14 matches
-
operații specifice, locale în discurs, și eterogene; mai degrabă decât figurat care trimite la un pur efect de sens, înțeles adesea ca un soi de semnificat; mai degrabă decât ‹‹figurativ››, bogat în conotații dinamice, dar care ne antrenează într-o metaforicitate vizuală stânjenitoare"22. Figuralul ar fi, astfel, acel element inefabil, adesea dificil de surprins care se face responsabil de singularizarea rostirii. Prin figural discursul dobândește pecetea individualității creatoare. Iar pe de altă parte, a doua dimensiune a retoricii, alături de cea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu sunt reductibile la metaforele conceptuale nici chiar atunci când primele sunt instanțieri ale ultimelor"125, iar, pe de altă parte, că uzul lingvistic "dinamic" funcționează după alte principii decât sistemul "static" al limbajului, ca urmare a procesului de "activare a metaforicității"126 care se poate manifesta în cazul metaforelor "moarte". Consecința acestor observații este că distincția de bază dintre metaforele "vii" și cele "moarte" este completată (sau, mai bine zis, înlocuită) cu o dublă clasificare: "una tripartită, care se corelează cu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe criteriul activării cognitive de către un anumit vorbitor/scriitor (ascultător/cititor) la un moment dat. Metaforele adormite (sleeping metaphors) indică un grad scăzut de activare, în timp ce metaforele trezite (waking metaphors) indică un grad înalt sau mai înalt de activare a metaforicității."127 4.5. Pozițiile susținute de cognitivismul în varianta Steen- Müller evită, fără îndoială, multe dintre deficiențele ce caracterizau teoria "clasică" a metaforei conceptuale. Ele vin, însă, ca și teoria amintită, pe un teren pe care Eugeniu Coșeriu îl străbătuse
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
evaluării valorii de adevăr a enunțurilor în funcție de două regimuri pragmatice: cel al vericondiționalității care se sprijină pe opoziția dintre adevărat, și fals/mincinos, și cel al ficționalității, care apare în regim de nici adevărat nici fals, în care putem include metaforicitatea. Cele două regimuri sînt determinate generos de genul discursului și/sau de figurile discursului (metaforă, simbol și alegorie dominante în cel de al doilea, diferite de metonimie, de sinecdocă și de metalepsă 4, dominante în cel dintîi). La nivelul enunțiativ
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
miză și potențial între o stilistică literară și una de tip strict instrumental, aplicată ca o grefă externă științei sau filozofiei. E un capitol mai puțin convingător decît altele din acest volum, poate și pentru că problema în sine (cea a metaforicității) e prea vastă pentru spațiul alocat, mai ales astăzi, cînd atît de multe s-au scris deja pe tema în chestiune. În ultimă instanță, Susan Haack dorește un lucru foarte simplu: întoarcerea filozofilor la știința lor � o știință rațională pusă
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
un volum emblematic. Acest amănunt ne poate conduce magistral prin rețeaua poemelor blandiene. Sesizarea pertinentă a faptului că-n fiecare volum există câte-o artă poetică dezvăluie, și ea, conexiunea dintre părți, sudarea lor într-un tot unitar, situat dincolo de metaforicitate, dincolo de simbol. Textul interpretativ se coagulează, în această carte, în jurul unor constante ale liricii Anei Blandiana. Sunt detectate constantele poetice din primele volume, apoi se compară cu cele din următoarele volume de autor sau antologii. În final, se identifică punctele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precipitat țâșnirea în "istorie" a românismului. Tragedia originară a destinului românismului în istorie a constat însă în năvălirea valurilor de popoare migratoare, care au anihilat angajarea proto-românilor în istorie. "Începuturile românismului coincid astfel cu o "retragere" din "istorie"" (p. 227). Metaforicitatea neprelucrabilă a limbajului blagian obligă imperativ la reproducere, ca în cazul de față, în care filosoful lansează o altă metaforă fascinantă pentru a ilustra această recluziune în sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale și colective deopotrivă - a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O astfel de metaforicitate administrativă este secretată și de expresii folosite în corpul acestei lucrări, precum este cea care enunță "gestionarea politică a memoriei colective". De remarcat este faptul că imaginea arhivei ca simbol al memoriei este o metaforă hibridă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O astfel de metaforicitate administrativă este secretată și de expresii folosite în corpul acestei lucrări, precum este cea care enunță "gestionarea politică a memoriei colective". De remarcat este faptul că imaginea arhivei ca simbol al memoriei este o metaforă hibridă, în care sunt integrate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precipitat țâșnirea în "istorie" a românismului. Tragedia originară a destinului românismului în istorie a constat însă în năvălirea valurilor de popoare migratoare, care au anihilat angajarea proto-românilor în istorie. "Începuturile românismului coincid astfel cu o "retragere" din "istorie"" (p. 227). Metaforicitatea neprelucrabilă a limbajului blagian obligă imperativ la reproducere, ca în cazul de față, în care filosoful lansează o altă metaforă fascinantă pentru a ilustra această recluziune în sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei individuale și colective deopotrivă a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O astfel de metaforicitate administrativă este secretată și de expresii folosite în corpul acestei lucrări, precum este cea care enunță "gestionarea politică a memoriei colective". De remarcat este faptul că imaginea arhivei ca simbol al memoriei este o metaforă hibridă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea (1996) manifestă o preferință explicită pentru acest tip de metaforicitate. O astfel de metaforicitate administrativă este secretată și de expresii folosite în corpul acestei lucrări, precum este cea care enunță "gestionarea politică a memoriei colective". De remarcat este faptul că imaginea arhivei ca simbol al memoriei este o metaforă hibridă, în care sunt integrate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]