185 matches
-
consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de putere magică, își poate lua în posesie mijloacele
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Constantin Țoiu Nu știu de ce mă interesează pe mine godinul lui Sartre, aparatul lui celebru de încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu. În cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat
La doi magoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13346_a_14671]
-
în orizontul metafizicii, a cărei critică devine o formă aproape eminenta de manifestare. Situația devine cu atât mai paradoxala cu cat unul din reflexele textuale ale filosofilor, cel puțin în tradiția continentală, este acela de a-si denunță antecesorii că metafizicieni reziduali (astfel procedează Heidegger cu Nietzsche, apoi Derrida procedează la fel cu Heidegger, ceea ce i se poate întâmpla și lui Derrida, așa cum ne avertizează un alt autor 2). În mod ironic, toate aceste eforturi ce alcătuiesc spectrul de acțiuni specific
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
din opera să voi utiliza cu precădere volumul Contingenta, ironie și solidaritate - deoarece, în acest volum, strategiile sale de adaptare a discursului filosofic nevoilor unei societăți liberale 3 merg până la a transforma metafizica într-o fabula, fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a acestuia de la expresie autentică a naturii umane spre
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare data cand ajungea într-un impas, acesta ieșea din încurcătură prin crearea unui teren neutru, de la înălțimea căruia putea să discearnă cu claritate, o dată pentru totdeauna, care era drumul cel mai sigur de urmat. Or, constată Rorty
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
set de fundamente. Ideea că se impune să aibă fundamente era un rezultat al scientismului luminismului, care era, la rândul său, o reminiscența a nevoii religioase de a avea proiecte omenești validate de către o autoritate supraomeneasca". 23 Ibidem, p. 135, " ...metafizician este cineva care consideră relevanță întrebarea "Care este natura intrinseca a . . . (de exemplu a dreptății, științei, cunoașterii , Ființei, credinței, moralității, filosofiei)?"". 24 Ibidem, p. 105. 25 Ibidem, p. 109. 26 Ibidem. 27 Richard Rorty, Contingenta, ironie și solidaritate, p. 104
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ales, pe care în istoria omenirii l-au adus omenirii războaiele îndeosebi cele îndelungate și cu o luptă pe viață și pe moarte. Evreii cu o gîndire hiper-evoluată și care văd mai mult relațiile dintre lucruri decît esența lucrurilor, - treaba metafizicienilor germani, de obicei. Noțiunea de relație. Noțiunea de esență. În acest raport se află totul, ca înaintare a cunoașterii. Ancheta episcopului Jacques Fournier de Pamiers, sec. XIV. Despre Catherism, sectă religioasă avînd ca reguli: Pentru că totul este interzis, nimic nu
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
și teoria ), sub semnul spectacolului și al voluptății, pe scurt, al vieții. De pildă, Adam în paradis (1910) propune o metaforă a trăirii totale, primordiale, recuperabilă doar prin artă. În grădina zoologică din Leibzig, autorul discută cu prietenul său heteronimic, metafizicianul german Vulpius, despre estetică, despre condiția adamică a artei, despre lumină, despre Spania... Dar rezumate, toate lucrurile acestea își pierd din savoare, căci, mai mult ca în alte eseuri, Ortega este aici în primul rînd scriitor: "Obișnuiam să ne plimbăm
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
din a vieții vibrează de sensibilitate metafizică și sunt interogațiile acute și esențiale ale unei conștiințe pascaliene. Fiecare poem e o întrebare către Zguduitorul de ființe, o enigmă existențială, gnoseologică și morală deopotrivă, un monolog dialogic între Divinitate și poetul metafizician, ce-și primește confirmarea și răspunsul în ultimul poem al cărții, expresia certitudinii și adevărului esențial: "I-am spus Zguduitorului;/ toate pentru că te iubesc./ Îmi spune Zguduitorul;/ totul, pentru că Te iubesc." E o poezie filosofică, dar fără ermetism conceptual, respirând
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]
-
