4,293 matches
-
O morfotipologie a poeziei vizionare (Ed. Paralela 45, 2005), craioveanul Cătălin Ghiță se resimte benefic de o astfel de influență. Semnele sunt foarte discrete, relevabile numai cunoscătorilor, de pildă, după cum introduce în analiza logică particula qua. O fizică și o metafizică a actului poetic sunt pasiunea lui Cătălin Ghiță, deopotrivă cu proiecția profetică a lumilor fictive, într-un mod înrudit, foarte de departe, cu explorarea întreprinsă de H.-R. Patapievici în universul lui Dante. Mai tânărul cercetător, exersat pe domeniul filologiei
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
simpatic urieșească, că se cufundă ,în memoria zigzagată bulversantă a universului" ori ,în memoria ancestrală a versului". Nu avem a face, cum s-ar putea crede, cu o variantă a expresionismului șaizecist, deoarece Nicolae Tzone nu-și propune ținta neguros metafizică a aceluia, nu se tînguie sub povara unei vinovății absconse, nu autohtonizează în contul unui stil ce derivă, pe-o latură relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
ce anume pune el lectura acestora? Putem spune că poezia intervine în parcursul gândirii lui Heidegger atunci când el începe să fie invadat de un profund scepticism în privința filosofiei și a puterilor sale explicative. Este momentul în care Heidegger tematizează ,sfârșitul metafizicii", sau măcar impasul ei. ș...ț Rezumând, Heidegger abordează fenomenul poetic în direcția unei linii pe care am putea-o numi, cu ghilimele, ,meditativ-teologică", una în care Heidegger încearcă să regândească, alături de poeți, un nou sens al sacrului, dincolo de orice
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
interpretat acest termen, a realizat o ruptură epistemologica radicală cu ontologiile precedente. Critică operată de Immanuel Kant asupra dogmatismului metafizic, urmaș al scolasticismului medieval, respectiv asupra scepticismului, a empirismului exacerbat, întors împotriva să - a deschis posibilitatea unor noi interpretări asupra metafizicii și a relației dintre om, societate și lumea înconjurătoare. Un mare pas în această direcție l-a constituit originală distincție kantiana între intelect și rațiune, distincție care a stat la baza reevaluării și reîmprospătării metafizicii, pe care Kant o numește
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
posibilitatea unor noi interpretări asupra metafizicii și a relației dintre om, societate și lumea înconjurătoare. Un mare pas în această direcție l-a constituit originală distincție kantiana între intelect și rațiune, distincție care a stat la baza reevaluării și reîmprospătării metafizicii, pe care Kant o numește acum rațiune pură - conducând, în filozofia hegeliana, la posibilitatea împlinirii și depășirii metafizicii prin ea înseși, ca spirit. Pentru Baruch Spinoza, filozof prețuit de G. W. F. Hegel, care consideră sistemul său drept una dintre
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în această direcție l-a constituit originală distincție kantiana între intelect și rațiune, distincție care a stat la baza reevaluării și reîmprospătării metafizicii, pe care Kant o numește acum rațiune pură - conducând, în filozofia hegeliana, la posibilitatea împlinirii și depășirii metafizicii prin ea înseși, ca spirit. Pentru Baruch Spinoza, filozof prețuit de G. W. F. Hegel, care consideră sistemul său drept una dintre cele mai înalte trepte pe care cunoașterea umană, ca spirit încă înstrăinat de sine, deoarece totalitatea substanței spinoziste
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Pentru Hegel, forma fenomenologica a lumii exterioare nu coincide cu esență să, cu propriul său conținut - libertatea - care se împlinește pe șine la scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o astfel de metafizica, foarte îndepărtată de aspirațiile sale imediate; pentru el, forma lumii reprezintă realitatea lumii, și doar pe această o are în vedere atunci cand abstrage, adică atunci cand ierarhizează elementele realității în funcție de scopurile în baza cărora acționează. La fel, atunci când separă accidentalul, sau
