55 matches
-
cîteva unelte în magazia din spate, își ia bicicleta și pleacă." Cam asta ar fi motivația exterioară. Că bătrînul simbolizează platitudinea și monotonia vieții însăși, asta e ceva ce doar cititorul trebuie să înțeleagă. Autoarea nu explică, nu moralizează, nu metaforizează, cu o stăpînire și o economie de mare scriitor. Satul e cu totul părăsit, mai sînt doar cîțiva bătrîni (dar ce bătrîni memorabili: printr-o ușă întredeschisă femeia aude cearta unui cuplu în care comunicarea s-a redus la nevoile
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
de a se reduce revizuirile la aspectul etic. Literatura nu servește unor scopuri morale precise. Căile catharsisului în artă sînt la fel de necunoscute (și de ocolite) precum căile Domnului în viață. Chiar dacă aceste lucruri se știu demult (au fost teoretizate ori metaforizate strălucitor de numeroși filosofi ori critici), reamintirea lor devine oportună cînd se încalcă, deliberat sau nu, dar cu mare nonșalanță, granițele dintre intelectual și emoțional în disciplina noastră. Unii cred că e de ajuns o comportare regretabilă a unui mare
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
trecută În mitologia popoarelor care au sacralizat apa sau focul. Întoarcerea În natură, prin contopirea organică, este supravegheată de Soare, chemat mioritic să-i vegheze somnul. Mai mult, păstrarea sub giulgiul luminii va rămâne continuă sub „nesfârșitele liniști” ale timpului. Metaforizând Într-un mod unic racla, care plutește pe apă, poetul scrie genial, ca un cititor pătruns de lecturile fidele din religiile lui Mircea Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
incluse de fapt versuri din patru poeme ale sale: La dispoziția dumneavoastră, Fiesta, Capră contemporană și Monolog cu un șoarece. Un "virus" al scrisului lui Mircea Dinescu îl constituie și laconismul abuziv, preludiu al sterilității. Sărind etapele alcătuirii unui mesaj, metaforizând mai peste marginile iertate, poetul expediază adeseori în lume comunicate ininteligibile: "În septembrie când explodează fierea îngerului/ (și zace fără să poată muri)/ vino tu plină de promisiuni că o farmacie/cu grația și roiul de viespi golănite sub piele
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
poeziei leneșe, aducându-si aminte că ar putea fi și interesant. Energic experimentat, din când în când și obosit, sentimental și aproape vigilent, amant îndurerat, vesel și cioranian, poetul comunica stări de veghe (à la S. H. de la Cruz), le metaforizează, le psihanalizează, fără preocuparea că "va obține sau nu poezie". Criză singurătății, criza societății, angoasa înaintării în "vârstă mării înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
lui Gellu Dorian își relevă baza existențială. Ea se compune din semnalele vieții ca atare, dintr-o materie similară cu cea a prozei consacrate, deși "înnobilată" prin tensiunea pură care străbate imaginile - decupări din real, efectuate cu ingeniozitate (realul se metaforizează astfel el însuși): "Se-ntîmplă ceva în viața și opera Poesiei, ceva asemănător cu/ fața turtită a unui copil într-o fereastră plină cu flori de gheață./ În zori mașinile îl vor ejecta la marginea orașului, în timp ce/ ceilalți se vor întoarce
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
cheamă licență artistică”. Menirea lui e să le arate copiilor că râsul e propriu și animalelor. În limba română i se spune deseori televizorului, în glumă, „cutia cu maimuțe” (dacă asta e o metaforă, copiii se pot întreba ce realitate metaforizează? despre ce maimuțe e vorba - și de ce au fost ele alese spre a defini televizorul?). Aici expresia e potrivită, fiindcă la televizor vede Ivan prima oară o grădină zoologică și cum trăiesc acolo familiile de gorile. Își dă seama că
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
diverse, inaugurarea unui pod și, pe măsură ce ne apropiem de actualitate, dispariții și crime. Moise Constantin, președintele Direcției culturale a județului propune, în postcomunism, o cercetare amănunțită a comunei, pentru a înțelege mai bine trecutul. Însă antropologul va fi acuzat că metaforizează, ignorând faptele. Este ceea ce preia, de fapt, naratorul. Nu fără a închide alegoric, el însuși, un final ce nu poate fi doar al comunității, ci al întregii umanități. Nicolae Stan excelează aici în analiza felului în care voința de putere
