6,173 matches
-
de a rămâne detașați, lasă de dorit.Poetul-critic e o prezență tipică în configurația modernă a tuturor literaturilor. Unii dintre aceștia cred că poemul concret trebuie în principiu să nu spună totul despre poezie. Aceștia sunt gânditori, neîngrezători în entități metafizice, în coerența pură a speculației, în teoreticul ne validat de inexorabilitatea realitate a textelor. Poemul trebuie abordat programatic, spun unii poeți-critici, acele straturi ale poemului a căror evidență pare să ne scutească de a le mai înțelege și explica. Dar
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Legile_poeziei_sau_iluzia_comunicarii_0.html [Corola-blog/BlogPost/357993_a_359322]
-
credem că apropierea operei celor doi mari poeți ab initio este o datorie în descifrarea filosofică a mesajului liric de după Eminescu. Cum se cunoaște, Eminescu scrie poezie filosofică sprijinindu-se pe lecturi întinse și aprofundate și chiar pe o reflecție metafizică proprie. Poetul este conștient de limitele filosofice care sunt chiar limitele intelectualului uman, înțelegerea cât mai riguroasă a apriorismului kantian devine pretext de vis și, efectiv, se prelungește în visul fantastic al lui Dionis-Dan din "Sărmanul Dionis", scoțând posibilitatea desprinderii
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor căutări spirituale, vizionarismul acut și accentul dramatic al idealității
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Complementaritatea_oglinzilor_paralele_eminescu_macedonski_0.html [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
ca la un mare bal / la care am venit de cînd m-am născut / pluteam amîndoi în pas de cadril / pe scena cu decorul știut”. Poezia lui Dorel Sibii vibrează asemenea poetului pe „aripi” deschise într-un „zbor” existențial și metafizic, în aceeași măsură, în care „strigătul” din „umbră” dorindu-și ecou în „lumină”, pentru a întâlni „revelația”, fie și în „amurg”. Pe întreg parcursul „cadrilului” terestru, în tangajul umbrelor și luminilor, al florilor și vrejurilor, poetul se simte răsfățat adunând
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1444386933.html [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
din puterea visului, pentru că aceasta dezvoltă, transformă, educă transcendența trăită, este adevăr, o ontologie de care, de altfel, poeta nu se poate despărți.” Dumneavoastră v-ați gândit probabil, la cosmogonia scandinavă, despre care se spune că dă frisoane cititorilor, frisoane metafizice desigur, întrucât viața cu toate bucuriile și suferințele ei, nu este decât amânarea unui sfârșit... V-ați gândit la “Frasinul cosmic”, din mitologia europeană: Frasinul si Stejarul. Da! Sufletul ascuns de frunzele stejarului și iarna venind și vântul scuturând frunzele
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Cand_izbanda_preaplinului_de_dragoste_da_ca_roada_binele_si_raul_.html [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
MUNTEANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Paradoxurile din sonetele lui Adrian Munteanu Corectitudinea declamatorie, abordarea temelor epice, ușurință caligrafica, solemnitatea tablourilor, fabulosul de idei, manierismul antropomorfic, mitologia, cântarea jalei metafizice, elementele ortodoxismului, grațiozitatea, realismul, exaltarea fondului arhetipal, scitic al romanismului, narativul, epicul și biografismul colorat verbal intens, idilismul încântător, picturalismul expresiei, nostalgia celesta, încărcarea pânzei cu multă pastă, iată, pe scurt, caracteristicele sonetelor din volumul “Fluturele din fântână “ de Adrian
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1442469072.html [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
cu limbaj îndrăzneț,cântând și “încântând” locurile natale, unde oamenii isi vaită nefericirea, dar și alunecând spre patimă trupeasca și promovând conștiința eternității prin artă populară promovată de Junii Brașovului. Unele sonete avânt rădăcini în paragrafe din Biblie stârnesc frisoane metafizice, punând întrebări retorice despre existența. Poetul interpretează teme că adorația religioasă și speră să remodeleze lumea cu o înaltă doctrina a iubirii, o erozofie robustă:” O cruce-a pus pe grinzile zidirii,/ Cu gesture suple.Lacrimi pe cuvânt./ În fracul
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1442469072.html [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
propriei apocalipse, ignorându-se auto-cultura de a se forma un eu al respectului de sine. De aceea suntem o națiune fără adăpostul rațiunii și într-o continuă elucubrație ne desprindem din Lumină fără perspectiva Transfigurării, șoptind prinși de aceeași orbire metafizică și de o metamorfoză clorotică doar pentru noi : În ierni te adăpostești, ascultând gerul din tine, și nu e totuna să rămâi de dorul lumii în ghețari aprins, cu viața de francez de vis sau cu viața de român de
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_cozma_1410633494.html [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