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Științifică, București, 1969, p. 283. 4 Ibidem, pp. 299-300, 363-460. Vezi și Manfred Kühn, Kant. O biografie, traducere de Cornelia Eșianu și Delia Eșian, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 214. 5 Ibidem, pp. 65-80, 215. 6 Idem, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987, p. 92. Subl. în orig. 7 Idem, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972, p.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
5 Ibidem, pp. 65-80, 215. 6 Idem, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987, p. 92. Subl. în orig. 7 Idem, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972, p. 71. 8 Idem, Critică rațiunii pure, p. 213. Vezi și Immanuel Kant, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991, pp. 278-279. 9 Ibidem, Critică rațiunii pure, p.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Critică rațiunii pure, p. 110 10 Ibidem, p. 155. 11 Idem, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985, pp. 64-65 12 Idem, Critică rațiunii pure, pp. 252-260, 276-277. 13 Ibidem, p. 59. 14 Idem, Întemeierea metafizicii moravurilor, pp. 70-71. 15 Idem, Critică rațiunii pure, p. 46; Kant, Prolegomene, p. 147; Immanuel Kant, Critică facultății de judecare, traducere de Vasile Dem. Zamfirescu și Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1981, pp. 272-274; Idem, Scrieri moral-politice, op.
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1981. KANT, Immanuel, Critică rațiunii practice, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Critică rațiunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar și Elenă Moisuc, Editura Științifică, București, 1969. KANT, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985. KANT, Immanuel, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Bagdasar și Elenă Moisuc, Editura Științifică, București, 1969. KANT, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985. KANT, Immanuel, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. KANT, Immanuel, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991. KÜHN, Manfred, Kant. O biografie, traducere de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dintre "știință seculară" (la perspectiva lumii drept "suma de conținuturi" nu se ajunge decât prin metodele științei că "baza a atitudinii omului față de lume") și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este inevitabilă și izbitor formulată: " [...] iar atunci când Dumezeu e invizibil în spatele lumii, conținuturile lumii vor deveni noii zei" (p. 133). Altfel spus, "Cunoașterea conținuturilor lumii și tehnicile bazate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vrea elegant dar principala sursă de încălzire o constituie niște aparate enorme hidoase gen sobe de gaze puse pe lîngă mese iar cognacul se servește în pahare de vin. Apropos, toaletele erau curate, dar nu m-a consolat prea tare... metafizici de doi lei ale cluburilor. de ce nu revoluționezi tu și cluburile românești mai dragoș bucurenci? fertilizer for the culture vulture k dragoș bucurenci știe k mai întâi trebuie “revoluționata” mentalitatea ăstora că ține, măi anonymous (asta face diferența între un
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
o căutare a transcendentei, chiar dacă aceasta “transcendență” e una degradata care nu mai are nimic de-a face cu metafizicul.Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe D-zeu, dar își cruța religiozitatea care se transferă asupra obiectelor profane.Adica ateii nu “adoră”, nu “idolatrizează”,nu “fetișizează” nu iubesc cu “religiozitate”?!!! E de-ajuns să ne-amintim de predecesorii ateilor de
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
ne amintim de Nietzche, care după ce proclama moartea lui D-zeu, știe că trebuie înlocuită cu ceva și-o înlocuiește cu credința în ...nihilism!Iată, deci că religiozitatea supraviețuiește morții lui D-zeu.Ceea ce ma deranjeaza este că religiozitatea originară,metafizica, nu mai are loc de progenitura ei, religiozitatea profana care crede că înlocuirea zeului cu tot soiul de substitute profane trebuie să devină normă universală. Pt Codruț: mersi pt cursul scurt de istoria religiilor... Știam ce spun și Eliade, si
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
