46 matches
-
Borges spunea că engleza lui Joyce e de o sonoritate aproape muzicală. Or aici nu e cazul. Uneori nici fraza elaborată nu e foarte reușită, deși stilul e adecvat. în romanul lui S. Lupașcu întâlnim tot soiul de apoftegme obscure, metaforizate, citate, învățături și (pre)viziuni gnostice alcătuind textura onirico-poetică a unei povești fără început și fără sfârșit, ale cărei personaje misterioase sunt doar niște suflete rătăcitoare în căutarea "lumii care nu există", pierdute în încercarea "de a se istorisi pe
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
noi... Pardon ? Partea negativă a chestiunii este gestul pasatorului, urât și inuman, dacă e să ținem seama, și nu putem să facem altfel, că jucătorul celălalt tocmai își rezolva pe teren o problemă intim-fiziologică, după cum rezultă din comentariul chiar așa metaforizat cum e... 1) "Se trage în Parlament", expresie care, în funcție de posibilitățile cultural-mentale ale telespectatorilor se poate traduce după cum urmează: a) se trag aghioase; b)se trage de timp; c)se trage discret de mânecă vreun parlamentar ațipit; d)"se trage
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
emanate de creierul haralampyan plutind în saună alcoolicăăăăăăă... era o distanță. Dar, vorba Poetului: "cât suntem încă pe pace", deși după bătăliile care se încing din cauza fotbalului, nu s-ar zice, Corneliu Vadim Tudor își poate etala grămada de expresii, metaforizate sau nu, spunând cu responsabilitate politico-peremistă la Antena 3: - "Traian Băsescu se uită ca o găină zăpăcită la oamenii din jurul său"... Apropo de "}ebea, 2006"... Ioi, Doamne! Soacra Parmenia, care receptează mesajele doar pe frecvențe megahertziene greu detectabile chiar și
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
explică la un moment dat iubitului ei, american, un descîntec de dragoste. Romanul lui Isidore Isou abundă în scene erotice. Catinca are nenumărați amanți, și nu toți îi provoacă repulsie. Dar Isou alege, pentru descrierea acestor scene, un limbaj naiv metaforizat care le contaminează de un trivial din care nu există scăpare. O oarece imaginație erotică nu i se poate contesta autoarei: scene cu amor în grup, sau de avansuri îndrăznețe între persoane de același sex, iată elementele unor posibile înclinații
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
care percepe existența într-un ritm alert și... științific. Poemele lui Cristian Sturza abundă în termeni din fizică, chimie și anatomie: "dizolvare", "magneziu", "clor", "nitrat", "gaz", "lichid amniotic", "glandă", "paraziți", "epidermă", "vertebre", "neuroni" etc. Limbajul însuși este unul dur, mult metaforizat, nepotrivit când încarcă inutil poemele. De altfel, lexicul este expresia unui spațiu intens poluat, greu respirabil, otrăvit, a unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
dintre sălile Muzeului Țăranului Român își intâmpină vizitatorii. Călătorul va fi încântat de experiența inedită a pătrunderii într-un spațiu „altfel”, învestit cu semnficații simbolice, ca într-o capsulă în care dimensiunile cunoscute științific ale existenței sunt abolite, în favoarea altora, metaforizate. Pentru că, de la început, spațiile muzeale au fost gândite „în jurul unei idei”, după cum afirma Horia Bernea. Conform principiilor sale, „obiectele trebuie să interfereze armonic. Arăt pur și simplu...am avut drept criteriu eficiența imaginii. Deci am ales obiecte care sunt bune
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
și nuvelă; după numărul de personaje, se apropie de schiță. Amplitudinea sentimentului te duce cu gândul la un roman, comparabil cu Donna Alba al lui Gib Mihăescu, de pildă. Genul nu este epic curat, pentru că adesea viziunea este lirică, ușor metaforizată. În plus, lipsește aproape total acțiunea (Karina este o ...oblomovistă!), dialogul provine din monolog adresat sau din multiplicarea vocilor, protagonista creându-și un antagonist așa cum procedează copiii atunci când sunt singuri și vor să intre într-un dialog. Descrierile sunt laxe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor purtătoare de senzații, a fulgurantelor imagini. Sub pana poetului, trecutul și viitorul se contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
parcă înmuiate-n scrum. Ciudați ocnașii! Pe fața lor murdară/ De zgură și de praf nu se vedea/ Nici deznădejde, nici durere-amară./ Cătușa o purtau ca pe-o brățară,/ Și lanțul greu de fier ca pe-o cordea „. Cum arată, metaforizată, existența într-o țară sub dictatură aflăm din întinsul poem Prin niște locuri rele; mulțimea terorizată adoră acum sincer pe fiorosul zeu, teroarea absolută a luat forma discursului lătrat, a urletului inuman de care nu poți scăpa oriunde ai fugi