-ului, o meditație extrasă din scrierile lui Pero López de Ayala: Așa precum umbra se trece viața noastră. Melancolia acestei constatări, cu străvechi rădăcini în Ecclesiast, adevărul ei situează discursul poetic al lui Andrés Sánchez Robayna într-un discret context metafizic. Oricare ar fi sursa inspirației, o măruntă floare de ciulin (“UMBRA ta doar/ apasă pe lut/ mai puțin decât tine.// Și încă mai puțin decât umbra-ți,/ pasul nostru-n țărână”), priveliștea ruinelor miticului, faimosului odată, Delos ( “...în pietrele tale
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
Au naufragiat/ în lumină. Le-ai văzut/ rezistând, încă, asemenea astrelor”. Sau: ” Și nimic nu moare în tine,/ nimic în afară de tine însăți,/ în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui. Rămâne/ numai lumina”. Luminozitatea marchează meditațiile metafizice ale poetului, este izvorul ce umple lumea, deschizând-o spre înțelegere, este eternul lăcaș al sacralității: “TU CARE ai iubit soarele/ și centrul, și care dorești/ a pătrunde-n lumină,/ în rocă și în prezență//, nude, invincibile,/ și care pe
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_andres_snchez_robayna_olimpia_berca_1350917065.html [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
cu ochi de antracit, Desprinsă din a visului mătasă, Aici ne-am întâlnit și ne-am iubit. Terasa ne e zbor, văzduh și casă. Terasa-i un pridvor nemărginit. Plutim din cer în cer, din mit în mit. Eu - mire metafizic. Tu - mireasă. 11 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Pe terasă / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PE TERASĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1460405497.html [Corola-blog/BlogPost/370835_a_372164]
-
De aceea, adevăratul poet rămâne un Don Quijote, luptătorul cu morile de vânt, singurul „foarte realist” între atâția impostori „realiști”, care pretind a scrie o „poezie a concretului” (Don Quijote, iarăși). Adevărata poezie e aceea care ne apropie de Iisus Hristos (Percepere metafizică), cel „ca niciodată mai hulit și-nsângerat” (Așteptarea lui Hristos), Poetul fiind „coloana spirituală, fără sfârșit, care leagă cerul de pământ” (Picătura de sânge a lui Dumnezeu). Asemenea reflecții ar putea lesne să cadă în banalitate „gnostică”, numai că maestru
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
pertinent. De la cele ale experienței curente (Ce număr porți la pantofi?), până la cele ale expertizei științifice (Ce este legea gravitației?). Există și întrebări, cele ale primei copilării, care par simple, sau suprarealiste, dar al căror răspuns solicită mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul? Există, în sfârșit, întrebările „mari“, întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun „rusești“, căci fac substanța multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce există răul?, Care este sensul
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează adevărul parabolelor christice cu o privire proaspătă, cu o percepție mobilizată de interesul metafizic față de tensiunea morală și religioasă a acestor narațiuni minimale din care se deslușesc irizațiile unei transcendențe eliberatoare: „Cui vorbește Iisus? Am constatat că discursul său nu exclude pe nimeni, că vizează, în final, o “descoperire” globală, fără discriminare, dar că
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1405505958.html [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]
-
care sprijină cerul: Coloana Femeia - îngerul melancoliei și Coloana infinită (“Stâlpul Moștenirii”) în atelier, Brașov, 2007 “Curăță câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii” ( Nichita Stănescu) Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Dragi prieteni, de pe facebook și de pretutindeni, Lumea fizică și metafizică din care venim noi, și în care trăim sau ni se pare că trăim acum în plan virtual, este proiectată de o conștiință cosmică care vine din alt sistem solar, iar noi suntem doar manevrați de o rasă care monitorizează
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1354959651.html [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
a energiei dumnezeiești. A se înțelege că acesta este cel mai înalt sens al dragostei, ca existență și manifestare: iubire, ca har dumnezeiesc necreat, prin care se realizează unirea omului cu Dumnezeu. Este iubirea în sens pur spiritual, duhovnicesc sau metafizic. Există și un al doilea sens, care este reflectarea în plan a primului sens, dumnezeiesc: - iubirea de Dumnezeu, prin care un om tinde spre Dumnezeu, aceasta fiind rațiunea lui de a fi; - iubirea de aproapele, prin care se înțelege că
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Darul_iubirii_marian_malciu_1386868841.html [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
unde lideri adevărați nu mai există: o spune metaforic, într-un frumos poem, poetul Vasile Burlui: Poienile din munte sunt golite, / Pe crengi uscate croncăne doar corbii, / Pădurile-s de flăcări mistuite, / Cărările ni le arată orbii! (Muntele Cithaeron). Solilocviile metafizice Acestea sunt solilocvii ale întrebărilor despre Spațiu, Timp și Existență. Recunosc în poeziile din acest volum aceeași aspirație majora la viața în sferele înalte. Poetul mai e încă tentat de aceste intangibile spații. Praf de stele, pulberi galactice îi mai
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1405255842.html [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
