10 matches
-
odaie, în urât,/ în chingile uitării asasine.// Cum să mai ies la poartă fără mine? (Ca din senin) Însingurările poetului sunt eliberatoare, devin expresia cea mai directă a comunicării într-un limbaj specific, de semnificare și de simbolizare, care generează metabolele. În concertul poeților din generația sa , Dumitru Vasile Delceanu este cu atât mai aparte cu cât anticipează tendințele noi ale poeziei contemporane de a deplasa accentul cuvântului, în virtutea valorii lui expresive, de la ansamblu către funcția sa existențială. Fluxul sensibilității spontane
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_tin_de_vorba_clipa_nicoleta_milea_1331408604.html [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Sylla găsim câteva lămuriri cu privire la moartea daimonilor. De Defectu... afirmă existența fenomenului, așa cum am văzut, Însă nu precizează dacă e vorba de o dispariție definitivă, despre o plecare Într-o altă lume1 sau despre o zeificare, dată fiind posibilitatea unei metabole, a trecerii de la un stadiu la altul În ierarhia ființelor Înzestrate cu rațiune, logikai. Dialogul De facie... pare să opteze pentru cea din urmă soluție. Cadrul mitic oferă autorului o mai mare libertate și, câteodată, ca În miturile platoniciene, el
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Delatte 2, deja Democrit remarcase existența antinomiei Între inteligență și intuiție. Numai după separarea de prezent se poate produce „entuziasmul” (enthousiasmos) datorită unui anumit temperament (krasis) sau unei dispoziții a corpului (diathesis tou somatos) care se află supus unei transformări (metabole). Rareori, corpul reușește prin sine Însuși să ajungă la o asemenea stare. Dar câteodată „entuziasmul” se produce datorită influenței unui efluviu (rheuma) și a unui suflu (pneuma) divinatoriu (mantikon) pe de-a-ntregul divin (theiotaton). Este cea mai sfântă (hosiotaton) emanație
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și constituie esențialul retoricii, pentru că tot ceea ce se vede sau, mai degrabă, tot ceea ce se aude, în manifestarea discursului, depinde practic de elocuție. Grupul dispune figurile într-un tablou cu dublă intrare. Prima intrare distinge domeniile operatorii: figurile, numite generic metabole, se împart în: (1) metaplasme (operații asupra morfologiei): metaplasmul este operația care alterează continuitatea fonică sau grafică a mesajului, adică forma expresiei ca manifestare fonică sau grafică; (2) metataxe (asupra sintaxei), care trimit la sintaxă; (3) metasememe (asupra semanticii), care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din sensul inițial este obligatorie, fără însă a se fi stabilit cu exactitate anumite limite sau un anume nivel de acceptabilitate. În viziunea multor specialiști, cele două extremități care delimitează transferurile de sens sînt reprezentate de gradul zero și de metabole. Se consideră că abaterea sau îndepărtarea de la limbajul cotidian constituie criteriul de recunoaștere al tropilor sau al metasememelor. Acestea vizează conținutul sau semnificatul semnului lingvistic, fiind orientate, în mod fundamental, către cuvînt. V. figură, imagine, stil. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AC
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi asigură autonomia de deplasare, că eforturile pe care le depune sunt în avantajul lui, deși în timpul pregătirii și adaptării pentru utilizarea acestor aparate vor fi momente ce vor prezenta un anumit grad de dificultate. METABOLISM (< fr. métabolisme, cf. gr. metabole - schimbare) - Totalitatea proceselor fizice și chimice care au loc într-un organism viu și permit menținerea vieții. Metabolismul conduce la eliberarea de energie datorită descompunerii constituenților organici complecși (catabolism), dar și la formarea de substanțe complexe ce contribuie la construirea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ieșiri din limite în felul unei hipertrofii, așa cum am remarcat deja. Condițiile de eroziune sunt discutate de Aristotel pe larg în cartea a V-a a Politicii. Conflictul (he stasis) care stă la baza inițierii unui proces de schimbare (he metabole) se produce peste tot (panthou) din cauza lipsei de egalitate (diato anison) proporționale. Dincolo de acest principiu al lipsei de egalitate, schimbarea, care nu este întotdeauna un declin, după cum arată Aristotel, se produce fiind propulsată și de anumite habitudini sociale: câștigul și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
actualele encomionuri paleologicești la adresa spiritului de finețe, versatilității, omului uliseic, supleții diplomaticești, scopului ce scuză mijloacele istoriale, sub ele, să se ascunză oare un Graeculus, un imoralist apt a ieși din toate încurcăturile mundane grație jocului à deux cotés? Sub metabolele Conului Alecu să se tupileze o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și Opoziție, fidelitate și dezerțiune, iubire și ură
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă sugestiile comice ale metabolei, prin care absurdul și comicul se pun deopotrivă în valoare. Atracția dintre comic și absurd îi permite autoarei să demonstreze, convingător, "nonaristotelismul" operei, subliniind modernitatea ei intrinsecă. Prin acțiune, conflict, tipologie, stil, limbaj, Caragiale a sfărâmat tiparele existente, ieșind de sub
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]