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
echilibrat în spațiu și timp. Toată pasiunea sa pentru poezie s-a consumat pe malurile timpului. Ciclurile poeziei lui Mihai LEONTE au legea lor, au vigoarea lor și sunt reprezentative. În ordinea lor cronologică aceste volume tipărite au fost botezate metaforizat: Mirajele albastre 2008, Armonii majore 2010, Arabescuri modelate 2011, Metafore aprinse 2012, Martor autentic 2013. Sub pana autorului Mihai LEONTE s-a tălmăcit cu autenticitate și în ciclul Distihurile lui Bujor. Am trecut cu inepuizabila mea energie prin calmul versurilor
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
Vladimirov ne întâlnim cu o afirmație crez artistic, poetul asemănându-se cu un munte din care se rostogolesc vise, idei ce vor deveni nisipul în care, cine va ști s-o facă, va găsi un adevărat aur (Asemănare). Deși puternic metaforizat, limbajul lui Olimpiu Vladimirov lasă să se străvadă efortul poetului de a nu trudi în zadar. Și Cristian Hărnău își dezvăluie încrederea în puterea cuvântului pe care-l slujește: "Cuvintele mele desfac muguri și răni / Cuvintele mele pribegesc prin păduri
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
l-a echilibrat în spațiu și timp. Toată pasiunea sa pentru poezie s-a consumat pe malurile timpului. Ciclurile poeziei lui Mihai Leonte au legea lor, au vigoarea lor și sunt reprezentative. În ordinea lor cronologică acestea au fost botezate metaforizat: Miraje albastre, editat în anul 2008. Armonii majore, editat în anul 2010. Arabescuri modelate, aditat în anul 2011. Metafore aprinse, editat în anul 2012. Martor autentic, editat în anul 2013. Sub pana autorului Mihai Leonte s-a tălmăcit cu autenticitate
UN POET VISĂTOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347633_a_348962]
-
murdare) O poezie, că doar de asta se numește poezie, trebuie să fie ușor de exprimat și reținut, să lase în mintea noastră o învățătură, o idée, să fie concentrată și plăcută la citit. Simple șiruri de cuvinte, oricât de “metaforizate” ar fie le, care în urma lecturarii nu ne spun nimic, greu de exprimat și reținut, pot fi cel mult exerciții de tehnică gramaticală, care nu mai au asupra noastră rezultatul dorit. Cititorul, versat sau nu, caută, răscolește, vrea să înțeleagă
PE UNDE SE MAI PLIMBĂ POEZIA ?! de MARIN BUNGET în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356409_a_357738]
-
mulțime încearcă să evite ideile împământenite de o mai multă vreme în România, unde tradițiile, munca, cinstea, patriotismul...purtau rang de virtute și nu eram codași ai Europei. Călătoru: Purta întrebările după el: - De ce astăzi fleacurile, negativismele, aburelile, olălăielile... prostioarele metaforizate, sexul, au cea mai mare trecere? Ce-a fost și ce va rămâne un mare deziderat? De ce retorica a rămas mută, surdă și, de multe ori, oarbă. De ce lupta pentru neam, Țară și lege, nu mai sunt deziderate? De ce, faptele
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
strânsoarea încăperilor cerului, o închisoare în care exiști ca obiect, nu și ca om: ”pare să le facă plăcere / să ne disprețuiască / din toți porii lor întunecoși / precum celulele / supravegheate non-stop / amintindu-ne mereu că suntem / rebuturi” (Slujbași, 2008:53). Metaforizată, încăperea devine în arta poetică ruffilliană când celulă, când pahar, ceașcă sau cușcă însă, ”fiecare împresurat // ... // de capcana / propriei libertăți” (Cu sutele, 2008:26). Ca semn de punctuație, virgula abundă în creația poetică a autorului, legând idei în amărăciune, contrazicând
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
echilibrat în spațiu și timp. Toată pasiunea sa pentru poezie s-a consumat pe malurile timpului. Ciclurile poeziei lui Mihai LEONTE au legea lor, au vigoarea lor și sunt reprezentative. În ordinea lor cronologică aceste volume tipărite au fost botezate metaforizat: Mirajele albastre 2008, Armonii majore 2010, Arabescuri modelate 2011, Metafore aprinse 2012, Martor autentic 2013. Sub pana autorului Mihai LEONTE s-a tălmăcit cu autenticitate și în ciclul Distihurile lui Bujor. Am trecut cu inepuizabila mea energie prin calmul versurilor
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
al Tăcerii”, „Tăcerea, ca o femeie mută”, „Rugăciune în Tăcerea inimii”, „Destin în Tăcere, destin în mirare”, „Un mare strigăt de Tăcere-i versul.” „Imnele Tăcerii” aduc în prim-plan structuri complexe în care apar atât substantive cât și verbe metaforizate: „O, Tăcere albastră cu nume de mare”, „Când în Tăcere cade drept Cuvântul”, „Urubu în Tăcere sunt”, „Munca norilor în Tăcere se țese”, „Miriapodic Tăcerea suspină”. „Tăceri la vedere” este capitolul de mijloc al cărții, care situează metafora în sfera