primit de la un domn un funt de alune, iar peste 23 de ani l-a căutat spre a-i mulțumi. Mai puțin contează cât înseamnă un funt, dar este de reținut reacția sensibilă a copilului, devenit mai târziu cel mai metafizic chefliu din literatură (răscumpărat viciului prin altruism). Un pachet de alune și un set de creioane pot așadar reverbera neașteptat într-o conștiință. Sau chiar și un singur creion. Astăzi nu mai e nevoie să facem eforturi chiar așa de
Să nu ne transformăm copilul într-un asistat. Despre gândirea la plural: „Mâine începem școala” by https://republica.ro/sa-nu-ne-transformam-copilul-intr-un-asistat-despre-gandirea-la-plural-si-zmaine-incepem-scoala [Corola-blog/BlogPost/338374_a_339703]
-
infern? Astfel, aceasta trecere în infinit reprezintă abandonarea naturii umane, a realității materiale cu tot ce reprezinta ea, și deci eliberarea din închisoarea materială. Constantin POPA 1 august 2012 --------------------------------------------- Seria „Condiția umană” este împărțită în: „Hazardul și nașterea angoasei” și „Metafizica”. Această divizare sugerează faptul că în timp ce în prima parte se stabilesc problemele existenței umane, în partea a doua se încearcă căutarea răspunsului și sensului existenței, pentru asta fiind nevoie de introspecție în Metafizica. „Metafizica” este o serie de șase tablouri
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 by http://confluente.ro/Constantin_popa_metafizica_5_constantin_popa_1344505358.html [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
suite a busturilor și portretelor, am constatat că pot fi identificate, în cazul tuturor, trei niveluri structurale, analiza înaintând dinspre sensibil spre intelectiv, de la elementele de ordin iconic (eventual, și indicial sau lingvistic), la cele de ordin moral, intelectual, chiar metafizic. În viziunea noastră, aceste niveluri sunt: 1. Asemănarea (altfel spus, aparența, omul social). Evocarea asemănării cere talent și meșteșug; 2. Chipul (omul lăuntric, deseori disimulat, non-confesiv). Suprinderea lui îi pretinde sculptorului intuiție precisă și adâncă; 3. Ființa (omul esențial, ideea
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
presupune că axa lăuntricității lui G. I. Tohăneanu era angoasa, generată de frisonul neantului, de confruntarea dilematică între conștiința “ființei întru moarte” (Heidegger) și nădejdea (neconvinsă) în ceea ce am numit, cândva, “ființa întru mântuire”. Astfel se conturează echivalentul intelectual și metafizic, echivalentul hermeneutic al acestei, mă incumet să spun, capodopere. Aduc în sprijinul unui atare calificativ un argument în plus, față de cele anterioare, care vizau densitatea substanței, în armonie cu adecvarea formei, un argument considerat, în general, imbatabil. Anume, celebra secțiune
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
căutat și de găsit centrul de greutate, originalitatea estetică și reflexivă a cărții, forța ei. Suportul întregii vieți, și al întregii viețuiri (“...viața însă nu e o ecuație, ci e mai degrabă o funcție!”, p. 33), este reprezentat de stratul metafizic, genezic, sugerat de frecventele trimiteri la Scripturi: Ecclesiastul (p. 32, 80), Iov (p. 81), Evanghelii (cf. concludenta Rozariul cuvioasei Teodora), Ioan Botezătorul (cf. Celălalt Ioan), Ioan Gură de Aur (p. 81) etc.: “Se ridicară în picioare toți, ca la o
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
lui Blaga: că "în geneza metaforei trebuie să vedem o izbucnire a specificului uman în toată amploarea sa- Geneza metaforei și sensul culturii). Cu imaginație complexă, picturală în mișcare, Gina Zaharia scrie abstract, oniric, completându-și jubilațiile interioare cu vectori metafizici, care spre finalul poemelor iau curbele înțelepciunii cu plasticitate intelectuală. Așa se întâmplă la citirea unei frumoase poezii pe care o să o redau integral întru ilustrarea afirmațiilor. risc de culori ar însemna să te caut într-o stridie printre morile
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1475737309.html [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]
-
Tablouri de o mare finețe și dramatism, autorul le coagulează atât prin explicațiile regizorale, dar mai ales prin dialogurile dintre personaje, încărcate de spirit filozofic, de esență, uneori, aforistică, emanând înțelepciune și echilibru estetic. Părți întregi din piesă urcă în metafizic, atât prin locul desfășurării acțiunii, dar și prin reacțiile psihologice ale personajelor, al atitudinilor față de mediu: „Să nu murdărim pământul și apa, că sunt sfinte și vii!” (Cioplitorul). Autorul pune în discuție nemurirea prin cultură: „Nimeni nu poate fu ucis
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_xerxe_0.html [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
care a luat chipul binelui. Ispitirea antihristică apare atunci când omul ajunge în drumul său la capătul dedublării. Destinul omului se manifestă în conflictul unor principii polare divino-umane și umano-divine, hristice și antihristice. Cardinalul nu este însă numai unealta , în plan metafizic a creatorului său, dar și ipostaza lui superioară, imaginea potențată a unei părți din el. Berdiaev îl consideră pe bună dreptate cel mai teribil ascet al ateismului (14). Deosebirile dintre autor și personaj sunt evidente. Astfel Ivan tratează cu un
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]