pricepeau cei care erau contemporanii eroilor mitici ai acestor relatări. Relatarea biblică, derivată fiind din tradițiile mesopotamiene legate de inundații catastrofale și care la rândul lor se inspirau din fenomene naturale locale, a căpătat o nouă interpretare o dată ce și în creștinism textul original în ebraica biblică a început să fie cunoscut și studiat de manieră rațională și
Arca lui Noe () [Corola-website/Science/304827_a_306156]