12 matches
-
timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de un spirit autoreflexiv, reușind o echilibristică extrem de interesantă între metacritică și narcisism. E o formă de autocontrol și de automodelare. E. Lovinescu ține să-și arate în acest fel fidelitatea față de el însuși, în ceea ce are mai profund și mai personal ca psihologie și filosofie. Nu am folosit întâmplător noțiunea
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
între fascicultură și pornoliteratură, O, 1990, 42; Monica Spiridon, Portretul criticului la tinerețe, R, 1990, 11; Ioana Bot, Călătoria fără sfârșit, TR, 1990, 50; Bucur Demetrian, Vocația sintezei, R, 1990, 12; Nicolae Manolescu, Argument, RL, 1990, 51-52; George Gibescu, Justificarea metacriticii, VR, 1991, 1; Alex. Ștefănescu, Amintiri despre literatura de azi - 1982, TMS, 1991, 3; Țeposu, Istoria, 163-167; Papahagi, Fragmente, 163-167; Ornea, Înțelesuri, 162-168; Cornea, Semnele, 40-49; Cristea, Teleorman, 611-612; Grigurcu, Peisaj, II, 323-326; Micu, Scurtă ist., IV, 159; Regman, Dinspre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
a unității dintre critică și estetică: „A trăi arta”, AST, 1973, 4; Ioan Neacșu, „A trăi arta”, ATN, 1973, 4; Radu Negru, „Reîntoarcerea la zero”, CRC, 1973, 26; Voicu Bugariu, „Cămașa lui Nessus”, AST, 1973, 10; Grigore Zmeu, Estetica - o metacritică?, CL, 1973, 12; Mircea Iorgulescu, Critică de școală nouă?, RL, 1974, 7; Dicț. scriit. rom, III, 360-362. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
cu ani în urmă -, adevărul literaturii noastre postdecembriste este și unul de ordin metacritic. De pildă, romane dificile, foarte bune, dar de o complexitate postmodernă studiată, semnate de Caius Dobrescu sau Ion Manolescu, nu pot fi valorizate fără racordul cu metacritica. Elvira Sorohan se referă în mod direct la comunicare, marota de moment a orelor de literatură din licee, dar și al câtorva facultăți: vom ajunge, scrie ea, să facem teoria comunicării fără comunicare, întrebându-ne unii studenți de la Litere care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ar fi explicabil sau de folos. Nu suntem decât niște verigi într-un mare lanț, în afară căruia intelectul și rațiunea noastră nu pot prea mult. Existăm numai că particulari în general.] Eine Metakritik zur Kritik der reinen Vernunft [O metacritica a Criticii rațiunii pure], 8; în J. G. Herder, Sprachphilosophische Schriften, p. 218. 163 J. L. Villacañas B., op. cît., 247. 164 Immanuel Kant, Crítica de la razón práctica [Critică rațiunii practice], Buenos Aires, Ed. Losada, 1993, p. 140. 165 CJ, § 57
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
evlavie și dedați la genuflexiuni, colaborând prea mult cu un autor. Parcurgând Patru decenii de proză literară românească, un volum solid la propriu și la figurat, vom descoperi o veritabilă strategie a delimitării, prin care criticul de la "Tomis" își concepea metacritica. Un singur comentator este citat în contexte mereu pozitive: colegul de Cerc Literar sibian I. Negoițescu. Restul sunt o apă și-un pământ, din care se mai profilează, rareori, silueta lui Nicolae Manolescu... Cică niște cronicari sunt prinși într-un
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
judecățile lui pot da o altă imagine asupra activității sale, sortită altfel unor clișee în aprecierea de ansamblu a unui dogmatism estetic, doctrinar (dacă nu mă înșel, tânărul exeget nu folosește niciodată această sintagmă de "dogmatism estetic"). Una din țintele metacriticii lui Adrian Tudurachi este conceptualizarea în sistemul integralist dragomirescian. O alta este felul în care conceptele sunt relativizate sau ambiguizate de o ofensivă imprevizibilă a metaforei critice, spre sfârșitul carierei. Discursul critic își perfecționează în egală măsură dezvoltarea teoretică, materializată
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
subiect și prinși în capcana unui sistem estetic copleșitor. Adrian Tudurachi are resursele intelectuale necesare pentru a se elibera din capcanele unei teorii. Nu doar lărgind capcana într-o teorie mai amplă și mai încăpătoare. Soluția lui este, deocamdată, o metacritică emancipată. Cred că Adrian Tudurachi se dovedește un foarte bun teoretician al actului critic, analizat în cele mai mici detalii prin exemplul lui Mihail Dragomirescu. Pe exeget nu îl interesează sistemul estetic, ci articulațiile lui genuine. Nu ideologia critică normativă
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
literare, dar își adjudecă și spațiile complementare din comparatism și critica ideilor literare. Aștept cu încredere ca Adrian Tudurachi să devină, în cărțile lui viitoare, și altceva decât exeget al lui Mihail Dragomirescu, și altceva decât un specialist doct al metacriticii.
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
devitalizat într-un câmp literar autohton încă incipient. E, poate, și motivul pentru care Paul Cornea evită, voluntar, câteva paradigme științifice care s-ar adapta, la rigoare, unor astfel de scenarii psihologiste. Adică bibliografiile saturate ale pozitivismului, coerența structuralismului, originalitatea metacriticii. Cu siguranță, "angoasele contaminării" nu sunt adecvate nici secolului, nici autorilor, nici istoricului literar care le circumscrie. Devine, deodată, extrem de interesant de nuanțat cum se produce, într-o secțiune minimală, această inflexiune. Și mai ales, ce rezultate de ordin teoretic
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
Voiculescu și categoria magicului. Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
în sine a fost încă și mai frumoasă. Ar merita dezvoltată într-o carte, crede și Cronicarul, alături de mulți dintre cei care au fost prezenți în sală. Criticul, prietenul omului O inițiativă care merită salutată e cea a Cercului de Metacritică organizat de Mihaela Ursa la Facultatea de Litere din Cluj. Pe lângă întâlnirile bilunare, la care au participat deja câțiva tineri comentatori remarcabili (Alex Goldiș, Adrian Tătăran, Claudiu Turcuș, Cosmin Borza, Adriana Stan, Andrei Simuț, Iulia Micu), proiectul are și un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]