București s-a datorat publicării primei sale cărți `n limba română, Noțiuni de bază, prefațată de Milan Kundera, la Editura LIMES, tradusă de Gabriela și Constantin Abăluță, carte lansată la T`rgul de Carte GAUDEAMUS . Petr Král se autodefinește ca „metafizician pieton”, după o adolescență și o tinerețe suprarealistă la Praga (in grupul din jurul lui Vratislav Effenberger) și postsuprarealistă la Paris (prieten cu Alain Jouffroy, Nicole Espagnol, Alain Joubert și alții, după autodizolvarea grupului suprarealist parizian în 1969). Merită, credem, să
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
potențial, există numai în diviziune. Este cu neputință să existe timp fără suflet și dacă n-ar fi sufletul, nu ar fi nici timpul. Cu trecerea anilor Aristotel rămâne totuși mai puțin om de știință și devine mai curând un metafizician și purcede la studierea ființei umane: Sufletul (psyche) nu este ceva care se adaugă trupului sau care se află în el, ci este ceva care există simultan cu el: „Noi nu mai trebuie să întrebăm dacă trupul și sufletul sunt
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
Blaga era comparat cu Iulian Apostatul, generate, după toate probabilitățile, de pana lui Crainic, și el un polemist acid: "Pentru cine vrea să tragă concluzii din marile evenimente istorice, exemplul lui Iulian Apostatul e într-adevăr semnificativ. Nu era un metafizician propriu-zis, ci numai un filosof cu talent de pamfletar. Fusese crescut în credința creștină pentru a deveni un împărat teolog cum aveau să fie ulterior aproape toți împărații Bizanțului (...). În ce consta problema pe care și-o propusese Iulian? Foarte
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
care inventă și mor. Sunt alții cari nu fac decât să întindă urechea la ritmul spiritual al vremii și să prindă formele acestui ritm spiritual. Cine izbutește să formuleze preocupările spirituale ale unei epoci, acela este într adevăr filozof și metafizician.“ Am văzut deja cum și-a formulat poziția față de creativitate și originalitate în cursul de metafizică din anul universitar 1928-1929. Peste puțin timp, în conferința Creațiune și păcat, va da acestei poziții o întemeiere teologică. Nae Ionescu observă că idealul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sute de kilograme ajung pe Pămănt căteva componente care ne pot sparge doar capul dacă nu suntem atenți. A trecut și celebra proorocire: 11.11.2011, ora 11, 11 minute și 11 secunde fix când va veni dezastrul general. Numerologii, metafizicienii sau adepți ai teoriei conspirației au lansat diferite scenarii ale dezastrului: Pămăntul va fi lovit de un asteroid, extratereștrii vor invada Pămăntul; se va deschide o poartă între 144 lumi iar Pămăntul va fi transportat într-o altă dimensiune; un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
celor doi, inflorescență metaforică a dorinței. Nu are loc nicio revelație din cele pe care le-am aștepta, dar, aproape nebăgată în seamă, una de alt gen, difuză, se petrece totuși. Ea ni-l decriptează pe Opreanu ca pe un metafizician necanonic, luptător pe cont propriu cu demonii memoriei, adus la porțile revelației de principala sa vocație, luciditatea. Acțiunea romanului lui Vasile Igna , strict cantitativă în plan evenimențial, se dovedește încrâncenată în cel psihologic: Opreanu luptă pentru a dobândi o anumită
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
oprima, spărgînd tabuurile convențiilor, ultimul optează pentru viața irațională care cuprinde și bucuria artei. Astfel, scria Nietzsche, el "culege deja din roadele intuițiilor sale, pe lîngă protecția împotriva răului, o înseninare, o mîntuire care se revarsă în permanență". în timp ce perspectivele metafizicianului disimulează "voința de putere", caracteristică tuturor fenomenelor vieții, propunînd o ființă idealizată prin transcendență, artistul se înscrie în însăși dinamica acestei "voințe de putere", oglindind lumea dionisiacă a raporturilor de forțe instabile, a beatitudinii și a suferinței necurmate în alternanța
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