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii de foc se vântură-n aer, pajiștea toată-i de somn cotropită...” Geografia spirituală a Evangheliei Tăcerii are ca forme de relief distincte - câmpia, semn al nesfârșitului terestru, și muntele
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
dovadă a profunzimii dar și a abis(-al-)ului psihic : Scufundat în sine ca-n apele hinduse , semnifică scurt și aproape tăcut - ca orice mare durere - că a primit botezul nenorocului, odată cu cel al focului catharctic. Semnificația botezului, oricât de metaforizată ori camuflată, rămâne însă neatinsă, iar localizarea pe coordonate hinduse trimite la filosofia hindusă, inclusiv la rolul karmei întru desăvârșirea ființei. Decriptarea unor versuri ca “ Înmormântată-n visu-mi...” face trimitere la vălul Mayei, la iluzia (căreia evanescența visului îi poate
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
este iubirea, iubirea care mișcă sori și stele, după cum afirmă Dante în Paradisul din Divina Comedie. Tirania lui Eros este cheia de boltă a unui univers poetic profund original, pasiunea trăirii fiind transpusă cu seninătate într-un câmp semantic iscusit metaforizat, într-o sintaxă poetică inedită ce conferă poemelor o sonoritate aparte, un grad sporit de inefabil. Spirit aflat sub spectrul erudiției unui autentic cărturar și ilustru șlefuitor de cuvinte, poetul știe să transforme starea de reverie în rostire rafinată, într-
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
vreo diluare patetică, cum numai un român înstrăinat de meleagurile natale, dar care a luat cu el, la plecare, întrega ființă a acestor ținuturi, poate emana. Prima poezie, initulată Rădăcini adânci, scrisă într-o prozodie aproape perfectă, constituie o analogie metaforizată, la fel de reușită, între rădăcinile poporului român, întruchipate de Zamolxis, de „oseminte plânse sub țărână”, de „capete de lup șuierătoare”, și rădăcinile molidului „falnic, ancorat în stânci”. Cea de-a doua creație lirică este, după cum anunță chiar titlul, un poem închinat
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
o curmă,/ Căci ești iubirea mea dentâi/ Și visul meu din urmă.” Nu am găsit nicăieri în literatura română un asemenea punct înalt al exprimării idealului erotic, dragostea fiind sentimentul care poate alunga durerea, identificată cu însăși existența omenească, părând metaforizată ca “noapte a patimilor”. O acoladă deschisă între prima iubire și visul din urmă cuprinde în ea împlinirea sufletului uman în speță. Iată absolutul pe care Dante Alighieri îl formula în versul final al Divinei Comedii, dar pe care Eminescu
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
și europeană, fie că sunt lăcașe de cult, lăcașuri ortodoxe, „însemne de arhitectură și construcții medievale”, simboluri ale dăinuirii noastre peste timp. Cartea pare scrisă cu sufletul ori cu inima, mintea devenind un instrument de receptare. O exprimare elegantă și metaforizată completează acest mănunchi de gânduri și simțiri adunate din locuri străbătute cu pasul. Palatul „Felix Romuliana” de la poalele muntelui Măgura din Valea Timocului ori relicvele regale ale Sarmizegetusei ne amintesc de lumea dacică și tainele ei încă nepătrunse de ochiul
ELIZA ROHA CRONICĂ ELISABETA IOSIF – „ORICE SEMN ESTE O INSULĂ” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343442_a_344771]
-
a fi imobile, ci în continuă schimbare și mișcare a rostirii. Adresarea este directă, spontană, iar metamorfozarea semantică poate fi considerată o caracteristică a autorului. Simion Cozmescu scrie divers deși analizam un singur vector al poeticii sale, cel al erotismului metaforizat: “vorbește cu mine cum ai strivi nisipul în îmbrățișarea pescărușilor și apoi ai arunca plaja în apa mării lacrima sunet atârnat de o chitară când clipește lunecăm străini unul prin altul” (Dinți de umbră) Chiar dacă urmează căi bătute de înaintași
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
voi încheia „călătoria” prin viață și lume. Valorile materiale mă interesează în măsură minoră sau aproape deloc, important este ce reușesc să dau celorlalți, ce reușesc să fac pentru sufletul meu și al acelora care mă cunosc. Definește în fel metaforizat și concizional viața. Ce-i oare viața?..Umbră, fum?/ Toți alergăm .... pe-același drum....!/ Adesea însă mă gândesc,/ Dac-am să plec, oare lipsesc?!... (Mircea Cârțișorean-Rațiu). Enunță, la final, câteva titluri din repertoriul tău. „Măiculița mea bătrână”, „Trecui dealul Gruiului
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]