11 matches
-
se uită, pe altele noi le facem uitate tocmai fiindcă ne punem întrebarea: „De ce să scriu?” Pentru că sunt unul dintre fericiții familiști virtuali! Da! Fac parte din cea mai originală familie, cea a iubitorilor de cuvânt frumos exprimat sau a metaforiștilor! Anul trecut, în Madrid mi-am găsit o soră geamănă întru metaforă: Ionela Flood. Tot aici l-am descoperit pe vărul Marin Trașcă, asta prin doi mari prieteni, Romeo Niram și Teo Șerbănescu. De aici am mai plecat cu alți
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_taina_scrisulu_constantin_t_ciubotaru_1344002577.html [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
George Roca, din Sydney și prin el pe Octavian Curpaș, Arizona, iar acesta mi-a făcut „cunoștință” pe net cu doamna Simona Botezan, din Washington DC, care va deveni „năshica” mea, eu fiind „finul Funny”. Și așa familia mea de metaforiști s-a mai mărit cu câțiva amici precum Fabianni Belemuski, primul traducător al meu în spaniolă. Cu Diegon Vadillo Lopez, al doilea. Cu profesorul universitar, exegetul, Hector Martinez Sanz. Cu artistul și omul cu cea mai caldă inimă, Antonio Calderon
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_taina_scrisulu_constantin_t_ciubotaru_1344002577.html [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
Piatra Neamț, Vasile Ghica, Tecuci, Loredana Dănilă, Slobozia, Emil Iliescu, Chitila... Entuziasta și poate cea mai sinceră prietenă de pe net, Mihaela Dordea, sau Mircea Coloșenco, sau Vladimir Alexandrescu, din București? Pentru Corneliu Vasile, Caracal, Ion Georgescu, Tufeni, Gigi Smarandache și ceilalți metaforiști din Slatina? Poate pentru cele peste două duzini de „mileniști” din Teleorman, care au scris despre cărțile mele, care le-au citit și m-am îndemnat să mai păcătuiesc?!? Pe care să-i citez ca să nu-i supăr pe ceilalți
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/Constantin_t_ciubotaru_taina_scrisulu_constantin_t_ciubotaru_1344002577.html [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
cu liceu terminat,/ moralmente m-a maltratat,/ O vedeam aievea și-n vis,/ O pierdeam mereu în abis...” Uneori Boris Marian-Mehr se dovedește un urmaș de soi al lui Urmuz. Alteori este când ermetic din spița lui Ion Barbu, când metaforist al abstracțiilor, amintind de Nichita. Unele poeme tind spre dicteul automat suprarealist. Dominantă este totuși năzuința de a comunica. Multe dintre poeme clocotesc de energie comunicativă și reflexiv-interogativă: „De unde să încep ?/.../ Prea multe am de spus,/ Despre prietenie, singurătate, destinul
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1486101858.html [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
din plin și lejer În strada Parera și care adunau adeseori sub un singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu au ieșit niciodată, desigur, din sfera oralității, căci Însăși severitatea operei le respingea. Nu există, oare, o mai mare capacitate de evocare În cuvântul lună - obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
revistei, nici dacă a avut neînțelegeri cu vreunul dintre ei. Pentru mine, cert e numai faptul că între el și Bacovia era o mare diferență de stil. I. I. Stoican era, în textele sale, un „orator” abundent, patetic și un metaforist (pe alocuri incongruent). La Bacovia, din contra, totul e discret, spus cu parcimonie. Nu-i exclus ca metaforistul să se fi considerat mai dotat. Mai ales că era și un avocat cu faimă, unul din matadorii baroului local (de regulă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el și Bacovia era o mare diferență de stil. I. I. Stoican era, în textele sale, un „orator” abundent, patetic și un metaforist (pe alocuri incongruent). La Bacovia, din contra, totul e discret, spus cu parcimonie. Nu-i exclus ca metaforistul să se fi considerat mai dotat. Mai ales că era și un avocat cu faimă, unul din matadorii baroului local (de regulă apărător), iar Bacovia - un avocat ratat, ajuns suplinitor în învățămînt. „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e un autor plin de grație și ceea ce se cheamă un fantezist, în poezii încărcate de emoție discretă, fragile castele de cărți de joc risipite printr-un gest malițios al mâinii, sau bizuite pe o imagine centrală (Teleor e un metaforist inventiv): Copacul gros, d-o sută de ani, În a frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi verde, Când vro furtună-i căta ceartă, Misterios ca și un gnom
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-au rămas decât fragmente, în care, sub pretextul experienței școlare a domnului Hube, profesor neamț, se înșiră observații despre tot ce mișună în viață. Poezia mobilelor vetuste găsește și aci un poet cu sensibilitatea materiei grele. Anghel e un metaforist pe urmele lui Jules Renard și pagina lui e plină de comparații ca: "serele ca niște palate de cleștar"; flori cu fețele palide "ca niște convalescente îndărătul unor geamuri de spital"; firele de iarbă "ca o armată minusculă în pas
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am fi fost la aceeași masă. Din cînd în cînd, cîte-o vocaliză tabagică, lungă, cîte-o mirare cu sprîncenele circumflexe, cîte-un rîs înecat în fumul de Carpați fără filtru. Atît. Ne era suficientă muțenia asta (atît de elocventă, ar spune inspirat metaforistul de serviciu). N-aveam ce ne spune? Oho! Într-o noapte, după un spectacol, după agapa premierei, rămăseserăm în Sala "Pruteanu" (Aglae, nu...) numai noi, eu și fabulosul Blehan, care, pentru mine, era tot Tisbeea, din acel travesti memorabil, rămăseserăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
foarte amuzant, îi urmăresc aceste pauze de mare comic, aceste răbdări prelungite, ritos prelungite, între vorbele care, și ele, evident, în gîjîiala, în bolboroseala, în poticneala lor, te duc în pragul leșinului. Ce mai! Un regal de muțenie revin la metaforist elocventă. (De altfel, în una din scene, cînd Mălăele se dedă dezmățului pauzelor mute, cele două partenere de joc, actrițe de meserie, scapă hățurile rolului și se trezesc rîzînd convulsiv o dată cu sala.) La ieșirea din teatru, între boscheții înghețați, un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]