apocalipsă comunistă, din care vor rezista un număr redus de supraviețuitori pentru perpetuarea speciei, așa cum în Sodoma și Gomora s-au găsit și câțiva oameni drepți pe care să-i salveze Dumnezeu. Las piatra filozofală a existenței s-o dăltuiască metafizicienii, și revin la „chestiune”, pentru că iubesc viața la fel de mult pe cât o urăsc, vorba Apostolului Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Nu sunt un înger pe pământ, ci o ființă normală totuși, care în evoluția dramatică și uneori controversată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vom putea reprezenta tot ce ne-am imaginat și vom descoperi adevăratul miracol al frumuseții. Mă tem că lui Polster Îi plăcea literatura romantică. Ca să-și demonstreze punctul de vedere, a hotărât să ne testeze. Cine era fizicianul și cine metafizicianul? După ce s-a dumirit cărui grup Îi aparține fiecare, celor care vroiau le-a permis să joace baschet, În timp ce restul putea să se Îndeletnicească cu orice altă mișcare. Distribuindu-ne hârtie și cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l citi astăzi pe Machiavelli fără prejudecăți, cu o anumită ingenuitate, este calea regală care duce spre acel "așa cum a fost" fondul gîndirii sale. Să alegem în tăcere ceea ce mai poate să fie activ, dacă el, gînditorul, a fost un metafizician în probleme ce țin de teoria puterii ca formă a necesității în istorie. Această cale regală se deschide cu două chei. Una nu poate deschide fără cealaltă, pentru că Machiavelli a făcut înțeleasă istoria contemporană prin paradigma antică, și atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de la care noi pretindem atîtea calități rare? Nu sînt decît niște oameni și ar fi adevărat să spunem că le e imposibil, conform naturii lor, să facă față atîtor îndatoriri; mai ușor s-ar putea găsi Phoenixul poeților și unitățile metafizicienilor decît omul lui Platon. E drept că popoarele se mulțumesc cu eforturile pe care le fac suveranii lor ca să atingă perfecțiunea. Cei care vor reuși mai bine vor fi aceia care se vor îndepărta mai mult decît ceilalți de Principele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se suie iar la cer de unde purced, în vreme ce părțile omenești se coboară în pământ, de unde își trag originea lor. Din aceasta ar urma ca sufletul să fie muritor și supus soartei corpurilor. Dar ceia ce pare că Chinezii neagă ca metafizicienii, admit ca moraliști, cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde? Încotro? De ce? -, ale vieții noastre. Aceste probleme reprezintă cadrul inițial al preocupării metafizice din fiecare om. Cu alte cuvinte, indiferent că știm sau nu, fiecare suntem niște metafizicieni pe cont propriu și după puterile proprii. "În definitiv, ce om cu mintea întreagă și cu simțurile treze nu ar fi deloc sensibil, în felul său, la ideea că este sau nu o ființă liberă, că trece în moarte asemenea
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
uși maramureșene, nu a compus Sonata lunii și nu a scris Georgicele. Trebuie așadar să iubești nespus oamenii ca să le dăruiești privilegiul unei metaphysica naturalis. Dacă o astfel de predispoziție ar exista, imaginea unei omeniri alcătuite din 6 miliarde de metafizicieni spontani, filosofînd ad hoc, chiar dacă precar, rudimentar și grobian, (dar filosofînd!) asupra rosturilor vieții ar echivala cu paradisul culturii planetare. Rămîne o enigmă de ce, dată fiind această universală predispoziție genetică, omenirea și-a luat gîndul de la metafizică. Ștefan Afloroaiei intuiește
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
Constantin Țoiu Nu știu de ce mă interesează pe mine godinul lui Sartre, aparatul lui celebru de încălzire de metafizician friguros, iarna... Mă uit și nu pot să-mi dau seama unde ar fi putut fi instalat obiectul tuciuriu; în cafeneaua veche a celor doi „urâți” dominând de sus încăperea, unul cu pălărie, celălalt cu tichie, prezenți acolo de atat
O cruce ortodoxă pentru Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5743_a_7068]
-
le numește întrun poem cu acest titlu. Totul e scris și citit, ce e scris trebuie să se întîmple, iar cînd protagonistul liric din Substanțe interzise nu înțelege textul, moare un pic, se dematerializează „înainte de soroc”: astfel: „Fizician, totuși, nu metafizician, citește ce scrie pe/ cruce, nu-i vine să creadă, visează?/ Un pumn în plină figură îl trezește - ce cauți, bă, aici,/ în cimitir, la ora asta (dacă era în/ noaptea de Înviere mai înțelegea, aprindea o/ lumînare la morți
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]