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință să întîrzie. Așa cum, de fapt, întîrzie. Și mai exact încă, totul se deschide cu iminența unei reapariții, însă ca apariție pentru prima dată în piesă." Comunismul, care bîntuie fantomatic Manifestul din 1844, este metaforizat prin acest spectru mereu așteptat și mereu amînat, promisiune obligatorie și neîmplinită. "Carnea și fenomenalitatea sînt cele care îi conferă spiritului apariția sa spectrală, dispărînd însă imediat în apariție, în chiar venirea fantomei sau în revenirea spectrului". Nematerializat decît aparent
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
oameni deveniți personaje episodice, aglomerate uneori haotic, urmând logica visului, alteori puternic individualizate și conturate cu umor rabelaisian. Deliciul pe care îl procură la lectură stilul lui Miller, excelent transpus în românește de Cristina Felea, rezidă în caracterul fluctuant, proteic, metaforizat până la poezie. De altfel, senzația de muzică sau de plastică surrealistă pe care o lasă romanul, e o altă fascinație pe care cititorul experimentat o simte la lectură. Henry Miller - Primăvara neagră, Ed. Est, 2000, fără preț. Eminescu - 100 de
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
emoțională, luciditate, ironie, narațiune, oralitate, discursivitate, prozaism, ludic, livresc, intertextualitate și înclinație retro. Tematic, poezia se inspira din cotidianul cel mai obișnuit sau chiar derizoriu, avea deseori un subtext politic străveziu, care făcea din ea una propriu-vorbind politică, descria în loc să metaforizeze, pastișa și parodia, când nu transcria de-a dreptul. Una sau două din aceste note sunt de remarcat și în poezia șaizecistă. E destul să aruncăm o privire asupra scriitorilor importanți ai generației 1980 spre a constata că nici una din
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
că este nostalgia unui domn scăpătat pentru prosperitate, poate că e visul unui prinț să-ți primească onorurile fără luptă, dar poate că este imaginea poetului transpusă în regim ironic. Să nu uităm că în perioada în care Emil Botta metaforiza lenea, Bertrand Russel scrisese Elogiul lenei, "elogiu al beatitudinii unei vieți interioare desăvârșite" și Arșavir Acterian semnase Jurnalul unui leneș. Lenea era, deci, o valoare nu numai materială, dar un lux al spiritului. O aspirație. În plus, ea duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
județului și a circumscripției Coarnele Caprei, unde a fost ales recent deputat. Tocmai se întorsese din Cuba, dintr-un schimb de experiență (schimbare de aer... - mormăie din nou Lulu Chiracu), care îi mai potolise „demonul călătoriilor”, cum îi plăcea să metaforizeze. „La treizeci de ani aveam Europa la degetul cel mic! ... ”, exclama emfatic de câte ori povestea despre turneele formației folclorice Firicelul, pe care o însoțea ca „instructor”. (Același Chiracu: ... la degetul acela cu unghie lungă, prevăzut cu încă două sarcini de bază
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sens sau specializare, sau pur și simplu prin asocieri formale și jocuri de cuvinte. Liliecii sînt un echivalent zburător al păsărelelor, iar mansarda e inclusă într-o lungă listă de metafore ale capului. În genere, în limbajele popular-argotice, capul e metaforizat pornind de la anumite trăsături semnificative (predominant vizuale): forma, poziția, calitatea de "conținător". În româna populară, capul este - prin formă - dovleac, bostan sau bilă; poziția îl identifică cu etajul și mansarda (rar cu carlinga); ca recipient, e numit în primul rînd
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a o metaforiza, alternativ, ca boală: "se întreține ca o afecțiune autoimună...; tot ceea ce organismul uman și social respinge ca nefiresc..." (Adevărul, 4.12. 1990, 5); "sindromul violenței... s-a acutizat neîncetat" (TL 20.2.1990, 1). E prezentă și mitologia animalieră, prin
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
de București se văd luminile Înșelătoare ale orașului. Cei doi aproape că au condiția de homless-i. Au ceva din cruzimea personajelor filmelor neorealiste italiene.[...] Safta, Oana Ștefănescu, e omorîtă de Ipingescu. Efimița Dorinei Lazăr e de esență felliniană. Jocul actriței metaforizează sub faldul unui sens cuprinzător » ( Mircea Morariu, Familia, 1/2003). Mai interesantă Însă, este decriptarea lui Adrian Mihalache : « acțiunea pare a se petrece În noaptea de Sabat, nu În cea de Lăsata-Secului. Nu forțele politice ale reacțiunii Îi bagă În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