ai fi pe net. Modalitatea de-a ’’filosofa cu ciocanul ’’proprie lui Nietzsche și dorința supraomului de-a se elibera de servituțile “moralei creștine” așa cum spui tu,coincid pt că implică credință în nihilism, în măsura în care nihilismul e tocmai constatarea dezafectării metafizicii platonico-crestine. @ Fane,@ Andrei, cred că va dati seama că tot ce facem pe-aici e un fel de frecție la piciorul/lingură/limba de lemn de sub scalpul lui DB! Omul se regenerează de fiecare dată, din propriile mincarimi, de care
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
vorbeam, de gălbenușul primordial, de acel ceas galben, necesar... Prima impresie, la ieșirea din muzeu, dând direct în Piramida centrală, este de libertate totală. Ai senzația că ai intrat în alt mediu... - aș fi lipsit de gust să spun al Metafizicii?... - în care presiunea spiritului rămâne la beau-fixe ca și presiunea atmosferică favorabilă unei gândiri necontrariate de nici un exces, de nici un impediment natural - căldură sufocantă, răcoare imposibilă, - o meteorologie prielnică, și uneia și alteia. Te afli cu adevărat în centrul Existenței
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
la complexe montări scenice, piesele dramaturgului oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filosofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele, care le unesc, în ciuda etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au parcurs din
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate de perisabilă. Dispariția întregii umanități a devenit astăzi o chestiune tehnologică. Dacă din om nu mai rămâne decât un pumn de pulbere, de ce ar trebui ca opera de artă să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
nutri convingeri antisemite. O altă victimă a "identificării în lanț" este Martin Heidegger, acuzat - pe nedrept, crede Theodor Cazaban - de antisemitism. Or, "Heidegger a fost înscris în partidul nazist, dar pe alte motive, cert, decît rasismul, pentru că în Introducere la metafizică există o frază capitală prin care Heidegger concediază rasismul împreună cu marxismul. (") Cînd însă evreii au fost dați afară din Universitatea din Freiburg a demisionat din funcția de rector. Deci este o obrăznicie să-l condamni mereu pe Heidegger pentru ceea ce
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în ireductibilă opoziție cu o conștiință ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii scolastice, acesta propunea conceptul unei "poezii pure", ambivalente, imanente și în același timp transcendente poemului. În vederile sale experiența mistică nu absoarbe
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
aceste stagii. Au învățat însă libertățile și rigorile improvizației, au învățat să simtă pămîntul, să-și concentreze energia. Semnalele din exterior sînt percepute altfel de corp, de minte, de suflet, simțurile sînt antrenate, sînt trezite altfel, se intră într-o metafizică a simțurilor, a sunetelor pe care le poate produce o voce antrenată zilnic. Astfel, ei își conștientizează eul artistic, fac cunoștință cu el, îl investighează și atunci știu pe ce mizează. Cu ce pleacă la drum. Și totul, dar totul
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
C. Rogozanu Nimic nou în romanul Voința de putere, volumul II, al lui Nicolae Breban. Din 600 de pagini, 300 păstrează buna tradiție a ilizibilității, a pălăvrăgelii și metafizicii de cafenea. E clar, Breban nu dorește să renunțe la rețetă - nu mai e capabil să iasă din capcana unor scheme de creație extrem de rigide. Și atunci jocul de-a romanul devine periculos pentru că riscă să fie compromisă întreaga operă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
fac că nu știu nimic/ pisicile care stau pe gard îmi induc o tristețe pasageră/ ca și zăvorul ruginit al porții/ ca și oamenii care se duc liniștiți la biserică" (ibidem). Refuzată de filtrul simplității conceptuale la treapta sa proclamativă, metafizica are ambiția de-a se reconstitui prin mozaicul fizic al notațiilor poetice în răspăr, al cumințeniei lor stranii ce induc o atmosferă enigmatică, aidoma tablourilor lui Giorgio De Chirico. Liniștea e iluzorie, suspectă chiar prin adnotarea ei cu semnele unei
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]