e specialitatea mea, așa că..., și doctorul abdică abil de la poziția abordată. Așa o fi, dar să revin. Ați intuit bine că sunt măcinată de neliniști. Morile mele merg în gol și nimeni nu știe câtă energie mă costă funcționarea lor, metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi zâmbi cu înțeles, dar intuind surprinderea lui o slobozi din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
compunere, aptitudinea de a pune în va-loare omenescul cu eliminarea notei retorice și în-tin-derea registrului său patetic." Spectacolul cu Nebunul de Al. Mace-donski îi prilejuiește lui Șerban Ciocu-lescu o definire succintă a personalității insolite a poetului, intuind și elementele autobiografice metaforizate în subiectul piesei: "Autorul Nopților și al Rondelelor era încă din tinrețe bântuit de două sindroame îngrijorătoare: delirul grandorii și mania persecuției. Nu era totuși un paranoic, dovedindu-se capabil de rezistență morală eroică, atunci când ochiul public sau numai indiferența
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
să existe între literatură și critică. După ruptura socio-politicoculturală din decembrie ‘89, majoritatea fericiților critici din categoria invocată mai sus și-au suspendat activitatea pe termen nelimitat. Fenomenul se pretează desigur la tot felul de explicații, dar prefer să rezum metaforizînd, spunînd că le-au scăpat printre degete acele obiecte ale muncii în care-și investiseră ani buni dintr-o viață de om. Fapt e că vagile tentative de resuscitare a instituției agonizînde a criticii din următorii zece ani s-au
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
oferindu- se privirii. Nuvelele și schițele ei sunt povești triste, gingașe, suave. Scriitura ei se lasă sedusa de cei slabi și fără voce. Suferință copiilor și a femeilor sunt temele ei favorite. Durerea mamei pricinuita de pierderea unui copil e metaforizată prin transformarea copiilor pierduți în fluturi care zboară pe o fâșie de cer. Povestea sticletelui care e doborât de praștia unui băiat și ajunge în colivia unei doamne care se îmbolnăvește și moare e istoria cuștii, a spațiului închis în
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
cantitativă a autorului, poetul Valeriu Rață este girat, prin autorizatul condei al prefațatorului, și în privința calității poemelor sale - spus altfel, înțeleg prin asta admiterea autorului ca fiind demn de branșa celor care “scapă din gura inimii secretul creierului” (cum îi metaforizează pe poeți inegalabilul Grigore Vieru). Temele versurilor sale sunt delimitate ferm în volum prin titluri generice care contribuie la gruparea poemelor conținute. Aceste sintagme sintetice vizează “universul casei părintești”, “focul care frânge inima” (iubirea), natura, omul de aproape, anume cel
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > TRAIAN COȘOVEI SAU LA ȚĂRMUL CU LUNĂ Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Desigur metaforizăm titlul acestui material deoarece nu știm unde îl mai putem citi pe acest de azi sărbătorit. Reporter poet prozator Este un marcant continuator al scrisului..călător cu Geo bogza reportajele sale sunt lirice și cuprinse de fiorul geografiei spirituale de unde
TRAIAN COŞOVEI SAU LA ŢĂRMUL CU LUNĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362831_a_364160]
-
construcției din beton de slovă. Observăm că, în această carte plină de informație și lirism, autoarea, în neliniștea-i zămislitoare, vine cu propuneri de suflet acolo unde consideră că ”semnul” ar avea nevoie de contribuții: cu sensibilitate artistică, Elisabeta Iosif metaforizează, pentru a-i mări strălucirea și a-i devoala semnificația dar fără a provoca daune misterului acelui semn. Exemplele sunt mai multe, dar voi da aici numai unul. În evocarea Maramureșului, iată ce crede scriitoarea, dincolo de tiparele de basm cunoscute
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
sugerează echilibrul dintre trăirile eului și metaforă, dintre inimă și sufletul lumii. Poezia aceasta cu formă fixă, având opt versuri, uneori cu rimă ocazională, sunt, parcă, clic-clacurile unui aparat de fotografiat conectat la eul poetului ce surprinde stări ce se metaforizează prin destăinuire și se destăinuie prin comparația fără termenul de comparat. “Cuvintele, atunci când ai lucrurile în fața ochilor, vin fără să le chemi “, spunea Horațiu în Ars Poetica, 311, acest fapt se petrece și la Stan V. Cristea deoarece această poezie
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]